1,634 matches
-
lucrări de interes militar în zonă. Perioada cuprinsă între noiembrie 1942 și martie 1943 s-a dovedit cea mai dificilă pentru evreii care prestau munca obligatorie, întrucât convocările erau pentru executarea muncii „la zăpadă”. Evreii erau obligați să vină cu lopeți și alte echipamente necesare, erau sub supraveghere permanentă, iar programul de lucru era cel de 8 ore. Nu era asigurată hrană și nici plata pentru munca depusă. Ca urmare, evreii își asumau costurile echipamentelor de lucru, dar mai ales, îndurau
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
exemplu: prin adresa nr.149 din 30 iunie 1942, primarul orașului Dorohoi, ing.Ioan Pascu, cere Poliției Dorohoi să scoată la lucru, în serii de două zile, un număr de 80 de evrei, care să se prezinte cu hârlețe și lopeți, în zilele de 3-4 iulie și 6-7 iulie 1942”. Cererea este motivată de adresa Prefecturii Dorohoi, nr.369 din 23 iunie 1942, prin care se cer urgente măsuri de curățare a tranșeelor, adăposturilor contra atacurilor aeriene săpate în oraș, în conformitate cu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ceea ce, desigur, În opinia raportoarei, era un fapt de o gravitate ieșită din comun, vecină crimei de Înaltă trădare, după ce vreun lector Își răcise gura de pomană și-și consumase saliva săptămâni Întregi ca să bagen capetele cursanților doctrină comunistă cu lopata aia numită „inima lui Stalin”! Tot despre aceștia Își manifestase profunda nemulțumire și astfel: „Lămuritorii nu sunt Îndeajuns de combativi și nici Îndeajuns de pătrunși de misiunea lor”. b.ș. „Luați măsuri de pază a sediilor CDE!” În anul 1949
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ani, de venituri grase obținute din dările celor ce se speteau pentru bunăstarea-i de nabab bașca o pensioară de câteva ori mai mare decât a unuia care și-a umplut carnetul de muncă de ani/vechime la hârleț și lopată. A mințit Ionescu sau n-a mințit? Acest scurt material dovedește că acesta a mințit cu bună știință făcându-se vinovat de fals În declarații!
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
apă fierbinte și o depun în fața picioarelor lui Jo, avizând-o să și pună picioarele de o parte și de alta și să se miște cât mai puțin ca să nu se frigă. În final cei doi, cu ajutorul unui fel de lopeți, iau unul dintre bolovanii de pe foc și îl depun cu grijă în apa din oală. În sfârșit, înțelegem principiul saunei!! Suntem acoperiți cu toții de un abur parfumat, Alfonso cu Cristian mută oala și mai aproape de scaunul lui Jo, apoi o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Găbița și să meargă acasă la prietenul ei, la o masă aniversară. Stă înghesuită între părinții lui și prietenii acestora și înghite fum de țigară de parcă ar fi pămînt, în timp ce conversația de la masă cade peste ea ca pămîntul aruncat cu lopata ; Mungiu ține camera pe ei și lasă greața Otiliei să crească în tine el și Marinca te-au adus atît de aproape de eroina lor, încît nu mai știi care e stomacul tău și care e al ei. Atunci cînd prietenul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
liceul și I-am trimis la scoala de asistente medicale (1000 de dolari pentru amândoi) Curățarea terenului de 40 de hectare pentru gard (800 m pe 500 m) - 200 de dolari pentru salarii Cumpărarea de unelte pentru gard și livada ( lopeți, topoare, sape, hârleți, machete, roabe, etc)500 de dolari Plantarea de copaci (avem : 20 de portocali, 20 de lămii, 20 de grapefruit, 20 de avocado, 20 de mango, 20 de papaya, 20 de castani, 20 de mandarini, 20 de kiwi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-au povestit că odată sosiți în Israel au luat-o de la "O ",trebuind să muncească de dimineață până seara, la târnăcop, hârleț și lopată, până le țâșnea sângele din palme, dar spuneau că a meritat, făcând-o pentru "Țara lor". Aveau acum copii mari, o vilă superbă și trăiau dintr-o livadă de citrice și o fermă de păsări! Într-o după-amiază la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
soluție. Ar fi ceva, spune el gânditor. Vămile... Nu dijmuiesc după lege... Fură... Iau șpagă... Da-da! Fură!se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă, inimoșii mușcă țărâna și tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pleznește cu palma peste gură, dar nu se poate ține să nu le-o zică: Sictir! Ștefan răsuflă adânc, cu amărăciune: Ce de "navigatori"... Unii plutesc în aur; alții plutesc în sânge... Noi murim ca alții să întoarcă aurul cu lopata... Când ai puterea banilor, ai și puterea armelor. Cumperi și dreptatea, și domnia, și pacea, și dragostea o cumperi, ce pohtești cumperi. Numai adevărul nu-l poți cumpăra. Îl poți măslui, îl poți îngropa chiar, dar mai curând au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încât, într-o zi, un șofer a cărui mașină trebuia s-o încărcăm cu nisip sau pietriș și care se uita la noi plictisit, cu mâinile în buzunare, și-a exprimat zgomotos consternarea observând că nu prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski, pretutindeni trăiesc oameni. O dată, văzând că m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
intitulez "despre mine ca un om simplu", dar nu aș fi în stare de o minciună atât de mare, fiindcă numai om simplu nu sunt. Dimpotrivă, sunt infectat de lectură, de cultură, de o cultură insuficient de ordonată, pusă "cu lopata", ceea ce îmi dă o oarecare confuzie în gânduri și opinii. Visez să fi fost un om simplu, cu existență de pădurean ori de cosaș. Să mă fi întors acasă, spre seară, cu șalele cuprinse de durere, să fi simțit zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chiar și în ultimii ani ai vieții sale. Gradat fiind, a experimentat șmecheriile și stratagemele camarazilor care ignorau orarele și îndatoririle militare. El însuși a povestit acest fapt: «Primisem ordinul de a conduce un grup de soldați la deszăpezit. Cu lopata în spinare, ritmez pasul: „un, doi...“, până când am ajuns la locul de muncă. M-am întors pentru a da ordinele și m-am regăsit singur. Toți camarazii mei, tiptil-tiptil, au șters-o. Am scuturat capul cu un surâs amar pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trebuie refăcut: pereți coșcoviți, camere urât mirositoare, grămezi de moloz. Numai câteva camere pot fi folosite imediat. Aleg vreo două camere, le curăță și acolo așează paturile metalice, sosite într-un târziu cu căruțele. Toată ziua lucrează grabnic cu mături, lopeți și roabe. Iau numai câte o pauză scurtă pentru prânz și cină. Cronicarul meticulos al vremii ne amintește meniul: pâine și brânză la prânz, mămăligă și brânză la cină, iar apă de voie. La sfârșitul zilei, toți se prăbușesc cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
antrepriză cu o firmă veroneză. Însă opera de demolare a suprastructurilor, care se sedimentaseră în timp, a fost încredințată unei echipe de tineri voluntari, conduși de neobositul don Desenzani. Un du-te vino de muncitori în miniatură, înarmați cu târnăcoape, lopeți și roabe, abat, transportă și acumulează munți de moloz. Zi după zi reușesc să recupereze câte o cameră, care se transformă în dormitor sau sală de clasă. Trebuie să se grăbească pentru că iarna bate la uși și pătrunde fluierând printre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
stîncos, ce arată ca un burete pietrificat pe care, ici și colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
astfel că și eu m-am Înscris Într-o astfel de brigadă, ca să nu pierd bursa. În brigada asta, de la Facultatea de Litere, țin să amintesc că era și Pius Borza, care era pianist, și trebuia să se lupte cu lopata și târnăcopul acolo, săracul... Acolo am stat cinci săptămâni și abia venisem acasă, când am fost arestat din comuna mea. De acasă ați fost arestat? Nu de-acasă, eram la primărie. Eram În relații bune cu notarul și, fiind pe la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
destul de bine, după ce-am făcut o grevă de vreo opt zile și comandantul a zis: „Mă, tu ești băiat tânăr, tu trebuie să trăiești. Unde vrei să muncești?”. „Numa’ dac-aveți un post În care să nu lucrez la lopată, că nu mai pot și nu mai vreau să lucrez la lopată.” Și mi-a dat o funcție de ajutor-electrician. Și am lucrat pe șantier, acolo, la turnarea de betoane, la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și comandantul a zis: „Mă, tu ești băiat tânăr, tu trebuie să trăiești. Unde vrei să muncești?”. „Numa’ dac-aveți un post În care să nu lucrez la lopată, că nu mai pot și nu mai vreau să lucrez la lopată.” Și mi-a dat o funcție de ajutor-electrician. Și am lucrat pe șantier, acolo, la turnarea de betoane, la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari. Și am stat acolo până În 16 iulie 1953, când vine un ordin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani? La Bicaz. Ne-o dus la Bicaz... Acolo, față de Închisoare era mai bine. Dar bine, În ce sens? Că era aer și apă... și nu mai era bătaie. Acolo săpam. Tot șantierul ăla mare, tot s-o făcut cu lopată și cu târnăcop... Ați Început să vă reveniți când ați ajuns la Bicaz? Da, după ce-am ajuns am Început să-mi revin. După ce s-o găsit alții, mai curajoși și mai deschiși la minte, să ne spună prin ce-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știut cum să ne constrângă. Și fusese o zăpadă mare și curțile erau pline de zăpadă. Și ne-o pus la curățitul zăpezii. Maiorul s-o gândit că ce pedeapsă ne dă, da’ noi eram bucuroase și toate vesele, cu lopețile, era deja sfârșitul lui februarie, era frumos afară, era soare, era plăcut, și toate vesele, Încărcam căruțele și le duceam În poartă... Deci n-o fost o pedeapsă, că o fost o fericire pentru noi. Și, după două săptămâni, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deținuți și Întrebați dacă era cineva dintre noi preot. Cum nu era nici unul, ne-au scos afară și ne-au urcat Într-o căruță, unde era o ladă cu un deținut mort. Nu știu de ce murise... Ne-au dat niște lopeți și am fost duși la vreo trei-patru kilometri distanță, Într-un loc părăsit... Acolo mai erau niște mormane de pământ, unde se vedea că mai fuseseră Îngropați niște oameni... Și ne-au pus să facem o groapă, În care am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam aicea În palmă, În punctul de sprijin al lopeții... Era tare ca piatra. Trebuia să Înveți să lucrezi eficient. Știi? Și mergea. Aruncam cu regularitate și În roabă direct, nu dădeam alături nimica. Au fost unii care au murit pentru că au vrut să facă planul, că se păcăleau... și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram șase inși: doi În groapă și patru la roabă... doi azvârlea cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și de acolo ne-a schimbat la Poarta Albă, la Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-a dus cu vaporul și dă-i bataie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anii următori s-au menținut însă legături foarte strânse, inclusiv de ordin militar, între Vom vedea mai departe care era situația Europei în preziua războiului ruso-turc. Dar generalul Florescu pregătea oștirea, umplea depozitele cu efecte de echipament, cu căciuli, cizme, lopeți etc. etc. Fiindcă sferele guvernamentale știau ce se pregătește în apropiere și erau încredințate că partidul conservator va fi la cârmă în ziua cea mare.* La 25 iulie se pune piatra fundamentală a Circului. În București se înființează o Societate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]