2,817 matches
-
e! (tare) La muzeu? Nu, mă, pentru cuvinte încrucișate... Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni gospodari și ne-am lungit oasele pe fânul care mirosea Îmbătător. Mărturisesc că În acele clipe grozave, deși era foarte posibil ca moartea să ne găsească la fiecare clipă, imediat ce m-am Întins În fân și m-am uitat la cer printr-o spărtură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile sub greutatea ei, nici nu mai ținem minte câte drumuri am făcut! Ilenuța privi cu ochi curioși prin ușa bucătăriei la gălețile de apă, căci ele erau cele care vorbiseră. Pe mine toată ziua m-a pus să măsor
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dar în schimb zădarnică rămase orice încercare a sa de a-l răni cu sabia . După un lung răstimp de luptă nedecisă , Fergus se simți atât de obosit, încât a propus un armistițiu și de îndată ce Roland primi, el s-a lungit în iarbă, căzând într-un somn adânc.Dormea la adăpostul celei mai desăvârșite siguranțe, căci era împotriva legilor cavalerismului să ataci un adversar într-o asemenea împrejurare. Dar Ferragus dormea atât de chinuit din pricină că nu avea pernă, încât lui Roland
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a ridicat în mijlocul lacului și cânta atât de dulce încât păsări și animale se îngrămădeau pe marginea apei pentru a o asculta. Din tot acest cântec Roland nu a auzit nimic, dar prefăcându-se că cedă vrajei s-a lungit pe mal. Sirena a ieșit atunci din apă cu gând să-l ucidă. Roland o apucă însă de păr, și în vreme ce ea cânta din ce în ce mai tare - cântecul fiind singura ei armă - i-a tăiat capul. Apoi, urmând sfaturile cărții, s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în scurt timp la pământ. Roland s-a grăbit, apoi, să se întoarcă sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-un câmp cu pietre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să vii cu această armură care este tocmai cee ce-mi doream.” “ În cazul acesta va trebui s-o plătești”, zise Roland; și apucând un lemn pe jumătate ars din foc îl aruncă în tâlhar lovindu-l în cap și lungindu-l fără viață pe podele. În mijlocul peșterii se afla o masă grea întrebuințată de către pirați la ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către intrare. Jumătate din bandă a cătzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a capilor casei de Maganza nu a mai avut nevoie să i se spună mai mult pentru a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să vii cu această armură care este tocmai cee ce-mi doream.” “ În cazul acesta va trebui s-o plătești”, zise Roland; și apucând un lemn pe jumătate ars din foc îl aruncă în tâlhar lovindu-l în cap și lungindu-l fără viață pe podele. În mijlocul peșterii se afla o masă grea întrebuințată de către pirați la ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către intrare. Jumătate din bandă a cătzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a capilor casei de Maganza nu a mai avut nevoie să i se spună mai mult pentru a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pierdut.” Când le-au venit înlocuitorii, cei doi prieteni au pornit spre tabăra creștinilor. Aici domnea o mare liniște; focurile dădeau să se stingă,nu mai aveau a se teme de un atac din partea sarazinilor și soldații, dormeau în siguranță lungiți pe pământ în mijlocul armelor și bagajelor lor. Cloridan s-a oprit și a spus: “ Medor, eu nu voi părăsi această tabără fără a răzbuna moartea prințului nostru. Tu vei sta de pază și vei lua sama să nu ne surprindă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
personal. Sigur că da. —Ai senzația că am nevoie de toanele tale În seara asta? Am o grămadă de oameni care se pricep mult mai bine să mă bată la cap, așa că cel mai bine ar fi să nu mai lungim vorba și să-ți găsesc un taxi. Poate că de vină era cel de-al patrulea Cosmo- curaj lichid - dar nu eram dispusă să accept atitudinea lui condescendentă, așa că m-am Întors pe pantofii mei prea butucănoși și am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem toate durerile sufletești și trupești. Credința și rugăciunea nu au putut fi învinse, căci aceste două virtuți sunt mai presus de orice aspirație pământească. Politicianismul de totdeauna a dorit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebări, Irinuța și-a dat seama pe deplin că cei doi n-au venit întâmplător. Aveau un motiv anume... <Cum să ies din încurcătură?> A încercat totuși un răspuns, dar care nu avea nici cap nici coadă. „Păiii... cuuu...” - a lungit vorba, intimidată de privirea iscoditoare a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să te ții bine! O să joci până o să-ți sară pingelele! - a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sergentul s-a săturat de râs, a alergat la ofițerul de serviciu. Nu știam cine poate să fie și am așteptat cu inima în gât. ― Cum adică cu inima în gât? ― Îmi era frică. ― De ce? ― Păiii... - a încercat Dumitru să lungească vorba, fiindcă nu știa cum poate reacționa locotenentul la cele ce ar fi vrut el să spună. ― Hai, spune. De ce te-ai oprit? ― Mă gândeam că până să termin eu de raportat cum s-au petrecut lucrurile s-ar putea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
permite mișcarea. Ai la dispoziție treizeci de minute. Comandantul grupei de avangardă a executat ordinul cu rapiditate. ― Voi, cei rămași, ochii în patru la orice mișcare - le-a ordonat Dumitru. Cele treizeci de minute acordate cercetașilor i s-au părut lungi cât o noapte de vară cu fulgere și trăsnete... Când s-au întors cercetașii, Dumitru a ascultat raportul comandantului grupei: ― Am reușit să ajungem destul de aproape de gardul celei de a doua case dinspre noi. Dincolo de gard am văzut că sunt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dădu în spectacol dirijând peste rampă tărgile acoperite cu cearșafuri. Norton Layman ieși să le dea o mână de ajutor. Danny îl auzi cum îl certa pe Niles pentru că separase cadavrele. Rămase în mașină, în așteptarea rezultatelor de la Layman. Se lungi cât mai mult pe scaunul din față, închise ochii și încercă să doarmă, știind că doctorul putea avea nevoie de patru ore sau chiar mai mult pentru examinarea cadavrelor. Somnul nu voia să-i vină. Se anunța o zi toridă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stingă lumină. Audrey îl prinse de mână. — Las-o. Vreau să te văd. Buzz se dezbrăcă, așezându-se pe marginea patului. Audrey se dezgoli încet, apoi sări pe el. Se sărutară de zece ori mai lung decât de obicei și lungiră tot ceea ce făcuseră vreodată împreună. Buzz intră în ea rapid, dar se mișcă foarte încet. Ea își cambră fesele mai tare decât prima oară. El nu se putu abține și nici nu voia, iar ea înnebuni când îl simți înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în ateli erul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
grijă de subțiori. Scopul era să intrăm după ce profesorul scosese la lecție seria pe care urma s-o examineze. Așteptam în curte, cam cât ne făceam noi socoteala că a notat absenții, apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața pe care ne dăduserăm în serie până arunci, și unul din ei mă târa de-o mână, până mă murdăream de zăpadă și de noroi pe un crac al pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
versuri e ceva mai nobil... mai distins... mai, cum să-ți spun eu... mai... ― Original... și unde mai pui că nu te costă decât plicul și hârtia, nu? ― Exact, mă, tocmai gândul meu... Extraordinar! ― Mie-mi spui? Și, ca să nu lungim vorba, că trebuie să-mi fac rezumatul la Franceză, cam ce-ai pofti? ― Mă, n-auzi, nu cine știe ce, acolo, câteva versuri, o poezioară bine adusă din condei, cum știi tu, ceva "extra" care s-o facă praf "pă persoana", mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]