3,144 matches
-
agitată cu violență de impulsuri contradictorii și tulburi, epuizante”. SCRIERI: Rugăciune către Efemera, București, 1969; Diapazon, București, 1973; Între cer și pământ, București, 1976. Repere bibliografice: Grigurcu, Teritoriu, 249-252; Magdalena Popescu, „Rugăciune către Efemera”, RL, 1969, 50; Voicu Bugariu, Un lirism al survolării, TR, 1970, 9; Lucian Raicu, Diapazon liric, RL, 1973, 45; Mircea Iorgulescu, Florica Mitroi, LCF, 1975, 37; Piru, Poezia, II, 466-468; Barbu, O ist., 424-427; Nicolae Manolescu, Critici și poeți, RL, 1976, 17; Victor Felea, „Între cer și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
debutat cu un grupaj de poeme în revista „Cronica” (1974), prima apariție editorială constituind-o volumul Ceremonii insidioase (1985). Departe de a fi un combatant, A. e un melancolic care își trăiește mai curând impasul fantasmatic decât angoasa imediată. Substanța lirismului său degajă un sentiment vaporos de ironie înțelegătoare față de formele grotescului, văzute totuși, câteodată, printr-o lentilă care sporește frica. Versurile din Poeme în alb-negru (1987) și Intimitatea absenței (1992) conectează ființa, amenințată de alienare prin absență și vid existențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
cristale, în conștiința epocii în care scria D. Deșertul realismului socialist provocase o comunicare și mai vie între vârste diferite ale literaturii noastre: poeții „șaizeciști” căutau febril și găseau, dincolo de acest deșert literar, modele veritabile care să le precipite propriul lirism. Mișcarea este așadar mai largă, aproape generală; pentru a putea scrie, într-un climat ideologic încă apăsător, tinerii poeți ai acelor ani trebuiau mai întâi să citească foarte atent, cu creionul în mână, operele unor „înaintași” mai îndepărtați, dar substanțiali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
învinuite, cum singur spune, de „individualism”. Va scrie de acum înainte, „cu stânga”, o poezie angajată, în versuri energice și clare. Pe alocuri, nesocotind pentru o clipă angajamentul, ecouri din folclor, din V. Alecsandri și Tudor Arghezi creează senzația unui lirism mai curat, fără poncife. Tot așa, stepele Kazahstanului, într-o descriere degajată de obsesia luptei de clasă, oferă inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
du parfait bonheur - Mic manual de fericire perfectă (1973), carte scrisă în timpul războiului. Opera în limba franceză a lui V. s-a bucurat de aprecieri elogioase. Léon-Gabriel Gros afirmă că prin el - ca și prin Tristan Tzara și B. Fundoianu - „lirismul românesc a infuzat un sânge nou poeziei franceze”. Într-un comentariu din 1956 Jean Rousselot găsește că V. e „cea mai înaltă, cea mai amplă, cea mai generoasă voce” a poeziei franceze din perioada interbelică, dar în istorii, panorame și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Crama, Victor Torynopol, Mihail Cosma, între alții) sau prezenți în „Revista Fundațiilor Regale” (Marcel Gafton, C.T. Lituon ș.a). În bună măsură sub impulsul versurilor lui, în intervalul 1945-1947 a luat avânt poemul-reportaj, în general poezia de angajare civică, iar lirismul activist, lansat diluvian, al lui Ion Gheorghe sau Toma George Maiorescu, oricâte modele ar avea (Whitman, Verhaeren, Maiakovski ș.a.), se resimte în limbaj și de pe urma experienței lui V. Dar în chipul cel mai direct opera lui a acționat în sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
carieră didactică la Liceul „Mihai Viteazul”, în 1974 intrând în învățământul universitar, ca asistentă la Catedra de limba și literatura engleză a Facultății de Limbi Străine, unde parcurge treptele didactice până la cea de profesor, în 1998. Obține doctoratul cu teza Lirism filosofic la T. S. Eliot și Paul Valéry (1978). Beneficiază de burse Fulbright în Statele Unite ale Americii, predând la universități din Binghamton (New York, 1991-1992) și Berkeley (California, 1997-1998). Debutează în 1970 la „Secolul 20” cu o traducere din James Joyce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
cu texte din opera fiecărui autor. Specializată în anglistică, V. se dedică îndeosebi literaturii britanice din secolul al XX-lea. În prima carte de critică, Scenarii lirice moderne (De la T. S. Eliot la Paul Valéry) (1983), analizează dimensiunea filosofică a lirismului celor doi autori, examinează, într-un studiu comparatist, producția teatrală, în esență lirică, a lui T. S. Eliot și spiritul dramatic caracteristic întregii opere a lui Paul Valéry, precum și creația lor poetică din perspectiva filosofică proprie. În alt volum, T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
postbelic unanim, comentându-i lirica din punctul de vedere al coerenței, și nu a fragmentarismului, ca majoritatea exegeților; expune principiile sale de poetică, toate cu o îndelungată carieră literară; descifrează simbolurile din teatrul său, demonstrând cum tendința de evadare din lirism a condus la eșec dramatic; studiază Four Quartets (1944) ca testament al întregii creații eliotiene. Autoarea a încercat să definească trăsăturile literaturii britanice după 1950, perioadă pe care o denumește The Desperado Age, considerând termenul „postmodernism” neconcludent. În British Literary
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
Bradbury, David Lodge, Peter Ackroyd, Martin Amis ș.a. Un eseu monografic, Alan Brownjohn and the Desperado Age (2003), consacră V. acestei figuri marcante a literaturii contemporane engleze, creator de școală poetică. Sunt comentate și câteva romane, aflate la limita dintre lirism și narațiune, iar un capitol consistent examinează critica sa literară și culturală, cu impact major în epocă. V. debutează ca poetă cu placheta 1, 2, 3 (1997), intimistă, feministă și postmodernă, amestec original de versuri în limbile română și engleză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
o puternică amprentă reflexivă, ca în ciclul Ești, unde sunt invocate copilăria, pierderea tinereții și alunecarea spre bătrânețe („Vezi /viscolește vârsta / pe cărările noastre...”, „sunt la sfârșitul lumii”, „lung timpul lungă noaptea”). Volumul în întregul lui este caracterizat de un lirism discret, clădit pe scenarii scurte de o pagină, și subliniat de rime ascunse. Intensitatea emoțională vine din nevoia de tandrețe, care înconjoară cele câteva „personaje” de aici. Poezia, încifrată și cantabilă, cu balansul ei între două glasuri și între două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
doctorilor fără morală și a profesorilor arbitrari, intriga evoluează pe două direcții: viața cotidiană și evaziunea. Romanul dezvoltă mai multe elemente obsesive: teama de bătrânețe, ireversibilitatea timpului, irosirea tinereții, refugiul într-o lume fictivă, idealizată, sau în oniric, pregnante în pofida lirismului uneori excesiv. În subsidiar circulă și un curent esopic, V. amestecând în jocul ei câte ceva din lumea lui Franz Kafka, Leonid Dimov sau Czeslaw Milosz. SCRIERI: Scenarii lirice moderne (De la T. S. Eliot la Paul Valéry), București, 1983; T. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
bate soarele toată ziua, Viorele! că să nu mai fac gălăgie, că-l deranjez la magazin! gol 22 t, încărcat 32 t, uite-l, zici că-i viu! umor de la Moldova, fără ea l-ar duce pînă în superstiția cultură lirismul vorbei iuți, oricum l-a furat regina nordică Eminescu, ce rămîne sună a gol, Mogoșani val cu ridicarea pămîntului la semnificație, Cojocaru turla de tablă dezghinată la încheietură, Găești buruiană luată cu sapa din betonul peronului, rictus, cap înfundat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și prietenilor s-a mărit În asemenea măsură. Cronica domnului Emil Satco este fină și adâncă, o bucurie spirituală pentru analiza făcută. Așa am avut și eu convingerea că „Lovineștii” este ... și un document literar important dar și puterea creatoare (lirismul) autorului, care te duce până În preajma tragediei antice. Cartea are aceste date, cinste celui care scrie despre ea și are, tot darul de a le putea descoperi și Înțelege. Lucrez și eu de zor la un scenariu pentru Radio după
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și care e rezultatul cu prefața. Când urmează să apară cartea? Am citit cu satisfacție recenzia doamnei Bucur (e bucureșteancă?), deoarece a remarcat calitatea principală a lucrării: „edificiu... pregnant și precis, fără improvizații, fără speculații subiective... , rigoare și simplitate stilistică, lirism auster” ș.c.l. Așa este. Dumneavoastră sunteți dintre cei puțini care Înțeleg valoarea detaliului pentru sensul Întregului. Pasiunea cu care faceți totul nu inflamează, ca la alții, expresia, care Într adevăr rămâne liric-austeră. Sper să mai citească și alții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
te deplasezi. Pe aici, nimica, mâine sunt invitat, vorbește prof. Homescu 428, la Casa de Cultură. De la liceu am primit o adresă care mi-a făcut plăcere. Le-a plăcut materialul pe care l-am dat (plin de frumusețe și lirism) (...). Am mai lucrat puțin. Nădăjduiesc că o dată cu primele raze aurii, ale primăverii, vei veni la Fălticeni și, ca de obicei, nu vei uita prietenii care te stimează și țin la mata. Teodor Tatos 426 Prof. Sorin Gorovei. 427 Presupun că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
LCF, 1966, 6; Ion Cocora, „Invitație la vis”, ST, 1967, 10; Dumitru Micu, „Viori fără amurg”, RL, 1969, 32; Anghel Dumbrăveanu, „Viori fără amurg”, O, 1969, 8; Haralambie Țugui, „Viori fără amurg”, IL, 1969, 12; Geo Găletaru, Nuanțe elegiace ale lirismului în poezia lui Damian Ureche, O, 1970, 5; Cornel Ungureanu, „Prințul marelui puțin”, O, 1971, 4; Alex. Ștefănescu, „Prințul marelui puțin”, LCF, 1971, 19; Mircea Constantinescu, „Prințul marelui puțin”, VR, 1971, 8; Dan Cristea, „Elegie cu Francesca da Rimini”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
de slavism n-ar fi atât de nebuloasă și greu de definit -, el se distinge de al celorlalte popoare vecine și se traduce în literatură prin expresii contrastante și printr-o neîncetată neliniște, care înclină forma de gândire românească către lirism și către ethos.” În această forma mentis, bizantinismul culturii noastre nu privește, arată autorul, numai un sens religios, ci și „concepte sociale și morale și, în același timp, o ierarhie spirituală și profană”, ce i-au conferit atât asumarea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit amoros ea accede, ici-colo, la expresivitate. În proză, cultivă o manieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
o carte despre un autor, despre o operă și despre o generație, îmbinând perspectiva monografică și aceea asupra ideologiilor. „Ironia” destinului lui Sebastian vine dintr-o suită de neconcordanțe: între aspirație și realizare, vocație și succes, spirit genuin raționalist și lirism al creației. Cercetarea aplicată, bazată pe despuieri de periodice și documentări în arhive, își găsește o nouă ilustrare în volumul Caragiale în presa vremii (2002), contribuție documentară și exegetică pe care caragealogia nu o va putea ocoli. G. studiază atent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
apăsători?” Când se întoarce spre trecut, poetul se oprește asupra paginilor de istorie înnobilate de sângele eroilor căzuți pentru libertate. Virtuțile strămoșești acuză, prin contrast, prezentul degradat moralicește, meschin. Capodopera genului este Umbra lui Mircea. La Cozia, sinteză originală între lirismul de atmosferă și cerebralitatea monologului interior. A. nu cultivă notația în sine, ci valorile ei de atmosferă. Ambianța crepusculară, propice visării și reflecției, alunecarea în fantastic, ritmica timpului sunt sugerate prin sonoritate și imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului, conținutul conceptual, ermetismul. Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării, șochează, din contră, prin prea marea simplitate: „vie Lumină/ venind, pe cale// inima-mi cere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului cu o lume impură: „Degeaba umbra vrea să mă închege / Nu simt durerea pietrei de-a fi înger” (Livada plânse galbena privire). Motivul central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
rememorării, fiecare personaj fiind o oglindă în care autorul însuși se poate reflecta, purtând cu sine memoria și istoria unei întregi colectivități. B. îmbină tehnici ale noului roman cu o bună tradiție a prozei bănățene. Reportajele sale sunt impregnate de lirism și abordează subiecte locale. SCRIERI: Să arunci cu pietre în soare, București, 1974; Anotimp al ninsorilor albastre, București, 1975; Semințele dimineții, București, 1976; Ierni peste tei, București, 1978; Orele orașului Arad (în colaborare), București, 1978; Tangaj, București, 1980; Portocale pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]