1,956 matches
-
lăsat, numai pentru că au auzit că am pornit În călătorie. Dyas căscă ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu te trec Marea cea mare? Am râs și eu. - Uite, i-am spus. Ceea ce facem noi doi acum se cheamă troc. Numai că, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță cu drăgălășenie Virginica Toader, îmbunând inimile telespectatorilor și telespectatoarelor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
desprins ce trebuia, sabia, și a început să zboare prin aer. La început era străvezie, aproape invizibilă, dar tangara zicea într-una sabia-mihai, sabia-mihai și obiectul începea să se contureze, să se hașureze, apoi a prins consistență, a început să lucească și dintr-o dată avea greutate, sărise într-a treia dimensiune și buf! a căzut pe parchet, lângă bibliotecă, făcând un cling! de metal nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul meu, carne din sângele meu, știi cum trăgea de mine, să mă bage în pământ și alta nu. Până una, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui. „Am avut și eu unul din ăștia“, îi șopti conspirativ. „Ca un fel de înger personal. Venea din când în când și mă mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
puiet și se vedea c-o făcuse în grabă. Unele crengi erau uscate, ceea ce era cu totul nefiresc pentru el. Dacă voia și se concentra, putea să acopere întreaga boxă. Era o mândrețe de brad în zilele alea,àcele îi luceau și conurile păreau atât de grase, încât ziceai c-o să-i plesnească. - Ce să fac, uite, pe aici. Plecați la mare? — Da, ne pregătim. De unde ai știut? — Păi n-ați plecat și anul trecut tot în iulie? — Nu, anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Vin și eu! Știu unde să mergem. După ce facem spectacolul. —O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă tot bate la cap și nu înțelege că „nu“ înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dă bine cu părul tău, spusei arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe care-l purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în fața studioului meu. Când mă îndreptai spre ea, prea încet și cu prea mare grijă ca să dau impresia că n-am băut nimic, polițistul ieși din mașină. Purta haine comune - foarte comune: o pereche de pantaloni închiși la culoare, care luceau ușor, la dungă și o geacă bluzon din piele maro, care nu se potrivea cu pantalonii. Deloc surprinzător. Nimic n-ar fi mers cu pantalonii aceia. Bună ziua, domnule inspector, zisei eu prietenește. Mă tem că sunt un picușor cam beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a lui Sophie. Nu asta, ci Casa păpușilor. Voiam să faci tu costumele. Rochia pe care mi-ai făcut-o pentru spectacolul ăsta e atât de frumoasă - îmi cunoști corpul atât de bine... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frustrată față de nea Polițaiu’. Dacă vrei, putem închiria o uniformă. Mie mi-ar sta mai bine decât lui. Nu prea e făcut pentru așa ceva. —Hugo, taci din gură! L-am apucat de păr. Se uita la mine cuminte, cu ochii lucindu-i șiret. — Ce s-a întâmplat, draga mea? Cu un scâncet de nemulțumire completă, i-am lăsat părul în pace și m-am apucat să-i desfac cureaua. Știam o metodă absolut sigură de a-l face să tacă. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întotdeauna, în seara aceea, Violet era atât de bine aranjată încât părea la fel de ireală ca un fotomodel: avea un machiaj excelent, părul prins la spate în inele lucioase, asemenea unei zeițe grecești de pe o friză, iar cerceii cu diamante îi luceau la cea mai ușoară mișcare a capului. —Vai, nu beți! Uite! Ne împărți paharele și le umplu rapid. —Sfânta Violet de la Izvorul nesecat, zisei eu, dând peste cap paharul. Mulțumesc. —Așa e, Vi, dacă te ții de acțiuni din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Este prezent mitul faustian: Ruben este Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificând sacrificiul omului superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
-nchin imensele bolte de sare, Se tulbură-n ape un alt anotimp. Mă uit în oglinda albastră din zare, Aud tărâmul, mă strigă-n răstimp, Te-aștept, trecător cu vorbe ilare, Căci pieptu-mi tresare ca valul în mare. Când roua lucește cu lacrimi de înger Și-n suflet simt cântecul mării, Eu las la o parte durere și temeri Și trec în regatul uitării. Dar iar răsăritul din plinu-i clondir Îi picură solului viață, Eu iar îmi desfac aripi largi de
Sacrificiul uman. In: ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
guri de aer. —Salut. Nu știam că te-ai apucat de tehnici transcendentale de respirație. Auzindu-i vocea, familiară și totuși străină, Alice a ridicat capul cu o mișcare violentă. A clipit ca să-și alunge lacrimile de frustrare care îi luceau încă în ochi. Incredibil, dar adevărat. El era acolo aievea. Amețitor de frumos, zâmbind amețitor și atât de amețitor de înalt încât umplea cadrul ușii. În brațe îi înfloriseră niște trandafiri amețitor de roșii. Alice a rămas cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa, trebuie să fie și sufletul omului!... reflectă el cu răsuflarea grea. Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, până ce scapă, -ca și rândunica-, pe urmă, ca să rătăcească slobod în adâncul văzduhului nemărginit...!”. Vântoasa trecu... Soarele a început din nou să lucească pe cer. Se simți singur și cu sufletul pustiit... niciodată, parcă, nu s-a simțit atât de singur. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată năpasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș, mă duc după
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fata mamii, continuă mătușa, care are să-ți irosească o mare parte din viață. Nu da atenție lucrurilor mărunte, neimportante!.. Adevărata valoare a cuiva începe cu capacitatea de a alege între bine și rău. adevărat și neadevărat..!”. Ochii ei foarte mari, luceau ca o cerneală neagră. Și, așa, discuțiile continuau cu o curiozitate tot mai mare a fetei și calmul și îngăduința mătușii. Ea, ca moașă de plasă, care se izbise de indiferența societății, ca de un zid, simțea mai mult ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
niște versuri... ”La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum In depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e... ” -Ce frumos, ce frumos!.. zise el cu tristete în suflet, și mintea îi repetă rar, ultimul vers... ”Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am Îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să-mi spargă pieptul : era USB drive-ul Înmânat de Teo Haiduc. Am deschis cu Înfrigurare laptopul și am introdus USB drive-ul În port. Nu conținea decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să-mi spargă pieptul : era USB drive-ul înmânat de Teo Haiduc. Am deschis cu înfrigurare laptopul și am introdus USB drive-ul în port. Nu conținea decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]