1,372 matches
-
mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luă el la rost. Nu vedeți că s-a schimbat vântul? - Încotro? l-am Întrebat. - Spre cel mai apropiat pământ tare, după cum a lăsat Tatăl, Îmi spuse el, surâzând. Hai să vezi. Ne-am dus În partea din față a luntrei, lângă un moșneag care privea țintă În apa mării, de parcă ar fi căutat ceva. Era acoperit, din cap până În picioare, de scrijelituri albastre, subțiri, iar pe coapse avea o scrijelitură mai ciudată decât celelalte, ca un fel de țesătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebare cu glas mai puternic, doi dintre oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după cum Îi e felul. Kelib, de pildă e puternic și Îl poate simți orice prost. Bungdokerik e slab, și nu-l poate simți decât unul ca Vishu. Când se lovesc două asemenea valuri, apare un altfel de val, care izbește luntrea Într-un anume fel, și care nu se naște decât În anume tărâmuri de mare, lungi și drepte, ca un fel de poteci de apă. Ca să știi unde anume te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vishu Îi cară după ei, ca să afle oricând prin ce parte a mării au ajuns. Dacă știi unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca și În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca și În scrijelitura primită pe scoica trimisă de Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ape și tot soiul de valuri, văzduhuri de toate culorile și păsări felurite, din care unele trăiau doar pe mare, după cum spunea Dyas. Am văzut pești care respirau ca noi, oamenii, și am văzut fiare care au mușcat furioase din luntre. Într-o zi, Vishu a simțit În luciul apei o tremurătură ciudată și, deodată a pus luntrele s-o ia drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare. Atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doar pe mare, după cum spunea Dyas. Am văzut pești care respirau ca noi, oamenii, și am văzut fiare care au mușcat furioase din luntre. Într-o zi, Vishu a simțit În luciul apei o tremurătură ciudată și, deodată a pus luntrele s-o ia drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare. Atunci mi-a fost tare frică, pentru că i-am văzut pe Dyas și pe Vishu cum se holbează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-atât de departe părea că se coboară din ce În ce mai mult sub noi, chit că avea ditamai muntele În mijlocul lui. Apoi, am prins a coborî la loc și, după o vreme, un tunet prelung a ajuns până la noi. Vishu a pus luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii luntrei. - Bine. Hai să vedem ce au pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a ajuns până la noi. Vishu a pus luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii luntrei. - Bine. Hai să vedem ce au pățit, dar ai grijă să nu ne prindă și pe noi muntele de apă. - Unul singur a fost azi, măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveau puterea să te ducă. Parcă, adăugase el după o vreme, parcă nu fuseseră atâția munți de apă pe vremea În care cei ca Vishu nu știau să spună cântul mării de la un cap la altul. Iar Vishu: - Vorba, apa, luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăi au luat calea mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți să dea din gură, ca orbeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți să dea din gură, ca orbeții? Toți proștii Învață vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți să dea din gură, ca orbeții? Toți proștii Învață vorba și, din cauza asta, ajung să se creadă Înțelepți! Orice dobitoc știe acum să facă o luntre, și asta numai și numai din cauza cuvintelor. Ce să-i mai spun? L-am Îmbrățișat, așa cum bine se cade Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog și Vindecători, semn că norocul Începea să mă părăsească. - Ziceau că uite ce Înseamnă să te prefaci că te tragi din Tatăl. Râdeau de tine pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit o luntre. Când au auzit asta, ceilalți vânători au urlat și au făcut ca toate fiarele, Înjurându-te pe tine și pe Tatăl care a lăsat lucrurile vraiște după ce a murit, și tot așa. Văzând toate astea, am ținut tot mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voastre. Pândarii au adulmecat de jur-Împrejur, iar cele aflate i-au scos din minți pe cei doi: cu numai jumătate de zi mai devreme, o luaserăți peste Marea cea mare. N-a trecut mult și au venit niște oameni cu luntre multe-multe. Am trecut și noi Marea cea mare, iar după ce am ajuns din nou pe pământul tare, am Început să aflăm tot mai multe din lucrurile pe care le făcuseși. Că ai spus tuturor despre un Vindecător că ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vreunul dintre șobolanii ăia care doar stau și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că, totodată, pusese de se scrijelise pe ele semnul lui Kron, așa ca să vadă cu toții cine eram noi. - Ridicați-l pe Kron, să-l vadă răzvrătiții, am poruncit și, toți purtătorii de piei le ridicară drept În sus, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]