9,718 matches
-
grupuri direcționale; verbele inacuzative de schimbare de stare nu sunt acceptate în această construcție. Concluzia autoarelor (Levin și Rappaport Hovav 1995: 216, 229) este că inversiunea locativă nu e diagnostic pentru inacuzativitate, ci este determinată discursiv. Funcția discursivă a inversiunii locative este aceea de focus prezentativ. 7.3. Construcții rezultative Construcția rezultativă nu reprezintă un test neechivoc, deoarece este acceptată numai de unele inacuzative, dar și de unele inergative, însă numai în condiții sintactice speciale (b): (a) The river frose [solid
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost introdus de Babby (1980)39 și este limitat la verbele inacuzative care exprimă existența. Babby (2001)40 a atras atenția că inergativele nu sunt excluse din aceste construcții dacă o prepoziție locativă precedă verbul. În folosul demonstrației că reflexivele nu sunt inacuzative, Reinhart și Siloni (2004: 175) arată că reflexivele rusești nu trec acest test. 9. DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ (DECÂT PARȚIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Lipsa unor teste sintactice relevante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipul de nominal, tipul de verb, tipul de citire; ● româna este o limbă pro-drop, deci inserția unui subiect expletiv este lipsită de sens; ● româna are topică liberă: poziția subiectului (în VP sau în afara acestuia) este foarte greu de dovedit; inversiunea locativă este posibilă în orice fel de propoziții; ● româna nu are structuri specializate pentru exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
susțin că essere este un verb inacuzativ, iar avere este un predicat tranzitiv. 2. VERBUL A FI În această secțiune voi încerca să demonstrez că verbul a fi poate primi o interpretare unificatoare − de verb inacuzativ − atât în cazul predicației locative (interpretată tradițional ca predicat verbal: Ion este la munte), cât și în cazul predicației existențiale (interpretată tradițional ca predicat nominal: Ion este înalt). Ideea de a unifica interpretarea nu e nouă în lingvistica românească. Două puncte de vedere diferite, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exprimate de Neamțu (1986), care pledează pentru interpretarea ca predicat verbal în toate aparițiile și de Pană Dindelegan (2008f [2005]: 294−295/289, în GALR II), care oferă argumente pentru interpretarea ca predicat nominal și în construcțiile cu o complinire locativă, deși soluția din GALR este cea tradițională (a fi existențial, noncopulativ se construiește cu un circumstanțial de loc). Neamțu (1986) demonstrează că predicatul nominal are un caracter neunitar, la nivel atât gramatical, cât și lexico-semantic și contestă încadrarea verbului a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deplasare a afirmației de la subiect (Pământul este) asupra unei caracteristici a subiectului (Pământul este rotund) - Neamțu (1986: 73). Deși în GALR se adoptă soluția tradițională, se prezintă și argumentele care conduc către interpretarea copulativă a verbului a fi din construcții locative: (a) paralelismul dintre determinantul locativ și unele adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Pământul este) asupra unei caracteristici a subiectului (Pământul este rotund) - Neamțu (1986: 73). Deși în GALR se adoptă soluția tradițională, se prezintă și argumentele care conduc către interpretarea copulativă a verbului a fi din construcții locative: (a) paralelismul dintre determinantul locativ și unele adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caracteristici a subiectului (Pământul este rotund) - Neamțu (1986: 73). Deși în GALR se adoptă soluția tradițională, se prezintă și argumentele care conduc către interpretarea copulativă a verbului a fi din construcții locative: (a) paralelismul dintre determinantul locativ și unele adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicație locativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicație locativă - Îl știu la munte/acolo..., dar neacceptarea acestei interpretări pentru numele predicativ; (d) unificarea predicațiilor de stare, cuprinzându-se într-un sistem comun de interpretare și predicația locativ-situațională. 2.1. Din istoria interpretării verbului a fi În timp, verbul corespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a celor două valori, Van Peteghem (1991: 54−55) prezintă (și apoi combate și dezvoltă) analiza semantică de tip localist a verbului a fi (Anderson 1971, Riegel 19854 și alții), conform căreia a fi este, atunci când are sens plin, verbul locativ prin excelență. Structurile copulative se disting de cele cu verb plin prin valoarea aspectuală: copulativele sunt prin excelentă statice. 2.1.3. Interpretarea din lingvistica generală și din gramatica comparată Meillet (1934)5, reluând punctul de vedere al lui Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb inacuzativ, centru al unui domeniu lexical VP, care selectează o propoziție redusă (engl. small clause), propoziție analizabilă ca o structură subiect-predicat. În unele studii s-a pus nu numai problema unificării analizei pentru aparițiile verbului a fi existențial și locativ, ci și a unificării interpretării pentru toate aparițiile sale, inclusiv ca auxiliar, soluțiile fiind diferite. Abeillé și Godard (2000) arată că, în franceză, italiană și română, verbul copulativ și auxiliarul de timp/aspect trebuie considerate lexeme diferite. Verbul copulativ, identic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
gramatica generativă, absența sau prezența verbului a fi este un fenomen de suprafață, nesemnificativ pentru structura profundă ; ● limba nu are o copulă care să lege două nume sau un nume și un adjectiv, dar are mai multe verbe existențiale și locative; ● copula nu apare fie la un anumit timp (de obicei prezentul), fie la o anumită persoană (de obicei, 3). Feuillet (2006: 119) observă că, în unele limbi caucaziene, nu există verbul a fi (vezi infra, 3.2., pentru situația verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din studiul prezentat mai sus este unica interpretare a verbului a fi și considerarea, prin comparație cu celelalte limbi romanice și ca urmare a paralelismului cu a sta în interiorul limbii române, a lui a fi drept verb copulativ în structurile locative. 2.4. Date din limba română Așa cum am arătat în partea introductivă a acestui capitol, problema verbului a fi (sub aspectul celor două valori ale sale - copulativă și predicativă -, acceptate de interpretarea tradițională), nu a rămas fără ecou în studiile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care contribuie și la localizarea subiectului. Preluând sugestii din bibliografia anterioară, Feuillet (2006: 185) sugerează că structurile posesive și cele existențiale au aceeași structură. Niculescu (2008: 235) subliniază că rusa nu are verbul corespunzător pentru a avea și folosește construcția locativă pentru exprimarea raportului de posesie. În continuare, voi încerca să arăt, urmând informația din bibliografie, că relația etimologică și semantică dintre a avea și a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice și sintactice comune. 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o entitate complexă, derivată sintactic. O explicație frecventă pentru natura complexă a lui a avea este încorporarea unui element. Urmându-l pe Benveniste, Freeze (1992)16 arată că verbul have 'a avea' trebuie analizat ca be 'a fi' + o prepoziție locativă abstractă încorporată. Kayne (1993) susține că elementul încorporat este un determinant, prin urmare o structură posesivă conținându-l pe a avea ar proveni dintr-o structură posesivă nominală; această analiză ar funcționa și pentru ipostaza de auxiliar a lui a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
are întotdeauna un argument subiect −, de a avea2 − auxiliar, care nu cere un argument extern. Belvin și Den Dikken (1997)19 au analizat verbul corespunzător lui a avea ca fiind un centru funcțional F în care se încorporează o prepoziție locativă și un nod Acord. Prezența prepoziției are drept consecință lexicalizarea copulei a fi ca a avea. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 258) a artătat că a avea nu conține o prepoziție locativă, ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea încorporează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
funcțional F în care se încorporează o prepoziție locativă și un nod Acord. Prezența prepoziției are drept consecință lexicalizarea copulei a fi ca a avea. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 258) a artătat că a avea nu conține o prepoziție locativă, ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea încorporează un număr mai mare de elemente funcționale decât a fi. La Niculescu (2008: 267−269) apare o subsecțiune intitulată " A avea − verb inacuzativ". Preluându-se ideea lui Benveniste, în studii de gramatică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul precedă verbul. Subiect obligatoriu, nemarcat, cu posibilități combinatorii speciale. Predicatul poate avea oricâți subordonați, dar e neorientat față de aceștia. Orientarea este strict contextuală. Prezența agentului (al doilea subordonat al verbului, întotdeauna marcat, la unul dintre cazurile instrumental, superisiv, dativ, locativ) clarifică rolul și funcția gramaticală a primului argument (subiectul nemarcat). Două valori ale verbului a fi: verb copulativ, marcând un raport de echivalență, și verb existențial. Relația de posesie se exprimă pornind de la echivalență/existență, la care se adaugă o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceleași constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din pasiv. MARUBO Limbă PANOAN vorbită la granița dintre Columbia, Peru și Brazilia. Partiție morfologică de tip acuzativ/ergativ: flexiunea ergativă apare numai în propozițiile negative. Funcțiile sintactice sunt marcate de ordinea constituenților − AOV
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba a doua. Limbă ergativă care a păstrat construcția antipasivă, spre deosebire de alte limbi austroneziene. Are construcție aplicativă marcată morfologic, dar numai pentru verbele tranzitive. Argumentul adăugat ("aplicat") este întotdeauna în absolutiv. Pivot mixt. Sistem bogat de diateze: activă, obiectivă, dativă/locativă, instrumentală. Marca aspectului perfectiv este un infix, care are un tip special de flexiune la diateza activă. După altă interpretare, ergativitatea acestei limbi este discutabilă. TCHAGA − Vezi ENGA. TEXISTEPEC POPOLUCA (TEXISTEPEC ZOQUE) Limbă indigenă, din familia zoquean, cu aproximativ 400
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vorbitori. Sistem ergativ în acordul verbal, dar sintaxă de tip acuzativ. UBYKH (UBYX, OUBYKH) Limbă ergativă aparținând grupului nord-vest caucazian, vorbită în Georgia și în Turcia. Ultimul vorbitor a murit în 1992. Limbă aglutinantă, cu patru cazuri: ergativ, absolutiv, instrumental, locativ. Sistem verbal foarte complicat, cu opt clase de verbe, dintre care unele urmează tiparul ergativ, altele, tiparul acuzativ. Nu există opoziții de diateză. UDI Limbă caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, vorbită în Georgia și Azerbaidjan, înrudită cu KÜRI, LEZGHIAN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rolul de agent care controlează acțiunea, dacă e nonpronominal, e marcat cu cazul ergativ. Pivot sintactic S/A și S/ O. În structura antipasivă, A devine S, îndeplinind condițiile sintactice pentru subordonare și coordonare, iar O este repoziționat în cazul locativ. Astfel, structura antipasivă devine intranzitivă. Structura reflexivă, intranzitivă, diferă semantic de reflexivul din limbile occidentale: reflexivul arată că agentul acționează numai în mod voluntar asupra lui însuși. YIMAS Limbă polisintetică, papua, vorbită în Noua Guinee. 1 000 de vorbitori. Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a clădirilor, se face în funcție de prețul declarat, dar nu mai mic decît valoarea de asigurare prin efectul legii sau în funcție de valoarea actualizată rezultînd din orice alte acte privind proprietatea bunurilor respective. Locuințele construite cu sprijinul statului sau cumpărate din fondul locativ de stat, pe care dobinditorii le vînd mai înainte de achitarea integrală a creditului, se evaluează, în scopul taxării, la suma care se declară că se plătește de către cumpărător vînzătorului, dar nu la mai puțin decît suma pe care vînzătorul a
HOTĂRÎRE nr. 1295 din 13 decembrie 1990 privind taxele de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi asupra actelor de notariat şi a serviciilor prestate de acestea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107413_a_108742]
-
231 din 4 septembrie 1997. Articolul 14 (1) Pe perioada în care unei persoane i se plătește ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de sprijin, aceasta beneficiază de alocația pentru copii, precum și de asistență medicală gratuită. Dreptul locativ la locuința de serviciu se păstrează pe întreaga perioadă în care chiriașul primește ajutor de șomaj sau alocație de sprijin, cu excepția cazului în care aceasta este situată în incinta unității sau este legată direct de asigurarea permanentei ori continuității în
LEGE nr. 1 din 7 ianuarie 1991 (republicată**) privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107466_a_108795]