1,436 matches
-
jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază peste scris. Acuma se vede. Și o inundă o frică pe care nu o avusese la intrare, se întoarce pe vârful tenișilor albi, iese din birou, apoi, din secretariat, închide ușa repede. Tina Mulțumesc. Da, tu, copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din străzile din oraș.Privirile i se opriră pe o pendulă de înălțime medie,aflată în vitrina unui ceasornicar.Intra în atelier și-l salută pe meșter.Acesta era preocupat cu repararea unui ceas de mâna.Il privi prin ochiul - lupă. Pendula era lăcuită și cu cadran de porțelan în culori strălucitoare spre albastru și alb. Părea un obiect vechi care cunoscuse timpuri mai bune.Poate împodobise sala unui castel. Domnule,vreau să știu cât costă pendula din vitrină.How much
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Și a cui este privirea pe care o vezi acolo? Acest fel iscoditor și intim de a privi suprafețe limitate îl învățasem de la bunicul. Cândva, la începutul drumului lui de necititor și nescriitor, tata îi cumpărase un instrument ajutător, o lupă fixată pe un stativ și prevăzută cu o lampă care lumina suprafața ce urma să fie cercetată. Zi de zi și seară de seară bunicul și cu mine citeam Biblia lui Doré cu ajutorul acestui aparat. O singură foaie putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prevăzută cu o lampă care lumina suprafața ce urma să fie cercetată. Zi de zi și seară de seară bunicul și cu mine citeam Biblia lui Doré cu ajutorul acestui aparat. O singură foaie putea să ceară o săptămână de lectură. Lupa făcea să dispară distanța dintre ochi și locul cercetat, iar pupila, retina și pata pe care o studiam erau unite sau se topeau într-un tot pe care noi obișnuiam să-l numim Vederea. Odată îl studiam pe Simon, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de tare, că abia l-au putut trage la țărm. Și Iisus i-a spus lui Simon, care mai apoi avea să devină Petru: Acuma vezi? N-ai crezut! De aici înainte vei pescui oameni! Peștii sunt mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gravurilor lui Dürer. E clar că am fost încântați și captivați. Aici vedem, a spus bunicul, interesul proaspăt trezit al Renașterii pentru micile detalii, pentru individ și pentru ceea ce e unic în natura umană. Am admirat - în câteva cazuri cu ajutorul lupei greu de mânuit - paiele din staulul în care se născuse Hristos, grăsimea maternă a Fecioarei Maria, ghirlanda de flori frumos împletită de deasupra capului marelui preot din templu, fumul din hornurile rotunde ale Ierusalimului regelui David. Și bunicul a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre copacii morți, atârna lupa bunicului în rama ei de metal, instrumentul de ajutat la citit pe care i-l dăduse tata. Arăta ca și cum cineva de sus, de la foarte mare înălțime, ar fi încercat să citească și să înțeleagă ce se întâmplase. în rest nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la sanatoriul din Hällnäs, dar Eva și Manfred nu voiseră să se atingă niciodată de namila aia. Ar fi putut foarte bine să fie molipsitoare. Și așteptaseră mereu să vină cineva și s-o ia de acolo. Ea a luat lupa lui Manfred și a cercetat muzicuța centimetru cu centimetru. în cele din urmă a găsit ștampila de la fabrică. Q opt, a spus. A căutat în Enciclopedie și a spus: Anul 1942. Era în timpul războiului. Ar putea să fie așa, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a misterelor. De pildă, să aprinzi în septembrie frunzele îngălbenite ale nucilor de pe malul lacului cu o lupă dezgropată din adâncul vreunui sertar prăfuit. Sau să developezi, în niște soluții puturoase, de unul singur, imaginea latentă, ca apoi să observi cum se albește totul la lumină, pentru că ai fixat-o prost. Subliniez: bucuria. Se poate, ba chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
alt fel de oameni decât mine sau, mai exact, eu nu sunt bun pentru America. Și, probabil, nenumărate stavile interioare mi-au îngreunat accesul spre înțelegerea Americii. Poate, tot ce am reușit aici a fost să-mi văd sub o lupă enormă defectele. Din pricina lor, cu siguranță, sunt tentat să zic, parafrazând celebrul Timeo Danaos et dona ferentes, mă tem de civilizația americană cu atât mai mult cu cât e mai prosperă. Am auzit, adesea, zicîndu-se: "America este viitorul". Eu, unul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și o examină. Încercă să se gândească la ea ca la un declanșator, capabil să acționeze un mecanism mai important. Dar care anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și, simultan, alese drept circuit-actor, o emoție simplă: teamă-ândoială. Dacă emoțile de teamă sau de îndoială îi penetrau spiritul, instantaneu, harta era similarizată în afara camerei. Precauția nu era perfect adecvată, dar îi păru că trebuia să-și încerce șansa. Reglă lupa și citi: Gosseyn, Un distorsor posedă o proprietate fascinantă. Are o sursă de putere electrică, dar nu prezintă caracteristici anormale, chiar în mers. Unul dintre aceste instrumente este încastrat în masa la care sunteți așezat. Dacă ați citit acestea, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
peste clasă prin ochelarii ei cu multe dioptrii, gândind probabil că mai are timp, că vânatul mai trebuie alergat. Se vede că aceasta e plăcerea unor vânători învederați. Nu puteau înțelege nici în ruptul capului de ce se aflau puse sub lupă, asemenea unor eșantioane destinate unui studiu îndelungat. * A doua zi după cursuri, fetele se întâlniră la Olga acasă. Nu concepeau nici măcar în afara școlii să nu fie împreună. Și nopțile, când dormea fiecare în patul ei, li se păreau a fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ed. cit., p. 361, Elena Zaharia-Filipaș afirmă că finanțatori ar fi fost, ca și în cazul Simbolului, Marcel Iancu și Tzara. Abia în numărul 2 (4 octombrie) sînt menționate numele colaboratorilor: I. Vinea, N. Porsenna, Ernest Poldi, Tristan Tzara, I. Lupa, Thompson, Valloton. Regăsim în această formulă pe trei dintre colaboratorii Simbolului — Vinea, Tzara și Ernest Poldi. Ultimul (viitor avocat și director de bancă, coleg al lui Vinea la Liceul „Sfîntul Sava”, pe numele său adevărat Leopold Chapira — locuința sa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „tragic”, de fabule perverse, antievoluționismul (v. oamenii care „se urcă în maimuță, abrutizați și scîrbiți de evoluție”) și misoginismul, precizînd — nu fără subtilitate — că „toți eroii urmuzieni fac ceea ce gîndesc”. Există și unele elucubrații interpretative (cum ar fi interpretarea lupei dintre Algazy și Grümmer ca „război al Troii, pentru o femeie — femeia fiind cînd Algazy, cînd Grümmer”). În final, Urmuz e apropiat de un alt „sinucis”, Al. Odobescu, amîndoi pornind de la ideea că... „lumea e o confuzie” (!). Dar... „confuzionismul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la transmisie la transmisie, de la oră la oră, de la zi la zi. S-au burzuluit și alte organe. Fiecare, tuna și fulgera,în felul său, potrivit capacităților sale, de a înțelege, discerne, interpreta și cataloga, tot ce le cade sub lupa ochilor, tot ce le trece prin creer și li se scurge prin auz. Faptul dovedind, întregii lumi, cât de atentă este cu ea însăși, cât de adânc pătrunzătoare este înțelegerea fenomenelor din societatea umană, cât de inteligentă este,cât de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tranzitorii în mersul vieții și visa la o dragoste nemaiîntâlnită. Iubirile lui Laur nu făceau obiectul unor întâmplări neobișnuite, ieșite din comun însă de fiecare dată se credea urmărit de cineva și nu uita permanent că era o gâză sub lupa creatorului. Exact cum el urmărea furnicile de mic copil, o inteligență devastatoare, neînțeleasă, era deasupra tuturor. Timp de ore întregi perseverau în zbaterile lor și nu le putea opri din drum folosind tot felul de obstacole< apă, paie, le schimba
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e să privești totul în gros-plan. Cele două femei stau atât de aproape una de cealaltă, încât genunchii li se întrepătrund. Capetele aproape că li se ating. Doamna Puișor nu mai plânge. Doamna Puișor și-a fixat pe ochi o lupă de bijutier. Florile uscate au fost împinse deoparte, iar pe măsuță sunt împrăștiate grămăjoare de un roz sclipitor și de un auriu satinat, perle albe ca gheața și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii și gălbui. Și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și sclipitoare, zicând: — Broșa asta de safir galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreme, văd fereastra aproape zilnic, și sunt zile în care se deschide tot mai mult și vine către mine. Se desprinde din orizont, de-acolo de unde e desenată jumătate pe vale, jumătate pe cer și înaintează către mine ca o lupă. Spațiul din jurul ei se micșorează, iar orizontul rămas în urmă se îngustează. Bătrânul se ridică, o pornește cu greutate în sus pe colină în întâmpinarea ei... Până când, deodată, soarele cade istovit după vale și odată cu el dispare și ea Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ale încăperii scoaseră la lumină pete, urme de mănuși și două tipuri distincte și clare de amprente. La sfârșit am încercuit cu pixul amprentele mai mici de pe ușă, de pe toc și de pe peretele igrasios de deasupra saltelei. Apoi am luat lupa și mostra cu amprentele lui Betty Short și le-am comparat. Un punct identic. Două. Trei - suficiente pentru tribunal. Patru, cinci, șase, iar mâinile îmi tremurau îngrozitor, fiindcă, fără nici o urmă de îndoială, ăsta era locul în care fusese măcelărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ascultat aiurelile pe care i le-am îndrugat, a primit cei douăzeci de parai, mi-a deschis ușa și m-a condus la un fișet. Am deschis sertarul pe care scria MUNCA ÎN FOLOSUL SOCIETĂȚII - JUMĂTATE DE NORMĂ, am scos lupa și bucata de lemn cu amprentele și... mi-am ținut respirația. Tilden, George Redmond, născut la Aberdeen, în Scoția, în data de 4.03.1896, 1,82 metri, 84 de kilograme, șaten, ochi verzi. Fără adresă, înregistrat ca fiind „în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
timpului, căptușită încă în interior cu micuțe hârtii, obiect ce se procopsise, între timp, cu numele de Olița de noapte a lui Tzara. Dintr-o ladă de zestre, cufăr fără fund, fură pescuite ca dintr-o fântână și împinse sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea despre care ar fi venit vorba în "Scurta viață fericită a lui 246 DANIEL BĂNULESCU - "Dear Sir", lectură maleabilă sora cea blândă, după ce-și potrivi la picior, ca pe o armă, șampania, tava
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]