1,337 matches
-
superolateral. Pasul 4 - Secționarea stomacului sau a duodenului În acest moment se secționează stomacul, rezecând antrul gastric într-o DPC tip Whipple sau duodenul la 2 cm distal de pilor în DPC tip Traverso-Longmire cu prezervarea pilorului. Pasul 5 - Disecția ligamentului Treitz și secționarea jejunului Se secționează ligamentul lui Treitz, se secționează jejunul la 10-15 cm de unghiul duodenojejunal, iar apoi se secționează mezenterul către proximal. Se reflectă apoi jejunul și duodenul IV și III, pe sub vasele mezenterice, la dreapta lor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
duodenului În acest moment se secționează stomacul, rezecând antrul gastric într-o DPC tip Whipple sau duodenul la 2 cm distal de pilor în DPC tip Traverso-Longmire cu prezervarea pilorului. Pasul 5 - Disecția ligamentului Treitz și secționarea jejunului Se secționează ligamentul lui Treitz, se secționează jejunul la 10-15 cm de unghiul duodenojejunal, iar apoi se secționează mezenterul către proximal. Se reflectă apoi jejunul și duodenul IV și III, pe sub vasele mezenterice, la dreapta lor. Pasul 6 - Secționarea colului pancreatic, disecția piesei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
monofilament lent resorbabil. Ansa eferentă trebuie poziționată la nivelul marii curburi gastrice (fig. 315). Pentru a preveni pseudoanevrismul bontului ligaturat al arterei gastroduodenale, în situația în care apare o fistulă de anastomoză pancreaticojejunală, este utilă acoperirea acestui bont arterial cu ligamentul falciform sau cu marele epiploon, poziționat posterior de ansa jejunală ascensionată subhepatic. Intervenția chirurgicală se încheie prin lavajul cavității peritoneale, în special la pacienții care au prezentat stentarea preoperatorie a căii biliare principale, fiind cunoscută contaminarea bilei în aceste cazuri
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
la 1-2 cm de originea AMS se va întâlni o arteră hepatică dreaptă accesorie sau înlocuitoare, element ce trebuie prezervat o dată cu continuarea disecției. Dacă se identifică invazia tumorală a AMS se abandonează rezecția. Următorul pas al intervenției chirurgicale este disecția ligamentului hepatoduodenal, cu evidențierea suprapancreatică a VP. În continuarea se continuă disecția la nivelul feței posterolaterale a VP, cu ligatura celor 2-3 tributare de la acest nivel. În acest moment va fi secționat colul pancreatic [44]. Abordul inferior infracolic În anul 2010
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
către superior, cu identificarea originii AMS. Se disecă în continuare, pe câțiva centimetri, flancul drept și posterior al AMS. În continuare, AMS și VMS vor fi identificate infracolic, inferior de tumoră, iar disecția AMS va continua către cranial. După disecția ligamentului hepatoduodenal și transecția colului pancreatic se va finaliza disecția AMS. CANCERUL DE CORP SI COADA DE PANCREAS Splenopancreatectomia radicală anterogradă modulară Tehnica clasică de splenopancreatectomie caudală prezintă unele dezavantaje clare:un procent crescut de margine tangențială posterioară invadată tumoral;rată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
hepatice, se efectuează incizia, care poate fi mediană sau sub formă de „Mercedes Benz”, brațul mai lung fiind situat în cadranul superior stâng [46]. Identificarea infrapancreatică a VMS Expunerea feței anterioare a pancreasului se face prin decolarea coloepiplooică și secționarea ligamentului gastrosplenic cu vasele gastrice scurte, în imediata apropiere a stomacului, pentru a include în specimen ganglionii de la acest nivel. Se identifică infrapancreatic VMS prin urmărirea traiectului venei colice medii, pentru o mai bună expunere putându-se secționa vasele gastroepiplooice drepte
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
medii, pentru o mai bună expunere putându-se secționa vasele gastroepiplooice drepte. Decolarea duodenopancreatică Kocher Se efectuează decolarea duodenopancreatică Kocher, cu evidențierea venei renale stângi, element foarte util pentru identificarea sa mai târziu pe parcursul procedurii. Disecția pediculului hepatic Se disecă ligamentul hepatoduodenal, cu ligatura arterei gastrice drepte și punerea în evidență a arterelor hepatică proprie, hepatică comună și gastroduodenală. În acest moment se realizează limfadenectomia ganglionilor de la stânga arterei hepatice proprii și anterior de artera hepatică comună. Se expune suprapancreatic VP
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
a disecției. În SPRAM posterioară limita posterioară a disecției este reprezentată de artera renală stângă,iar limita inferioară este reprezentată de vena renală stângă. În continuarea disecției către lateral se va secționa vena mezenterică inferioară, lateral de unghiul duodenojejunal și ligamentul renolienal. Intervenția se finalizează prin poziționarea unui tub de dren în vecinătatea bontului pancreatic [46]. Splenopancreatectomia radicală extinsă - operația Appleby modificată Appleby a descris rezecția trunchiului celiac în rezecția tumorilor gastrice avansate locoregional. Varianta sa modificată este indicată în tumori
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
oprește perfuzia sistemică și se deschide crosa aortică. Se excizează aorta ascendentă distală și arcul aortic proximal. Planul de secțiune al aortei începe la marginea dreaptă a originii trunchiului arterial brahiocefalic și merge până la circa 1 cm proximal de inserția ligamentului arterial și nervul laringeu recurent pe concavitatea crosei aortice. Se realizează anastomoza cu crosa aortică cu fir de Prolene 3.0, 4.0 sau 5.0 în sutură continuă. Pot fi puse și câteva fire separate cu petece de Teflon
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
imediat după inducția anestezică (Coselli) [4]. Aorta este disecată începând de la nivelul crosei. Se identifică și se eliberează nervul laringeu recurent și nervul frenic. Se evită lezarea acestora. De asemenea se separă de aortă trunchiul pulmonarei și esofagul. Se secționează ligamentul arterial. Această manevră permite evitarea lezării nervului vag și recurent ca și a frenicului. Se identifică un loc unde aorta poate fi clampată în siguranță. Un alt clamp este plasat cu câțiva centimetri mai jos, în general în segmentul T4
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
prezentate în tabelul 11.4. Două dintre bolile considerate reprezentative pentru bolile autoimune determinate poligenic sunt spondilita ankilopoietică și DZ1. Spondilita ankilopoietică este o afecțiune autoimună care debutează în general înainte de 45 ani, caracterizată prin inflamația regiunii de inserție a ligamentelor și tendoanelor pe oase și prin diminuarea progresivă a motilității articulare (mai ales la nivelul coloanei vertebrale și articulației sacro-iliace). Pacienții mai prezintă dereglări de osteogeneză care limitează și mai mult mobilitatea articulară, uveită anterioară (5-35% dintre pacienți), osteoporoză și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
În această categorie intră proteinele din cereale, leguminoase uscate, legume și fructe; proteinele cu valoare biologică inferioară nu conțin toți aminoacizii esențiali, iar cei prezenți sunt în cantitate neadecvată. În această categorie intră proteina din porumb și colagenul prezent în ligamentele și tendoanele din carne.(S. Mănescu). Aceste aspecte sunt foarte importante pentru persoanele cu deficiență fizică care au tendința de a ține post anumite perioade sau de a face economii consumând produse de calitate medie sau inferioară. În acest context
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_630]
-
încurajatoare în SHR tip 1. Prognosticul SHR rămâne infaust, aproape toți pacienții decedând în absența transplantului hepatic. e) HEMORAGIA DIGESTIVĂ Hemoragia digestivă superioară (HDS) prin efracție de varice esofagiene. Hemoragia digestivă la un pacient cirotic este frecvent superioară (originea deasupra ligamentului lui Treitz), dar cea inferioară nu este exclusă. Cauza HDS, manifestate prin hematemeză și/sau melenă, la un pacient cirotic este frecvent, dar nu obligatoriu, efracția de varice esofagiene. Nu trebuie excluse drept posibile cauze de HDS: gastrita erozivă, gastropatia
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
articulația șoldului. Acest ram se anastomozează cu artera glutea inferior și cu artera circumflexă femurală laterală. ARTERA ILIACA EXTERNA pornește din artera iliacă comună ca un trunchi mare situat retroperitoneal, îndreptându-se pe marginea mediană a mușchiului psoas până la nivelul ligamentului inghinal de unde se continuă cu artera femurală comună (fig. 3.4.). Emite: ramuri musculare pentru mușchiul psoas; a. epigastrică inferioară (a. epigastica inferior) care se îndreaptă ascendent vascularizând peretele anterior abdominal pentru a se anastomoza cu artera epigastrică superioară (ram
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
artera este mai superficială la origine devenind profundă spre final, datorită traiectului ei prin interstițiul care separă mușchii extensori de cei adductori ai coapsei și faptului că mușchiul croitor (sartorius) încrucișează artera trecând înaintea ei în porțiunea sa mijlocie (între ligamentul inghinal, mușchiul lung adductor și mușchiul sartorius se descrie triunghiul femural Scarpa - trigonum femurale). Direcția arterei este oblică în jos și spre posterior, reprezentată de o linie dusă de la 1 cm înăuntrul mijlocului arcadei crurale, la partea dorso-medială a condilului
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
cu a. femurala superficială și a. femurala profundă (a. profunda femoris), ram de bifurcație profund al femuralei comune. Ramurile arterei femurale sunt (fig. 3.5, 3.6 și 3.7): a. epigastrică superficială (a. epigastrica superficialis) are originea imediat sub ligamentul inghinal, devine superficială după ce perforează fascia cribrosa și urcă în staturile superficiale ale peretelui abdominal către ombilic. a. circumflexă iliacă superficială (a. circumflexa ilium superficialis) are un traseu similar precedentei. arterele rușinoase externe (aa. pudendae externae) se distribuie median către
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
se distribuie median către scot (rr. scrotales anteriores), respectiv labiile mari (rr. labiales anteriores) și regiunea inframedială a peretelui abdominal (rr. inguinales). a. femurală profundă (a. profunda femoris) se desprinde de pe fața posterioară a arterei, la 2-5 cm inferior de ligamentul inghinal, se îndreaptă lateral prin spatele mușchiului lung adductor divizându-se apoi în ramurile terminale perforante. Prin colateralele a. femurale profunde cu ramurile extrapelvine ale a. iliace se formează o importantă rețea de supleere: 9 a.circumflexă femurală mediană (a
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
subțire în vecinătatea coloanei dentare, conține resturi calcifiate ale tecii lui Hertwig - epitelială. La nivelul coletului - joncțiunea amelo-cementară poate fi: -cementul acoperă smalțul; -cap la cap; -dentină denudată-cementul nu întâlnește smalțul. Principala funcție a cementului este de a oferi inserție ligamentelor desmodontale și, ca atare, se va adapta morfologic, luând formă de clepsidră subțire la mijloc și îngroșat la extremități, acolo unde resorbția osoasă este mai accentuată. Osul alveolar (13-d) - dentar, după Beltrami - Fig. 14 - este situat la nivelul apofizelor dento-alveolare
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ele prin septuri interdentare. Osul alveolar este un os spongios delimitat la exterior de “corticala externă” comună cu a oaselor maxilare. La interior, căptușind suprafața alveolei, este “corticala internă” sau “compacta internă” sau “lamina dura”, care servește ca inserție pentru ligamentele Scharpey. Lamina dura este străbătută de canaliculele ce unesc spongioasa de spațiul periodontal și prin care trec vase limfatice și nervi. Osul alveolar participă la toate funcțiile parodonțiului, prin susținerea dintelui și transmiterea forțelor scheletului sistemului stomatognat. Ca adaptare funcțională
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
segmentul incipient al liniilor de rezistență. Nutriția și reglarea sunt reflexe prin crearea condițiilor de comunicare a spongioasei cu spațiul periodontal. Desmodonțiul (13-b) topografic se află în spațiul desmodontal (periodontal), delimitat între corticala internă și cementul radicular. Acest spațiu conține ligamentele dento-alveolare, și lichidul parodontal care-l umple joacă rol de amortizor hidraulic. Ligamentul alveolo-dentar este format din fascicule de fibre colagenice care structural s-au grupat în: -fibre transseptale - cement - cement, între doi dinți vecini; -fibre alveolare marginale oblice - cement
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
condițiilor de comunicare a spongioasei cu spațiul periodontal. Desmodonțiul (13-b) topografic se află în spațiul desmodontal (periodontal), delimitat între corticala internă și cementul radicular. Acest spațiu conține ligamentele dento-alveolare, și lichidul parodontal care-l umple joacă rol de amortizor hidraulic. Ligamentul alveolo-dentar este format din fascicule de fibre colagenice care structural s-au grupat în: -fibre transseptale - cement - cement, între doi dinți vecini; -fibre alveolare marginale oblice - cement - corticala limbusului alveolar extern; -fibre intraalveolare - orizontale - cortico-cementare, oblice - de sus în jos
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
a gingiei, denumită “inserție epitelială”. Inserția epitelială are o lățime de 1 mm, și este asigurată de hemidesmozomi care unesc epiteliul gingival cu epiteliul adamantin al cuticulei smalțului. Inserția epitelială se etanșeizează printr-un film mucoproteic și este consolidată de ligamentul circular al lui Kolliker. Prin fundul de sac gingival se elimină lichidul crevicular cu rol de apărare prin efectul de curățire mecanică și factorii antimicrobieni și de întărire a adeziunii gingivo-dentare. Această structurare a parodonțiului ne demonstrează că dintele nu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
efort” concretizate prin sisteme Haversiene și densificare trabeculară. Fibroblaștii au trei perioade de activitate intensă: perioada inițială, de mugure dentar, când dau naștere fibrelor colagene ale căror extremități rămân în cementul radicular și osul alveolar, fiind cunoscute sub numele de ligamente Scharpey; perioada prefuncțională, în timpul erupției, când fibroblaștii dispersați în porțiunea centrală se diferențiază în fibre colagene care se orientează funcțional simultan cu erupția; perioada funcțională, când se diferențiază în fibre gingivale cu trei grupe: alveolo-dentare, transseptale, alveolare marginale și interalveolare
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
limitrof breșei edentare se va înclina spre breșă (semn al dezechilibrului). O a doua manifestare a rezistenței la forțele active este la nivel parodontal și se adresează atât rezultantei orizontale, cât și celei verticale. Rezultantele orizontale vor fi amortizate prin ligamentele parodontale și prin lichidul intraalveolar. Ligamentele tracționează și generează apoziția de os, lichidul presează determinând resorbția (fig. 91). Dacă sunt în echilibru, atunci cele două forme de manifestare a metabolismului osos - apoziția și resorbția - sunt și ele în echilibru, morfologia
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
spre breșă (semn al dezechilibrului). O a doua manifestare a rezistenței la forțele active este la nivel parodontal și se adresează atât rezultantei orizontale, cât și celei verticale. Rezultantele orizontale vor fi amortizate prin ligamentele parodontale și prin lichidul intraalveolar. Ligamentele tracționează și generează apoziția de os, lichidul presează determinând resorbția (fig. 91). Dacă sunt în echilibru, atunci cele două forme de manifestare a metabolismului osos - apoziția și resorbția - sunt și ele în echilibru, morfologia alveolară rămânând nemodificată. În schimb, se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]