3,158 matches
-
SION, George. Suvenire contemporane. București, ESPLA, 1956. ȘUȚU, Rudolf. Iașii de odinioară. Iași, Editura Viața Românească, 1928. TIMOFTE, Ioan. Personalități ieșene, vol. 9-13. Iași, Editura Pim, 2008-2015. TOPORAȘ, Viorica. Memoria acuarelei. Album. Iași, Editura Pim, 2006. ULMU, Bogdan. Jurnal de ludic. Bolta Rece, Iași, 2000; File dintr-un jurnal teatral. Iași, Editura Timpul, 2003. VASILIU, Alex. Confesiuni improvizate. Iași, Editura Junimea, 2015. VASILIU, Lucian, HOLBAN, Ioan. Iașii în 78 de ilustrate adnotate. Iași, Editura Junimea, 2015. VASILIU, Lucian, VASILESCU-COȘEREANU, Ioana, JUMARĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Eugen Simion susține că firul epic nu este alcătuit dintr-o succesiune logică, faptele fiind ,,împiedicate să intre într-o cronică determinabila, coerentă.” Viziunea poematica, perspectiva divergență, spațiul germinativ pentru fantasticul satiric sunt trăsături circumscrise configurației românești de farsă. Spiritul ludic este surprins și de Ov.S.Crohmălniceanu. Acesta consideră că jocul este omninegator al stereotipiilor prozei moderne. Chiar virtuozitățile stilistice din descrieri și stilul original intra în aceeași deformare spectaculara, anulatoare, ,, autodestrămarea textelor devorate de incertitudine”, ,, jocul înșelător al scrisului”. ELEMENTE
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat al textului, confirmat de incursiunile hedonist-metafizice ale criticului și de semnalarea „monstruozității” analizei, provenită din „(dis)proporția ei desantata față de scurtimea textului analizat” - nuvelă Drumul spre Polul Sud, aparținând lui Alexandru Vlad. Că și în eseul precedent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care tragicul și ludicul, poezia și proza, emoția și livrescul, simbolicul și cotidianul, oracularul și colocvialul sunt peticele din care se coase veșmântul poemului. În contextul anilor ’70, inovațiile sale la nivel tehnic merită să rețină atenția, dar arareori această străduință reușește să topească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
în jurul unor teme, motive și simboluri: moartea, trecerea timpului, memoria (individuală și universală), tăcerea, lumina, ochiul (orb). Un fel de Blaga - Stănescu - Barbu postmodern transpare în poeme unde cuvinte tehnice, neologisme din sfera biologiei, fizicii, filosofiei etc., aluzii livrești, ironice, ludicul, toate se altoiesc pe un imaginar („înalt”) modernist, încercând să se articuleze într-o tramă pseudoepică, orientată spre epifania inefabilului: „Jucam cu iubita mea șah/ sub razele Roentgen: în întunericul lor anatomic/ organele noastre erau piesele șahului./ Mai ales serile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
ei recurge și B. în eseul Popas în lumină, viziune poematică a metamorfozelor eului traversând imaginar spațiile galactice, regnurile și istoria într-o adevărată beție a cunoașterii. Un eu plin, jubilativ, care își proclamă fericirea în ubicuitate și în predispoziție ludică. Plecând de la date de genetică, biologie și psihologie, B. s-a ridicat până în pragul unei antropologii filosofice, având drept corolar o teorie a personalității, înțeleasă ca obiect modelat și subiect modelator de cultură. În mod firesc, el va așeza în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
de a emite variante de răspuns solicitându-i argumentarea propriilor idei și identificarea/precizarea soluției optime. Activitățile de abilități practice (conform principiilor curriculum-ului actual) încurajează inițiativa, stimulează creativitatea, oferă elevilor posibilitatea de a învăța prin descoperire, explorare /experimentare, elementele ludice acționând ca și catalizator în fixarea /aprofundarea unor cunoștințe și formarea /consolidarea unor deprinderi de muncă. Prin adaptarea conținuturilor învățării la realitatea cotidiană precum și la preocupările, interesele și aptitudinile elevului se asigură premisele proiectării unor demersuri instructiv-educative cu impact pozitiv
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
sale sunt replici. Scripturile (1983), ca și Cenușile, ar fi interpretarea unor vestigii arheologice (monede geto-dacice). Notele explicative completează, printr-un discurs amplu, evocarea „Daciei hiperboreene”. Joaca jocului (1984) și Și mai joaca jocului (1985) transcriu obiceiuri, ritualuri străvechi asociate ludicului folcloric. Condica în versuri (1987) evocă personalități istorice și locuri ce păstrează obiceiuri vechi. Versurile lui G. încearcă să reactiveze o mentalitate tradițională marcată de existența unor forțe misterioase, trecutul nu reprezintă paradisul pierdut, ci obârșia, începutul absolut, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
îi minimaliza pe unii dintre cei ce-mi fuseseră «dascăli» sau îndrumători: Eusebiu Camilar, Al. Dima și Constantin Ciopraga. Între timp, m-am obișnuit cu «masacrele» sale , care nu mă mai alarmează, ci mă amuză, pentru că, adesea, au un caracter ludic. Considerat un «critic rău», nu cred că i se pot contabiliza mai multe durități decît altora. Luptător adevărat, face deosebire între război și pace și nu e ranchiunos pînă în pînzele albe. Unii dintre cei cu care a polemizat, după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Caragiale. În cazul lui Caragiale, anxietatea este decelabilă cu asupra de măsură în nuvelele naturaliste care prezintă fără excepție excepțiile, cazuri patologice, dereglări nervoase grave sau psihisme abisale. Anxietatea nu este exclusă nici din spațiul comediilor sau al momentelor unde ludicul rimează cu o anume jovialitate care îndulcește asperitățile acolo unde ele amenință echi- librul microsocietăților divizate conflictual. Caragiale înso- țește întotdeauna un coleric cu un personaj-frână, un personaj-tampon, Brânzovenescu este însoțit de Farfuridi, Tipătescu este calmat de Zaharia Trahanache, Lache
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl situează pe acest Mișu la antipozii pe care-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și nu consacrarea unor virtuți. Dacă ne întoarcem la momentul ales pentru o farsă el coincide cu o dată consacrată festiv farselor. 1 Aprilie, Fool’s Day în Anglia sau Poisson d’Avril în Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alte cuvinte devine accesibilă deformărilor. În Tempora, naratorul, un martor deloc inocent și evi- dent interesat al înregistrării unui destin excepțional, urmărește cariera studentului în drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă chiasmul unei dereglări de scală, prin altoirea de un ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat pe trunchiul comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul, ordinarul cotidian față de care eroul se situează în ruptură. Chiar onomastica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu recuzita sa de procedee, scheciul, clovneria, qui pro quo-ul, dimen- siunea burlesc-caricaturală a personajelor etc., la comedia modernă. Este drept, niciunde Radu Stanca nu folosește termenul „modern”, însă distincția sa trece prin această separare între o utilizare „gratuită”, pur ludică a procedeelor generatoare de comic și investirea lor în comedie cu o valoare de sinteză, superioară care transcende condiția simplului procedeu. Termenul utilizat aici de Radu Stanca, de asemenea relevant, este cel de „transfigurare” aplicat autorului dramatic, „geniul transfigurator”. Scriitorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pești. Unde sfârșește realul, și unde începe ficțiunea ? E imposibil de precizat” . Augustin-Doinaș realizează fascinația modelului, așa cum sesizează derapajul modelului Eminescu în o serie de întrebuințări inadecvate a căror ipostază elocventă o constituie extremismele. Un anumit politicianism împru- mută aparent ludic masca caragialescă fără să realizeze riscul de a o integra. „Ei bine, modelul Caragiale constituie astăzi în România alibiul unui anume tembelism care frizează iresponsabilitatea : grotescul stârnește veselia, în loc să provoace actul reflex al scârbei. Există, așadar, un risc, un imens
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
proiectau în smârcul levantin „ctitorii” megalomanice în gustul satrapiilor orientale, imprecația cea mai virulentă, decăderea morală etc. Pintilie își invita acest spectator să se vadă prin intermediul unei intențio- nate deformări a operei lui Caragiale pe care o instrumenta analitic și ludic, și din care extrăgea substanța unei puneri în abis a complexelor identitare românești. În interviul pe care Constantin Coroiu i-l ia lui Mircea Muthu pentru ziarul Adevărul literar și artistic, interviu publicat cu titlul „Nu mă recunosc în personajele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex provenit, pe de o parte, din teama de a nu cădea la rândul său în clișeu, dar pe de altă, dintr-o fascinație față de acesta. „Or, înspăimântat că ar putea deveni prizonierul retoricii, al clișeelor, al procedeelor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai ușor prin clișeele care le caracterizează. În ceea ce-l privește pe Caragiale, întrebuințarea clișeului nu numai că nu este inocentă, dar nu are valoare normativă nici măcar prin antifrază. În opinia mea, Caragiale nu intenționează să ne învețe printr-o ludică hygiène de lettres buna întrebuințare a locului comun. Caragiale nu practică o critică de ecarisaj lingvistic topită metatextual în proza sa, ci descoperă printre primii potențialul estetico-literar al utilizării cli- șeului și felul în care deformarea limbii devine o sursă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asupra dimensiunii intertextuale și a procesului generării textului literar în studiile mai noi ale lui Michel Riffaterre, putem observa complexitatea întrebuințării clișeului și ponderea substanțială pe care o are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de bricolaj ludic și speculativ unde deformarea limbajului atinge acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întrebuințării clișeului și ponderea substanțială pe care o are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de bricolaj ludic și speculativ unde deformarea limbajului atinge acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care-l invocă Alexandru Dragomir solicită nuanțări și scoaterea sa de sub incidența unor categorii formale și taxonomii mult prea generale precum comicul de situație, de caracter, de limbaj etc. Comicul lui Caragiale invocă deriziunea ca formă a unui scepticism ludic și a unei lucidități camuflate, mai ales în ceea ce ține de „caricatura ideologică” pe care o presupune provincia. Într-un fel, comicul caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
completare, de anticipare și fantastice"43) se dezvoltă; gândirea are un caracter concret; realul se îmbină cu imaginarul (vezi explicarea prin magie a multor situații, acțiuni, a existenței unor obiecte, ființe etc.); gândirea copilului este caracterizată, de altfel, prin ,,tendințe ludice" până pe la 7-8 ani, în condițiile în care este dificilă diferențierea fabulației de gândirea considerată ca adevărată la această vârstă 44; categoriile esențiale ale gândirii copilului între 3 și 7-8 ani au fost sintetizate de Jean Piaget prin raportare la
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
ale acestora; asocierea unor simboluri, imagini din aceeași clasă, din clase similare etc. după anumite criterii (de exemplu, criteriul culorii, al dimensiunii, raportul singular plural etc.); etc. 6.3.15. Jocul/jocul didactic Jocul activitate/metodă didactică 201 Jocul/activitatea ludică reprezintă un liant indispensabil în dezvoltarea copilului, îndeplinind funcții specifice, a căror pondere a fost punctată diferit în literatura de specialitate, cumulul lor reflectând însă tocmai pluralitatea și complexitatea coordonatelor care definesc acest tip de activitate: * funcția cognitivă în teoria
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Wallon și Château; * funcția proiectivă în opiniile lui Freud și Winnicott 202. Jocul ca metodă didactică activ-participativă este centrat pe raportarea la/descoperirea/fixarea de conținuturi, în condițiile implicării copiilor în propria instruire/formare în cadrul unui demers caracterizat prin valențele ludicului demers construit după o anumită structură, guvernată de anumite reguli, corespunzătoare anumitor finalități, în concordanță cu tipul de conținut abordat și cu particularitățile de ordin uman și material ale situației de comu-nicare didactică. Joc joacă jucărie Joaca = un rol sau
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
și jocul, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1967 Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Iași, Polirom, 2002 Ezechil, Liliana, Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, 2003 Huizinga, Johan, Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Traducere din olandeză de H. R. Radian, Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, București, Humanitas, 2003 Mitu, Florica; Antonovici, Ștefania, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Ediția a 2-a, revizuită, București, Humanitas Educațional, 2005 Moise, Constantin
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
orientate după necesitățile copilului, Iași, Cermi, 1999 Cândroveanu, Hristu, Literatura pentru copii, București, Editura Albatros, 1988 Hobjilă, Angelica, Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2003 Huizinga, Johan, Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Traducere din olandeză de H. R. Radian, Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, București, Humanitas, 2003 Jurcău, Nicolae; Megieșan, Gabriela Maria, Psihologie generală și a dezvoltării, Cluj-Napoca, Editura U. T. Pres, 2001 Kelemen, Gabriela; Leucea Ilica, Laurențiu Iulian; Cozma, Janina
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]