KorAP: Find »[drukola/base=lipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...474 >

11,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

-ar mă-ta... puțin bun-simț... M-am îndreptat abătut spre blocul următor, identic cu cele dinainte. Oamenii nu voiau, nu puteau, nu știau să înțeleagă vorbele mele înțelepte. Am sunat la ușa celui de-al treilea Popescu, o plăcuță aurie lipită pe ușă mă anunța că individul este profesor. Așa scria: „Prof. I. Popescu“. Mi-a deschis, spre mirarea mea, un domn îngrijit, în aparență simpatic și deschis la minte, deși cam blazat, după cum trăda inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
you just like me“, dar cântecul se numea By Starlight. Dansam strâns lipiți unul de altul, mișcându-ne încet. De fapt, s-ar putea spune că ne îmbrățișam. La un moment dat, cu muzica trecând prin mine, cu corpul ei lipit de al meu, am închis ochii și am sărutat-o. Un sărut la fel de lent ca melodia, un sărut care transmitea ce cântaseră cu anii în urmă Rolling Stones (dar cântecul era al lui Willie Dixon): „I just wanna make love

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Și acum poți să faci ce vrei cu mine, am spus, aproape gânditor. Septembrie 2005 ADMINISTRATORUL Privindu-mă sau, pur și simplu, stând în apropierea mea, oricine, de la nepot la bunică, și-ar fi putut imagina ce scria pe afișul lipit de administrator cu scoci pe ușa blocului: Stimați locatari, din cauza unei conducte sparte, în următoarele trei zile va fi sistată atât apa caldă, cât și apa rece. Reparațiile le va efectua firma George Gaun SRL. Relații telefonice la 2442118. Semnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

neobișnuită pentru un militar în serviciu activ: obligațiile mele nu sunt foarte clare; alerg între diferitele sedii ale Statelor Majore; rareori mă aflu la cazarmă, de parcă n-aș face parte din nici o schemă a nici unui departament, și nici nu stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar și în ziua când urc la el, îl găsesc acolo, dar nu pare ocupat cu treburile guvernului: curăță un revolver cu tambur. Surâde în barba nerasă, văzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sistemul a fost puțin brutal, dar nu aveam de ales. Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
evident, așteptase s-o urmez, iar acum venea să vadă ce obstacol mă reținuse. Și-a dat seama imediat și a dispărut, dar nu destul de repede încât să nu observ că era ceva schimbat în îmbrăcămintea ei: își înlocuise tricoul lipit pe trup cu un halat de mătase, ce părea făcut anume ca să nu se închidă, să se desfacă sub presiunea ce înflorea înăuntrul ei, să alunece pe pielea ei netedă la primul asalt al dorinței de contact, pe care tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându-mi nasul lângă al ei, puțin pieziș, încercând să fac să coincidă profilurile noastre - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Du-te cu slugile! Piei din ochii noștri! Cu slujnicele, ca tatăl tău! Întoarce-te la maică-ta, du-te! — Cine e mama mea? — Anacleta Higueras, chiar dacă nu vrea să recunoască de când a murit Faustino. Noaptea, casele din Oquedal se lipesc de pământ, simțind parcă apăsarea greutății lunii joase, învăluită în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

te întorci cu fața spre apus, cum ar veni de-aici te uiți la măgăoaia aia de combinat, de trei ori, făcându-ți cruce cu limba-n gură și zici să intre toate puterile-n el și-n mata... Îl lipești de trei ori de frunte, de trei ori îl duci la inimă și dup-aia ți-l pui pe degetul mic de la mâna stângă. Că sufletu’ morților intr-acolo și capeți puteri uite-așa, ridică mâna din cot, poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le crească prețu’ de câteva ori, da’ n-am, fir-ar a dracu’ de treabă, n-am! Am să mă duc sâmbătă la o nuntă, la un prieten de-al meu, s-a lipit de unul, irlandez, face ăla case la nenorociții de-aici, n-are voie să le vândă. Are irlandezu’ bani, i-a furat la Sfânta Paraschiva portofelul cu vreo șase mii de euro, pretenașul meu se zgâria pe ochi, dar ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul între algele din acvariu, lipit de istalația de purificare a apei, apăsat, așa! Hai, înc-oleacă, ultima, ai de gând să-mi zici ceva? Nu, nu se-acceptă! Liniște! ... tocmai terminam de disecat corpul buhăit. O mulțime de instrumente nichelate pe-o măsuță, într-o ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la perete. Hai... Intrăm la „Documentare”. Pe ușă, Adrian și-a lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de cioburi, scârțâie, se umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine să crezi! Îți dai seama?! zbârnâie cu excitarea unui client de cabine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și-i dau drumul din brațe. - Stai, ia-ți și-o pernă, fă-te comod... Hopa sus! Mă ghemuiesc alături, o ating în treacăt pe un genunchi, Vasilache încurcat în sfori. - S-a cântat „Trandafir de la Moldova”, prefectul i-a lipit Șefului un cinci sute pe frunte, aia de la Relații Internaționale s-a dus la dans cu spaniolul... - Vesel... - Normal. Mai târziu, după porția de papanași, s-au făcut și mai lirici. Una de la o comisie de monitorizare de ceva sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]