1,553 matches
-
încălzească la soare. Ceilalți dau ocoluri imperiale în văzduh, dezmorțindu-și aripile. Între ruine, cresc spini și trandafiri sălbateci. Pe aleea ce duce la piramidă au răsărit urzici. Vorba unui poet mexican, moartea are gust de pământ. La picioarele mele lunecă din când în când șopârle. În apropiere, descopăr un puț secat. Prezența lui într-un loc unde sunt atâtea măști ale zeului ploii mi se pare firească. Între fântâni și piramide există, neîndoielnic, aici, o strânsă legătură. Apa pe care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu-mi dădea voie să dispar în somn. Un cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând pleoapele și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pipă din lemn de? un tutun olandez? un creion în cărbune? o umbreluță Jane Avril? un afiș de epocă? cuțitașul lui? Ochii mei caută cu disperare printre obiectele aranjate pe măsuțe scunde într-o voită dezordine artistică și privirea mea lunecă nemulțumită mai departe, abandonez într-o pubelă cutia goală de coca-cola, șervețelul de hârtie unsuros de la și de odată, simt cu toți porii pielii mele că se petrece ceva cu totul special în aer, că, îmi întorc cu totul tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să se roage în tăcere. Se prefăcea că citește, își pleca ochii pe o carte deschisă, dar uita să întoarcă paginile. Doar spre sfârșit, când absențele tatei au devenit tot mai frecvente, ea și-a regăsit curajul. În orele moarte luneca spre biserica modernă din cartierul acela pe care îl detesta. Se apleca pe o bancă, deoparte, aproape de ușă, de agheasmatar, de zgomotul celor care intrau, ca și cum nu s-ar fi simțit demnă de locul acela. Tălpile pantofilor femeii aceleia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
precedat; n-am cunoscut viitorul. Și acum, când încep să-l întrezăresc, mi se pare că o să mi se transforme în trecut, Eugenia e aproape o amintire pentru mine. Zilele astea care trec... ziua asta, ziua asta eternă care trece... lunecând în ceața plictisului. Azi ca ieri, mâine ca azi. Uită-te, Orfeule, uită-te la cenușa pe care a lăsat-o tata în scrumiera aia... Asta e revelația eternității, Orfeule, a teribilei eternități. Când omul rămâne singur și închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească suprafața mumiei cu un instrument zgrunțuros. Apoi, un pasaj lent îl ajuta să netezească din nou. Lemnul lui luneca în sus și în jos. Numai când Mages își celebra tura de corecturi, virtuozul își înterupea programul de concerte. Astfel am ajuns să beneficiez, în treacăt, de educație muzicală și, însetat de cultură cum eram, aș fi continuat să profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care-i chiar când Își culcă păpușa, am bunghit-o că-i ardea gleznele dă la mâini ș-avea neștiri și spăimi. D-acu o furgăsea frixoanele, așa c-am rugat-o să să pitească iar dedesubtu Învelitorii și i-am lunecat pă gâtlej o fiertură dă izmă. Ca să tragă În liniște la aghioase, noaptea aia știu c-am vegheat-o la capu dă la pat, culcat pă covorașu dă palmier. Bibilica s-a trezit timpurie, Încă se mai simțea nașpa, mititica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o dată pictată, avea să o supună cremei de ghete. Mare păcat că moartea sa sub apă ne-a privat pe noi, argentinienii, de acest opus! Garderobă I După cum se știe, complexa revoluție a Început la Necochea. Data - interesanta perioadă care lunecă Între 1923 și 1931; protagoniști - Eduardo S. Bradford și comisarul pensionar Silveira. Primul, cu o fișă socială oarecum nedefinită, a ajuns să fie o instituție pe bătrâna rambla de lemn, fără ca lucrul acesta să ne Împiedice să-l vedem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Io nu sunt ciung, așa că m-am aranjat parcă pă nevrute să rămân cu alelante. À l’avantage, Félix Ubalde IX Dragu meu Avelino, țin-te tare că acu Îți glisez o scenă de-ți Îngheață sângele În Gaumont. Azi-dimineață lunecam plin dă fumuri pă colidoru cu covor roș care să varsă În lift. Când să trec pân fața la debaraua lu Jacqueline, am bunghit că ușa principală iera pă juma dășchisă. Să văz crăpătura și să mă filtrez pân ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În fața hubloului. Submarinul se Întoarse, mișcându-se puțin deasupra fundului. Câteva minute nu se văzu decât peisajul brun. Deodată, apărură luminile. Am ajuns. O Înșiruire imensă de lumini, aranjate În dreptunghiuri. — Aceasta este grila, spuse pilotul. Submarinul se ridică și lunecă ușor peste grila iluminată, care se Întindea În depărtare preț de vreo opt sute de metri. Prin hublou văzură scafandrii care lucrau la structura de rezistență a grilei. Aceștia făcură semne cu mâna către submarin. Pilotul le răspunse acționând un miniclaxon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se iveau și imagini acute, metafore cu adresă directă, metatext fără text, apropouri, bancuri iambice, numai că Într-o lume aflată-n vertiginos picaj invers spre culmi cu mistreți dezvelindu-și sub buza de sus colții poleiți, totul era aluzie, lunecînd spre iluzie pînă la vertij. Proces ce nu putea stîrni decît un casnic fior poetic supraveghetorilor, și ei o aluzie, un miraj, despre a căror existență am aflat abia zilele trecute, vorbind despre acest preambul cu Mircea Martin pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nouăzeci la sută din Hollywood e numai poleială. — Ții cu tot dinadinsul să-mi strici cheful. Mi-am pus În gînd să-mi fac de cap, așa că nu-ncerca să mă domolești. Fata Îl provoca. Jack se Împiedică, iar Karen lunecă Încet spre sărut. Se tatonară, se gustară, se traseră Înapoi În aceeași clipă... Jack se desprinse, amețit, din Îmbrățișare. Karen nu-și retrase imediat mîinile — Vecinii Încă nu s-au Întors din concediu. Am putea să mergem să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
n-am făcut... poate că ea e bine, nu moare și nu mor nici io, pen’ că nu-s curist. Simți În el un zumzet ca de scaun electric cu o pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise picioarele pe masă. Ed spuse: — Fii mai deștept decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
băgă butoiașul la loc și propti țeava armei În gura lui Fontaine. — Unul din șase. La noroc. Unde e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul țevii. White apăsă trăgaciul de două ori. Două clicuri. În gol. Fontaine se lăsă să lunece În josul peretelui. White trase arma și Îl ridică de păr. — Unde e fata? Ed era În continuare Împietrit. White apăsă din nou trăgaciul. Încă un clic. Fontaine, cu ochii cît cepele: — S-ss-sylvester F-fitch, Strada 109, colț cu Avalon, casa cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
McNeil. Urît: un monolit cenușiu pe o insulă din stînci cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț uscățiv Îl Întîmpină Înaintea porții intermediare: — Sergentul Vincennes? SÎnt agentul Goddard de la Biroul Penitenciarelor. Strîngere energică de mînă. — Ți-a spus Exley despre ce este vorba? — Mi-a spus Bob Gallaudet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se uită la geamul locomotivei și văzu trecînd o nălucă albastră - culoarea docului uniformei de pușcăriaș. — Biroul Șerifului. Identificați-vă cu parola! Liniște, apoi un fals țipăt de pasăre. Oamenii cu gazele aruncară grenadele În ferestre. Acestea sparseră geamurile și lunecară printre bare. Pușcașii luară cu asalt vagonul al treilea. Traseră În plin și doborîră ușa. Fum, țipete. Cineva strigă: — Acum! Fumul ieșea prin ușă. Oameni În kaki alergau prin el. Un lunetist nimeri un tip, dar cineva strigă: — Nu, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a rezistat. Am Împins-o tot mai tare, până când Întreaga mea greutate s-a concentrat asupra ei, iar fața aproape că mi s-a lipit de ușă, și abia atunci s-a urnit. Când a Început să se miște, a lunecat mai Întâi ușurel, ceea ce m-a făcut s-o Împing cu Îndoită putere. Dar de cum a prins ceva viteză, enorma ușă de sticlă a țâșnit pur și simplu din loc, s-a Învârtit brusc În jurul axei, m-a izbit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că aveam să apăs pe buton, dar pe mine uluirea mă Încremenise prea tare ca să mă pot mișca. Am Întins Încet, temător mâna, am apăsat pe cifra șaptesprezece și am așteptat instinctiv să explodeze ceva. Dar am Început imediat să lunecăm În sus și nu eram prea sigură că ea observase că nu ne mișcasem până atunci. Cinci, șase, șapte... Aveam avut senzația că liftului Îi trebuie câte zece minute Întregi ca să treacă de fiecare etaj, iar tăcerea Începuse să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urmări În oglindă cum se pudrează cu talc, Își trage batista de pe cap și Începe să meargă prin cameră goală, culegînd chiloții, ciorapii, jartierele și sutienul. Puse prosopul În grămada de haine de pe pernele aflate pe bancheata de sub fereastră; acesta lunecă aproape imediat pe podea, trăgînd după sine o șosetă și-o jupă. Bancheta fusese unul dintre lucrurile care le atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de vară“, au spus. Acum Helen se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
momente, cînd pe lume sînt bombe atomice și lagăre de concentrare și camere de gazare? Oamenii Încă se sfîșiau Între ei. Exista Încă foamete, crimă, tulburări În Polonia, Palestina, India și Dumnezeu mai știa În ce alt loc. Anglia Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar, era obosită. Își spusese despre Duncan, așa cum ajungea să-și spună În cele din urmă - Nu-i vina mea. Am făcut tot ce-am putut. Am problemele mele la care trebuie să mă gîndesc. Și În timp ce cuvintele astea Îi lunecau prin minte, auzi cum se bate sfertul de oră la ceasul din apropiere, și-și aminti ce oră este. — Domnule Fraser... — Oh, spune-mi Robert, te rog, zise el, și Începu să zîmbească. SÎnt sigur că fratele tău și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo strălucind prin mușuroiul de scrum; Îi atrăgea În continuare privirea, și după o clipă o dibui, o scoase din nou și-o șterse. Și-o puse pe degetul subțire și-și strînse pumnul pentru a n-o lăsa să lunece. Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și-l imagină scăldat În lumina electrică indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar atmosfera orașului părea schimbată. Îți dădea un sentiment - pentru că nu putea fi văzută ci doar simțită - de pămînt expus, de spațiu nenatural. Trotuarele erau mărginite de garduri și Împrejumuiri din lemn, dar Helen Își dădu seama că gîndurile Îi lunecă dincolo de panourile de lemn, la moloz, la obiectele distruse și arse, la grinzile dezvelite și subsolurile căscate În gol, la cărămida strivită din spatele lor. Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]