2,115 matches
-
cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel - și tatăl său își întoarse fața; o mișcare începută abia perceptibil, din ochi, continuată de cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot mai puține, dar „Novopan“... — Doar nimeni nu putea să creadă într-o mașină de etichetat; în Germania totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obiecte. Dar, ca să fim sinceri, polată duce cu gândul la acoperiș. Ceva ce acoperă obiecte fără o prea mare importanță. Plăcintă cu vișine Bunică-mea are prostul obicei să devină câteodată patetică. Acum câteva luni, mânca plăcintă cu vișine, se lingea pe degete și, așa patetică cum era, a zis, mamă, mie la parastas plăcintă cu vișine să-mi faceți, că mie asta mi-a plăcut la viața mea! Prevăzători, i-am cumpărat și noi un kil dă vișine, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți mai punem o dată întrebarea, da sau nu? Cu specificația că dacă va fi nu, așa o să rămînă, nu ți se va da ocazia să lingi unde ai scuipat, limpede? Se lipește de un zid, încercînd să fotografieze tot bulevardul înțesat de oameni dintr-o singură privire. Totul este cît se poate de dezorganizat, începe să se gîndească, simțind că amețește, dacă vrei să îți păstrezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca niște căprioare pe care încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vreo două-trei bardace cu vin... da’ știi tu de care. Din butoiul cela uitat de anțărț în fundul beciului. Și... mai stăm de vorbă. Altfel... O rog pe Didina să-i ardă colea și un cuptor de plăcinte, de să-ți lingi degetele. Încolo... Sănătate! Atunci treaba-i ca și făcută. Mâine seară ai musafiri, Petrache! Sunteți bine veniți. Numai să nu te văd că o faci iar pe mutul, că nu te speli cu toată apa din iazul de la Mesteacăn! - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nici despre politică, nici despre ideologie, nici despre literatura contemporană. Se ferește de orice dialog real. Numai despre poznele băiețașului Bubico e dispus să vorbească. Să spună și el că pleacă În China!... Nici vorbă. Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat cineva pe un scaun important, se bagă dedesubt, face o gaură și Începe să lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vorbă. Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat cineva pe un scaun important, se bagă dedesubt, face o gaură și Începe să lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit toate cărțile, i-am telefonat după asta, i-am vorbit despre ele, am scris. El, despre ale mele? Nimic. Bineînțeles, asta ultima, cu sublimul, n-am citit-o. Dacă ar fi scris despre sordid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Are o bună educație, e expert în literatură occidentală. Printre romanele sale preferate se numără Amantul doamnei Chatterley. Bea ceai și vorbește englezește la petreceri de față cu femei frumoase. În seara premierei, are fața atent bărbierită și părul pieptănat lins spre spate. E într-o dispoziție excelentă. Intră în teatru și se duce să-și ocupe locul, în plasa ca de păianjen a pasiunii. Mai târziu, e criticat pentru mintea lui nerealistă, pentru nevoia sa de a trăi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le zic copiilor voștri? Sunt o cauză care merită? ... Își lasă capul în jos și lacrimile îi curg șiroaie pe obraji. Ce pot face pentru a vă proteja? Audiența răspunde cu hohote de plâns și suspine. Cântărețul de operă Hao Ling, care a jucat rolul principal în Legenda lampionului roșu, iese în față. Bărbați curajoși! strigă el. Haideți la Biroul Politic, haideți să mergem acolo unde poporul ne poate auzi, la stațiile de radio, pe scene, la știri. Să dăm glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
râurilor. Înțeleg perfect. Ce mai contează experiența noastră personală, în comparație cu conservarea marșului de patru miliarde de ani al evoluției? Luna asta se făceau doi ani de când se culcase cu bărbatul ăsta în ploaia torențială, goi pe malurile noroioase ale râului, lingându-l la subraț ca o pisicuță. —Doamne, Karsh. Ce pot să spun? E cea mai satisfăcătoare muncă pe care am făcut-o vreodată. Mai mare decât mine? Mai bine zis mai mare decât oricine. Îmi trec prin mână niște acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare. Nici măcar nu și-a scos haina. — Atunci să fie petrecerea mea de adio. Ea încetează să-și lingă budinca de orez de pe degete. —Cum adică? El stă apatic, cu capul în jos. Îmi dau demisia. Ea se agață de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce vrei să spui? N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat dosul palmei lingându-l, cu puțin săpun aș fi făcut clăbuci. Bunicul Annei ședea în celălalt capăt al mesei. Nu-i vedeam limpede decât capul, chelia îi strălucea în lumină. Bărbații cu asemenea chelii sunt profesori, așadar e mai bine să fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lumină. Bărbații cu asemenea chelii sunt profesori, așadar e mai bine să fii cu băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa. Asta îmi permitea să mă concentrez asupra farfuriei cu supă. În dreapta Rex îmi lingea harnic mâna, în stânga duceam lingura cu supă la gură. Vocea a rostit „Anna”. A spus că Anna e un copil al lumii libere. Acum am căzut în capcană, mi-am zis eu în gând, și când am să dau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Victoria. Dinspre Bărăție alunecă tramvaie către Brătianu intersectându-se cu cele care urcă de pe Elisabeta Înspre Pake. La Pake este o fântână arteziană. Seara o luminează cu reflectoare. Ca În Parcul de Cultură și Odihnă, I.V. Stalin. Pe străzi copii ling Înghețate pe băț, iar prin cofetării Înfulecă moscove violete. La cinema Elena Pavel se dă Poemul pedagogic, film În culori. Descărcarea la centrul de pâine se face cu brațele. Se aruncă din om În om câte două pâini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Începe școala și te Întorci acolo, dincolo de pădurea de oțetari, satul din Ardeal este și mai departe. În timp ce păcurarul mulge oile, moșu’ Niche fumează o Națională, iar tu sugi o bomboană. Câinii păcurarului ți se gudură la picioare și te ling. Noaptea Își face de cap prin regiunea Stalin. Ce-i Patria? A Început școala. De asemenea a Început și contrarevoluția din Ungaria. Tancurile glorioasei armate sovietice eliberează Budapesta și Îi nimicesc pe contrarevoluționari. Poporul maghiar suferă. Din această cauză poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întinzi picioarele ude, ca să te usuci, ca să te Încălzești. Îți intră apă În bocanci și de câteva zile ești mereu În preajma sobei. Ești, adică, abundent, În preajma ei. Flăcările se schimbă mereu, se zbat, fac ceva, construiesc, se gândesc la ceva, ling suișul drumului spre horn. Te uiți În foc ca și cum te-ai uita Într-o apă. Ar fi bine dacă te-ai apuca de pian. Ar fi bine dacă ai face engleza, dar ai nimerit la clasa de rusă și germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după ce am dat drumul pe gât la patru felii una după alta. Până când și limba mea părea că s-a micșorat ajungând aproape la dimensiunile naturale. Ceai și pâine prăjită, două proiecte de succes ale civilizației britanice. Am început să ling margarina de pe degete gândindu-mă cum să încep discuția pe care o aveam în cap. Dar s-a întâmplat să o facă Claire în locul meu. —Mai vrei? a spus ea. Nu, mersi, sunt plină. A fost exact cât aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce apuca, gudurându-se la picioarele mele ca și cum eu aș fi fost mama pierdută de mult. Prostituție ieftină. S-ar fi dat oricui pentru jumătate de conservă Whiskas. Interiorul casei arăta de asemenea a mahala. Decădere și schimbare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vezi că nu-l mușcă de boașe cu adevărat. — Foarte curajos și ăla, cântărețul, a spus Tom înfiorându-se. Să mă vezi pe mine dându-mi jos pantalonii pe scenă și presărându-mi mâncare de șoareci pe ouă ca să le lingă Mikey și Minnie. Am făcut un efort ca să aduc conversația la un nivel pertinent. — Dar când l-am văzut pe Paul la petrecere vorbea de parcă ar fi fost totul definitiv. La operă mă refer. Tom a ridicat din umeri. —Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de mult așa ceva. Camera mirosea a mucegai și a mâncare la pachet, ca o cameră de cămin. — Știi de ce mă aflu aici, nu, Walter? Walter avea o frunte lată și o bărbie rotundă și mică. Părul era pieptănat pe spate, lins ca de obicei. Asemănarea cu un ou era evidentă și acum, la o examinare minuțioasă, la fel cum fusese și de pe partea cealaltă a străzii. Stătea pe canapea nemișcat precum o statuie din porțelan. —M-ai urmărit, i-am reamintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gurii. Sprâncenele i s-au împreunat. Ce caută ea aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un triunghi negru, uitându-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după ce am vorbit cu tine - eram și eu destul de intrigată - și a turnat atâta apă rece peste, încât m-am dezumflat de tot. Tot felul de metafore. Mâncam o Mocha Macaroon Fancy și intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă pare preocupată, în așteptarea răspunsului. Dar pe fața ei nu se citea nimic în afară de curiozitate. Am negat din cap. —Și eu eram destul de intrigată după moartea lui Lee, am spus. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii căreia ea e singura femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]