12,206 matches
-
securitate. Aceste probleme au fost tergiversate cu bună știință și nu din lipsă de timp sau din alte motive. Noi trebuie să ne eliberăm de povara temerilor și grijilor prea mari. Unii, din neputință sau teamă au preferat o existență liniștită și cenușie în lipsa multor libertăți. Încă se păstrează la noi acea mentalitate veche de sclav și rămășițe din cultul anonimatului și egalității din perioada comunistă. Înainte toți erau obligați să fie la fel, lipsiți de personalitate până la pierderea identității de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
16 ani. Cât de ridicol ar fi fost să bată la ușă și să întrebe dacă e totul ok! Da, ar fi țipat fata, lasă-mă în pace! Lăsați-mă toți în pace! Drept care, doamna Paraschivescu se duse la culcare, liniștită întrucâtva că Monica se întorsese sănătoasă. O să-i treacă, își zise, o să uite, o să râdă. Și adormi. Monica se încuiase în cameră, pusese un cântec de la U2, With or Without You, se aruncase pe pat și plângea. Dar ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ceva și al cărui punct forte era ceafa, lungă, atrăgătoare, acoperită de puf auriu. Iar spatele era dureros de frumos, de milioane de ori mai erotic decât cel al femeii-violoncel a lui Man Ray. Și, în cele din urmă, vocea liniștită, moale, cu un timbru asemănător celui al cântăreței de la Portishead, Beth Gibbons. Vocea care îmi zicea mereu că mă iubește, că sunt un înger rău, sau un tigru obosit, sau un iepuraș, un motan, un broscoi... Cam asta era Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
picioarele ei, cu o mână îi țineam mâinile, cu cealaltă i-am tras fusta în sus. Ea se zbătea, dar absolut degeaba, eram mult mai puternic. Eram chiar mai puternic decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Aștept. Am timp. După care mi-am comandat fericit o friptură de vacă cu cartofi la cuptor. 16-19 septembrie 2004 ADULT MOVIES LIVE SHOW După cum știe mai toată lumea, îmi petrec vacanțele de vară întotdeauna la 2 Mai, un sat aproape liniștit de pe coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de obicei o lună de zile, mereu la aceeași gazdă, de aproape două duzini de ani. În luna pe care o petrec acolo nu se întâmplă nimic: citesc, ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Levis, un tricou Boss, negru, un blazer negru, tot Boss, și la toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke. Suki purta un pulovăr alb cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o curvă, că poate fi redusă la un trofeu ridicol, o pereche de chiloți?!? - Dar nu asta e ideea, nu asta este poanta, am zis. I-am atârnat, știi, brăduții ăia... Anca zâmbi tristă. - Ce brăduți? zise cu o voce liniștită. Știi cum m-am simțit? Să fiu văzută în mașină de rudele mele, cu chiloții ăia atârnând de oglindă? Nu înțelegi că toate femeile care se urcă în mașina ta sunt reduse prin chestia aia la nimic altceva decât ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își face loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își face loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
final se unesc într-o viață globală, viața mea, care continuă și în acest loc din care am hotărât să nu mă mai mișc, această căsuță cu grădină la periferia Parisului, unde am instalat crescătoria de pești tropicali, un comerț liniștit, care mă obligă la o viață mai stabilă decât altele, căci nu pot neglija peștii nici măcar o zi, iar cu femeile, la vârsta mea, am chiar dreptul să nu vreau să mă mai încurc. Bernadette e o poveste cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
transmiteau decât un bâzâit profund, un vuiet, trâmbița de pe lumea cealaltă, de cum auzisem numele femeii de sub influența devastatoare a căreia reușisem s-o smulg pe Sibylle, pierzându-ne urmele peste două oceane, construind pentru fată și pentru mine o viață liniștită. Totul era inutil: Vlada își regăsise fiica, iar prin Sibylle mă avea din nou în mână, cu capacitatea proprie numai ei să trezească în mine aversiunea cea mai feroce și atracția cea mai obscură, îmi trimitea deja un mesaj prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
câteva zile mai târziu de Marana din Elveția: „Țineți cont de următoarele: unde toți eșuează, Ermes Marana reușește! Am reușit să vorbesc cu Flannery în persoană: stătea pe terasa vilei sale, udând cârciumăresele din ghivece. E un bătrânel ordonat și liniștit, chiar afabil, până ce nu-l apucă furiile... Aș putea să vă comunic multe lucruri despre el, prețioase în activitatea dumneavoastră editorială, și o voi face de îndată ce voi primi un semn de interes, prin telex, la Banca sus-numită, unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să fi uitat tot ce se întâmplase ieri.) — Pot observa prin ochean o femeie care citește pe o terasă în fundul văii, i-am povestit. Mă întreb dacă volumele pe care le citește sunt liniștitoare sau alarmante. — Cum vă pare femeia? Liniștită sau alarmată? — Liniștită. — Atunci citește cărți alarmante. I-am povestit Ludmilei ideile stranii pe care le am despre manuscrisele mele: că dispar, reapar, nu mai sunt la fel ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tot ce se întâmplase ieri.) — Pot observa prin ochean o femeie care citește pe o terasă în fundul văii, i-am povestit. Mă întreb dacă volumele pe care le citește sunt liniștitoare sau alarmante. — Cum vă pare femeia? Liniștită sau alarmată? — Liniștită. — Atunci citește cărți alarmante. I-am povestit Ludmilei ideile stranii pe care le am despre manuscrisele mele: că dispar, reapar, nu mai sunt la fel ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și îndepărtându-se pe iarbă, una aici, una mai departe. La fel cu trei, patru și chiar cinci frunze; crescând numărul frunzelor ce se rotesc în aer, efectele corespunzătoare fiecăreia dintre ele se însumează, creând o percepere complexă, de ploaie liniștită, și - dacă o boare de vânt le întârzie coborârea - de aripi suspendate în aer; apoi, când privirea coboară pe pajiște, de mici pete luminoase risipite ici și colo. Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să vorbească despre senzații tactile cu perfectă naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal, slujește la scoaterea în evidență a senzațiilor subtile și precise asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; dar, în cazul romanului, trebuie ținut seama de faptul că în succesiunea frazelor apare de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vă depășește, se oprește, sar din el bărbați înarmați, care vă dau jos din taxiul vostru. — Poliția! Sunteți arestați! Vă pun cătușe la mâini și vă urcă pe toți trei în al doilea taxi: tu, Corinna și șoferul vostru. Corinna, liniștită și surâzătoare, îi salută pe agenți: — Sunt Gertrude. El este un prieten. Duceți-ne la comandant. Ai rămas cu gura căscată? Corinna-Gertrude îți șoptește, în limba ta: — Nu-ți fie teamă. Sunt falși polițiști: în realitate sunt de-ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la o carte la alta. Îți mai rămâne o ultimă speranță, ca cele zece romane, volatilizate în mâinile tale de cum ai început lectura, să se afle în biblioteca asta. În fine, ți se deschide în față o zi liberă și liniștită; mergi la bibliotecă, consulți catalogul; îți reții cu greu un strigăt de bucurie, ba chiar zece strigăte; toți autorii și toate titlurile pe care le cauți figurează în catalog, înregistrate sârguincios. Completezi o fișă și o predai; ți se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să aleagă una. Casa ei de pe Zebra Drive avea multe avantaje, dar era cam prea aproape de centru și își dorea să stea mai departe. Casa lui, de lângă vechiul aerodrom, avea o curte mai mare și era, fără nici o îndoială, mai liniștită, dar nu era departe de închisoare și nu cumva era și un cimitir părăginit în apropiere? Ăsta era un lucru foarte important. Dacă, dintr-un motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-l instaleze pe domnul J.L.B. Matekoni în casa ei din Zebra Drive. Nu era la fel de mare ca a lui, dar vor avea destul loc. Avea trei dormitoare. Se vor muta în cel mai mare, care era și cel mai liniștit, fiindcă era situat în partea din spate a casei. În prezent folosea celelalte două încăperi drept debara, respectiv cameră de cusut, dar putea să golească debaraua și să pună totul în garaj. Astfel avea să facă loc pentru colțișorul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
provocării lui, ceea ce nu făcea altceva decât să-i confirme părerea despre ei. Cât despre copii, se întreba dacă va avea destulă energie să se ocupe de ei. Se apropia de vârsta la care nu-și dorea decât un program liniștit și fără complicații. Dorea să repare motoare în propriul lui garaj în timpul zilei și să-și petreacă serile cu Mma Ramotswe. Asta ar fi raiul pe pământ! Oare copiii n-ar aduce o notă de stres în viața lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma Makutsi. Poate domnul J.L.B. Matekoni nu-i cel mai popular bărbat din oraș, dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere totală în el. Nu te-ar dezamăgi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
declarația fetei care mințea în legătură cu mine. Mma Ramotswe deschise ușa din față și se uită afară. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în mașină și ridică privirea când văzu ușa deschizându-se. Păși pe alee. — Ei bine, domnule doctor Ranta, spuse ea liniștită, cred că sunteți un bărbat care a mințit multă lume, în special, zic eu, femei. Acum vi s-a întâmplat ceea ce nu cred că vi s-a mai întâmplat vreodată. Ați fost mințit de-o femeie și ați mușcat momeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Porni spre Gaborone a doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să le ceară sfatul în problema aceasta delicată. Poate ar putea, oricum, să-i scrie redactorului, să-i propună numirea unui redactor specializat care să răspundă cititorilor. În mod clar, revista ar fi mult mai accesibilă. Urmară câteva zile liniștite, în care, încă o dată, nu avură nici un client și putură să se ocupe de treburile administrative. Mma Makutsi își unse mașina de scris și cumpără un ibric nou pentru prepararea ceaiului de rooibos. Mma Ramotswe le scrise vechilor ei prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]