9,794 matches
-
Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina Neculau, clasa a V-a A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul acesta cuprins de fiorul amurgului te învăluie încet, revărsând unde de răcorire și dulci adieri înmiresmate. Cu fruntea lipită de geam, privesc în zare și, uitând de locul unde mă aflu, uitând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede scrisoarea mea și odată ce o primești, să te liniștești și să mă ajuți pe mine, fiul tău iubit, George. Te iubesc și mi-e dor de tine, de surorile mele, de satul meu iubit și de locurile unde mă jucam în copilărie. Abia aștept să te revăd și să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască și să se bucure de el. Prilejuri se vor ivi, nu-i vorbă. La o adică l-ar putea vinde, făcând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două locomotive. Când una se defectează, intră În funcție aia de rezervă. Aici nu e vorba de civilizație... Da' de ce e vorba? De soartă. Și io ce mă fac fraților, că pierd legătura! Lasă că Îți faci tu alta, Îl liniști pe omul grăbit careva din cei ce presau pereții de o neobișnuită elasticitate ai vagonului, perfect mulați pe trupurile lor nădușite de transpirație. Din pricina Înghesuielii, râsul le rămase În gâtlej, de acolo căzu În coșul pieptului și de acolo Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
injurii, maltratări și chiar bătăi de către unii locatari, doritorii vor anunța În scris conducerea asociației, menționându-se În același timp data petrecerii precum și lista nominală a participanților În scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii de care avem atâta nevoie. Îmi mențin propunerea, continuă Cuceu pe același ton. Nu s-ar putea scurta un pic? strigă omulețul de pe container. Din nou râsete, tropăit, apaluze. Și mișcările imprevizibile ale celor trei sticle. Cuceu continua imperturbabil: Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine numărați, umezi de strânsoarea pumnului mare cât o cărămidă. Cum o să dau În așa ceva, don'șoară? Întrebă Coriolan Încântat de grija pe care i-o purta Marta Înainte de a-i fi soție precum În desenele sale vizionare. Ca să o liniștească, Îi spuse că el făcuse la timp toate bolile copilăriei, printre care cu siguranță și diabetul. Ca să nu mai vorbim de oreion, periculos mai cu seamă pentru bărbați, Întrucât poate primejdui activitatea glandelor seminale și a testicolelor, dacă domnișoara știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începu să se smiorcăie: Io nu mai suport, fetelor! Cine dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e un adevărat patriot. Aveți banii pentru Isaak Babel. Vă dau valiza mea, domnule profesor. Să nu mă refuzați! Am cumpărat-o când am fost ultima dată la băi. E o cinste pentru mine să... Cum o să te refuze? Îl liniști Zegrea. Sunt În joc interese mari. Tocmai de-aia m-aș bucura să-mi fie acceptată oferta. Când plecați, domnule profesor? Sau e un secret? Nu știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și de Întuneric. Ce nu le-am spus? Și-au notat tot căci au cerut un bonier de la un ospătar. Vor cerceta și vom primi răspuns. Acum sunt liniștit. M-am plimbat fericit pe străzi. Fericit și liber. Că mă apăsau toate astea. Tu știi bine... Da’ uite că și prea multă libertate dăunează. De fericire nu mai vorbesc. Nu Înțelegi nimic? Cum nu Înțelegi? De fapt nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cap și să zâmbească absent. Pipey era om de cuvânt, toată lumea știa acest amănunt, dar Edu nu era un borfaș ca să merite un astfel de tratament. Chiar acum lătra și dădea din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o lovitură În coaste. Schelălăitul său prelung fu acoperit de vocea de tunet a primarului care ținuse morțiș să fie prezent la adunare. Stimați concetățeni, ne-am adunat azi și aici pentru a sărbători plecarea domnului Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Au băut cafeaua și au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată și se liniști. Seriozitatea agenției nu putea fi pusă la Îndoială. După ce ai publicat un asemenea anunț, unul care privește doar un „Revelion cu vânzare” avea să fie primit fără o ridicare măcar din sprânceană. Ceea ce se și Întâmplă, la momentul potrivit. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate cuvintele... Steagul, Înfige steagul, Îl Îndemna Eleonora, până În Marea Marmara, până În Baszforró... Atunci, Macavei Înfipse lancea tricolorului În inima de omidă a redutei. Eleonora se zvârcoli o vreme, apoi doar zvâcni de câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe care Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să semene cu ei, kutya fasza de viață! Scurta sa revoltă făcea cât o clipă de pocăință autentică. Dacă m-am porcit in timp ce tăceam și ghindeam? Se privi În oglinda mare cât o vitrină dintre geamuri și se liniști: era tot el, Húsvágó Tamás Húnór, cel ce plecare acum două ore și ceva de acasă. Mai avea timp doar pentru puține comentarii. Orașul este tot așa, adică nici mare, nici mic. Ceva schímbări pot fi dupe alegeri, zice Árpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Înmormântări, cununii, ceremonii la guvern, sau când ne bat ungurii la fotbal. Și când se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară ca și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
icoane care lăcrimează sau sângerează ca muritorii de rând. 27. Parcă azi, miezul nopții vine mai greu ca-n alte zile, zise domnul Moduna, gata să adoarmă și să rateze Marea Schimbare. Ți se pare, dragule, ți se pare, Îl liniști doamna Moduna cu ochii pe televizor, unde se numărau ultimele secunde ale unui an În care Își mai duseseră o parte din viață. Televizorul nu greșește, adăugă ea. Ai văzut și la Revoluție cum a fost: Olè, olè, olè, Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere de inimă. Când lucrurile s-au liniștit și când ultima femeie s-a Întors cu bine pe pământ după o scurtă vizită În Univers, la propunerea bubosului toată lumea s-a dus la un restaurant din apropiere ca să sărbătorească opțiunea pentru o democrație consolidată a celor cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute În dreptul fiecărui tablou. Regreta că nu-i dăduse niciodată prin cap să se facă pictor! Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre plus infinit, Îl liniști pe loc Petru, spre perfecțiunea atât de greu dacă nu cumva imposibil de atins Într-o viață de om... Să vă spun drept, dom' profesor, dacă aspirația asta s-ar face cu mai puține zerouri, ar fi mai bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era, Îmbrăcat Într-un cojoc de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă omulețul, cu căciula căzută pe nas, gata să primească orice răspuns În Întunericimea caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu șoricul subțire și cu carne la mijloc, lângă o ceapă roșie de Reghin. Să nu mănânci tu un cârnat Înghețat ori fript, cu hrean! Să nu simți că ești om și tu cu porcul tău la casa ta. Lasă, liniștește-te, bea un gât de whisky din sticla aia de lângă tine și o să-ți treacă. Între timp se Întoarce și porcul. Unde să meargă acum de Sfântul Vasile? Dacă nu vine, Îl căutăm. Un grăsun nu ajunge el prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clipa în care deschizi ochii, te împovărează tot timpul. Dar tu nu mai ai cancer, draga mea. Nu știm asta sigur. — Păi, nu știm sigur nici că eu n-am cancer. Nu știm nimic sigur. Asta ar trebui să mă liniștească? Am ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să te bazezi, așa cum am ajuns eu, pe anumite substanțe chimice protetice. Nu e o soluție perfectă, dar este mai bună decât alternativa. Valul de greață se retrăgea decongestionându-mi obrajii și gâtul. Stomacul mi se liniști puțin și mintea începu să mi se limpezească. Totul, de când mă trezisem cu o stare de rău în patul de la hotelul Willows și până când găsisem drumul prin spital, la Nimeni și la oribila lui prăbușire fizică și mentală, totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]