1,413 matches
-
mama tânărului Monty, și Trupa de Comedie Compton devenise o instituție populară și foarte respectată a teatrului englez de turneu. De aceea, Americanul avea să fie pentru Compton o Întreprindere Îndrăzneață: nu doar prima Încercare de a monta o producție londoneză, dar și primul spectacol, după mulți ani, cu o piesă modernă, În care avea să poarte nu tocmai o perucă, ci o meșă. Povestea unei asemenea suferințe și puteri de revenire Îl mișcă pe Henry la fel de mult pe cât Îl afectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fervent al lui Ibsen, față de care Henry avea rezerve, și putea critica aspru operele care nu-i erau pe plac. Îi răspunsese, punând accentul pe limitările impuse de teatrul de provincie și recomandându-i să aștepte sperata punere În scenă londoneză, dar Archer refuzase să mai amâne. Pentru a-și omorî timpul, Își Îmbrăcă paltonul și ieși să pună singur scrisorile la poștă, În loc să le dea celor de la recepția hotelului, unde se opri Însă pentru a comanda o cină târzie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Geneviève Ward, care Îl dăduse mai departe cunoscutului director de teatru John Hare, care, după mai multe săptămâni de tăcere, răspunse În scris că o considera „o capodoperă de construcție dramatică“ și că va fi Încântat să realizeze o producție londoneză de Îndată ce se va elibera de obligațiile curente. Era votul suplimentar de Încredere În capacitățile sale dramatice de care avea nevoie. Mărețul plan de cucerire a scenei engleze părea să avanseze foarte mulțumitor. Singură sănătatea În declin a lui Alice azvârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
simț al umorului deconcertant de negru. — Sunt ocupată cu muritul, spunea ea, ca să-i eliberez pe Katharine și pe Henry de povară. Unicul motiv pentru care dorea să Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze a Americanului și recunoștea că regretă că Henry nu Își Începuse mai devreme cariera dramatică, pentru ca să poată fi dusă la teatru și Împinsă până În sală Într-un fotoliu cu rotile, pentru a urmări piesa. Henry făcea toate eforturile pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai putea ține tovărășie, și În parte datorită presiunilor exercitate de teatru, care Îi ocupa atât de mult timp, Încât avea nevoie de sabaturi pentru corespondență și alte Îndatoriri restante. El și Kiki continuau să se vadă regulat În societatea londoneză și, Între timp, să schimbe scrisori - se consolară reciproc și Îndelung pentru moartea lui Lowell departe, pe malul celălalt al Atlanticului, În august -, dar Henry se simțea vinovat, știind că Îl neglijase puțin În a doua jumătate a anului. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală, ca și În scrierile sale, Îi confirma de fiecare dată Înțelepciunea deciziei luate. Societatea londoneză mustea de zvonuri despre felul În care Își neglija soția, În favoarea unor personaje masculine dubioase. Dar nu Încăpea Îndoială că omul era inteligent, după cum o demonstra și Evantaiul doamnei Windermere. Subiectul nu avea nici substanță și nici credibilitate destulă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mesaj din partea lui Daly, care Îl Îndemna să Îi trimită un text cu un rol bun pentru ea. Propunerea era cu atât mai tentantă, cu cât Daly anunțase că intenționează să construiască un teatru nou În Leicester Square ca sediu londonez permanent pentru compania sa, care avea să Își continue operațiunile și la New York, deschizând astfel calea pentru ca aceleași producții să se joace pe ambele maluri ale Atlanticului, sub aceeași conducere. Henry Îl invitase pe Daly la premiera Americanului și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acolo. Foarte curând, primi o notiță de la el cum că accepta piesa și Îi oferea un onorariu fix de 25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea să fie o Înfloritură a primei sale stagiuni aici. Între timp Însă, Îi flutură pe dinaintea ochilor și perspectiva montării mai Întâi la New York. După care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
potecă vizibilă Între De Vere Mansions și oficiul poștal din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor eforturi era absurdă. Oricât ar fi Îmbunătățit Americanul, tot nu mai avea șansa unei a doua premiere pe scena londoneză; și, dacă hotăra să Îl scoată din repertoriul provincial, Compton nu avea prea mult de pierdut nici financiar, nici din punctul de vedere al prestigiului. Dar nu avea inima de a Îl lăsa să se scufunde În uitarea nereușitelor, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
talentul Adei Rehan. Când Henry se Întoarse de la Ramsgate În august, pentru consultații cu privire la decoruri și costume, directorul se arătă mai puțin Încrezător și expansiv decât la prima lor Întâlnire, plângându-i-se de spiritul de clan, conservator, al publicului londonez iubitor al artei dramatice. — Fiecare teatru Își are mica lui turmă de spectatori, care se duc ca oile să vadă tot ce se pune pe scena lui, spuse el, trăgând cu sete dintr-un trabuc mestecat vârtos. Când jucam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu poate fi nici trecut de șase, fiindcă liniștea de pe stradă era prea adâncă. Întunericul gros din dormitorul cu draperii nu oferea nici un indiciu, iar lucrul acesta avea să rămână valabil până mult după ora șapte În miezul iernii londoneze. Putea, desigur, să bâjbâie după un chibrit și să se uite la ceasul așezat pe noptieră, unde Îl lăsa Întotdeauna când mergea la culcare, dar adevărul era că nu voia să știe cât era ora. Dacă era numai trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său, a nopții cu zorile“. Se mai văzuse oare vreodată scriitor care să Își ignore cu atâta nerușinare Îndatoririle față de povestire și de cititori? Și totuși, și totuși... publicul fusese cucerit. Manuscrisul fusese achiziționat contra unei sume uriașe de către Societatea Londoneză pentru Arte Frumoase și urma să fie expus la sediul acesteia, sub sticlă, unde putea fi văzut dacă plăteai biletul de un șiling, parcă ar fi fost o ediție princeps din Shakespeare sau Documentele clubului Pickwick, În variantă olografă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am săturat de drumurile până În oraș și Înapoi În tărăboanța asta veche și friguroasă! izbucni Du Maurier pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În care nutrea el Însuși ambiții ( În locuința sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trebuit să vadă asta de la repetiție și să facă ceva. După ea, spectacolul nu și-a mai revenit - și nici actorii. Dar primul act a fost fermecător. Și ce plăcere să auzi o limbă ca aceasta vorbită Într-un teatru londonez. Henry James folosește cuvintele ca un poet, chiar dacă textul e scris În proză. — Dar oare așa vorbesc oamenii? — Oare oamenii vorbeau În versuri albe pe vremea lui Shakespeare? i-o Întoarse Shaw. Nu spun că e o piesă de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
naștere la prea multe controverse și ar putea provoca nemulțumirea cenzorului. Tocmai am scris una nouă, intitulată Candida. Wyndham a plâns când a citit ultimul act, dar mi-a spus că trebuie să mai treacă douăzeci și cinci de ani pentru ca scena londoneză să fie pregătiră pentru un astfel de subiect. Pe urmă i l-am oferit lui Alexander... — Adică lui George Alexander? — Unul și același. Mi-a răspuns că o pune, dacă eroul principal e orb. De ce? râse Herbert, nevenindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Își avusese recent premiera pe Broadway, cu cronici extatice și biletele vândute pe săptămâni Înainte. Mai mult, Beerbohm Tree o văzuse În ultima seară petrecută la New York Înainte de a se Întoarce În Anglia și cumpărase drepturile pentru o producție londoneză, cu intenția de a-l juca el Însuși pe Svengali. Rolul i se potrivește perfect, spuse Henry. Va fi un succes răsunător, sunt convins. Dorința de Îndreptare Îi era pusă serios la Încercare: faptul că Du Maurier triumfa cu Trilby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl trimitea pe Charles să o vadă și să Îi raporteze. — Mă mir că poți să stai deoparte, spuse Henry. Eu unul știu că n-aș putea. — E prea multă bătaie de cap. Va trebui să mă duc la premiera londoneză, presupun, și asta are să-mi fie destul. Sper să te vedem acolo - să-ți rezerv locuri? E pe 30 octombrie. — E foarte amabil din partea ta, Kiki, dar nu sunt sigur că mă voi fi Întors la Londra până atunci, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
biroul său de la hotelul Osborne, „și aplaud, dansez, je me livre à toutes les extravagances de la joie la plus folle. Allons, exact așa și trebuie să fie.“ Dar, ca să se asigure că nu avea să fie de față la premiera londoneză, Îl invită pe Jonathan Sturges să vină la Torquay și să stea la Osborne timp de o săptămână, la sfârșitul lui octombrie. Summersoft odată pusă la rece, se Întoarse la Frumoasa casă, acum reintitulat Vechiturile, dar cu oarecare neliniște. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Kiri Te Kanawa 1 ciripind marșul nupțial. Dar, din cauza detaliului „insignifiantei“ experiențe a precedentului mariaj al lui Luca, fuseseră nevoiți să se mulțumească cu Oficiul de Stare Civilă din Windsor și pentru că el a refuzat să mai plătească alte „prețuri londoneze“, ceea ce însemna că recepția urma să aibă loc la un hotel din apropiere, genul de stabiliment unde, în mod normal, se dădeau petreceri simandicoase și găseai prăjiturele din partea casei în fiecare cameră din hotel. Privind acum în jur, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
expresie de resemnare urbană stoică și indicând, cu brațele desfăcute, imaginea carnagiului de mașini. Un nebun cu o dubiță albă. Semafoare desincronizate. De necrezut. Cred că am stat blocată acolo vreo, ăă, douăzeci de minute. El dă din cap: —Traficul londonez aproape te face să te simți recunoscător că există trenurile pentru navetiști Network Southeast. Urmează o pauză de-o clipă. Pauză În care eu Încerc să-l Întreb cum se mai simte Jill CooperClark, căreia i s-a pus diagnosticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spune ea și dispare pe ușă, cu capa neagră invizibilă fluturându-i. Ușa de la intrare Încă Îmi reverberează În minte atunci când descopăr motivul supărării deschis pe masă. În Evening Standard e un articol despre cât de bine sunt plătite dădacele londoneze și cum trăiesc ele pe picior mare: mașini ultimul răcnet, servicii de sănătate private, abonament la sală de fitness, dreptul de a folosi avionul particular, dreptul de a folosi calul. Calul? Și eu care credeam că noi suntem generoși lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am tot primit buchete de flori, dar cel mai mare a fost de la Edwin Morgan Forster. Era un aranjament baroc care poate fi comandat numai pentru comemorări ale războiului sau din bugetul de protocol al unei firme din centrul financiar londonez. Ciulini priapici, de un metru jumătate, și crini uriași care umpleau aerul cu mirosul lor pipărat, făcându-mi bebelușul să strănute. De buchet era atașat un bilet scris de o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]