6,186 matches
-
am și nimic nu mai văd. Mă dezlegi de-nțeles... mă izbesc de prăpăd... Număr pietre în gând ce-s trovanți și tot cresc, Și-n coconul de vers mă transform și pornesc Pe o pantă de cer aplecată spre lut. Mă dezlegi de prezent...mă izbesc de trecut Frâng în pumn dimineți și amieze de foc Ca s-ajung în alt vis să mă scald în noroc Și să cântăr și eu în balanța de rai Coborâșuri de-april și
CONTRAPUNCT RĂSTURNABIL de AURA POPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368368_a_369697]
-
-n dramă- Și-o ultimă petală îmi mai furi. Vei rătăci mereu și vei desface A vremii pânză-n nouri de argint. Spre albe zări se duc cocori de pace, Doar ochii tăi sunt tainic labirint. Iar de iubirea-n lut se va preface, A iernii rană nu pot s-o dezmint... SONET XI Din veșnicie ți-am clădit cetate, Iar temerile le-am ascuns în teacă, Revino lângă mare... Apoi pleacă, Să simți în pieptu-mi valul cum se zbate. Dar
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
peste gând... Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă-n lan cu maci Când lutul ce-amiroase a otavă Te-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor. Tu taci și
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
fost pe-a sufletului rază, strângând în spini, doar, umbre fără chip, ștergând de moarte focul ce nechează prin guri ce-nghit lumina-ți din nisip. Toiag ți-am fost prin povârniș de oase, cărându-ți tolba pe cărări de lut, făcând din geru-ți vise de mătase prin ochi de miriști te-adormeam pierdut. Scrisori ți-am fost rupând din lemnul morții, doar cicatrici ce zac fără cuvânt... și-am împletit din ele, brâul sorții, să-ți strâng în brațe dorul
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
așa fel încât cu greu puteai să-i distingi fața. Baraba nu spuse nimic ci doar veni în fața lui și se așeză la masa lungă unde ar fi încăput lejer cam șase oameni. Omul avea în față o cană de lut și un blid de mâncare de care nu se atinsese încă. Privindu-l cu atenție pe sub pled Baraba își aminti de un chip pe care crezu că îl recunoaște. Era unul dintre ucenicii Lui, așa crezu el. A acelui Iisus
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
semn cu mâna și hangiul dispăru după o ușă. Rămaseră singuri doar ei doi. -Așadar ești unul din ucenicii Lui! spuse Baraba direct. Omul îl privi ridicându-și încet privirea pierdută, dar nu spuse nimic. Baraba îi luă cana de lut fără să-i ceară voie celui din fața sa și gustă din conținut, însă ucenicul nu reacționă în nici un fel. Era doar apă, după cum avea să constate pufnind într-o parte și eliberându-și gura de lichid. Trecu un timp în
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Zăpezile de altădată, Mă-nlănțuie dinspre trecut, Amoruri vechi sau ne-ncepute Par vii, remodelate-n lut. Zăpezile de altădată... Din vremuri dulci, colinde vechi, Ne mângâie în ierni, spre mâine, Împărățind stele-perechi. Zăpezile de altădată, (Ori nu mai sunt, ori nu mai vin) Placid, mă însoțesc în noapte Prin vis, dulceață și divin. Zăpezile de altădată
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368492_a_369821]
-
este titlul primului poem, sau al celui de al doilea poem, dacă socotim dedicația un poem-poartă. Un poem fantă, cum ar zice Nichita Stănescu. Iar cum primul vers al acestui Poem („Labirintul”) începe așa, „La început, în ființa-mi de lut”. Așadar suntem la început, este vorba despre Începutul mitic, în care se petrece geneza, când după geneză începe urcușul chiuitor al Omului prin istorie, vai, care este de fapt întoarcerea acasă. Mai târziu am realizat că poezia doamnei Emilia Țuțuianu
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
ființei, străbătând mai târziu zonele luminate ale conștiinței pe care le irizează ca pe niște vitralii. Prima strofă este iluminată din nivelul profund de cuvintele care devin, prin încărcătura lor semantico-poetică , noțiuni, concepte poetice: „La început, în ființa-mi de lut/ s-a pitit tainic iubirea.../ Și-n rădăcinile adânci ale ei,/ viața a luat forma aripilor albe”. Nu întâmplător, d-l profesor Tudor Ghideanu găsește o apropiere între poezia Emilieiși subtilul poet care este Dan Laurențiu, un mare poet, venit
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
luat forma aripilor albe”. Nu întâmplător, d-l profesor Tudor Ghideanu găsește o apropiere între poezia Emilieiși subtilul poet care este Dan Laurențiu, un mare poet, venit și el din Moldova. În al doilea nivel semantic noțiunile, „ființa-mi de lut”, „iubirea” , „rădăcinile adânci”, „aripile albe”, comunicând între ele, ne revelează înălțarea spiritului din sinele său, din profunzimea ființei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele „aripile albe”, ale îngerului. Strofa a doua a poemului trebuie interpretată
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
Dobzeu și pentru capra neagră, floarea de colț și cocoșul de munte, pentru mitropoliții Andrei Șaguna, Antim Ivireanu, Dosoftei și Varlaam, episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein, diaconul Coresi și Vasile Goldiș, pentru gerul aspru al Harghitei și pentru cuptorul de lut ars al țăranului, pentru Stela și Arșinel, Jean și Dem, pentru Dacia lui Burebista și Dacia Pitești, pentru Peleș, Bran și Castelul Huniazilor, pentru surâsul surorii mele și râsetele prietenilor mei din copilărie, pentru Călușari, Rapsozii Zărandului și Junii Sibiului
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
E vorba aici, de căutarea de sine, o deschidere a ușii memoriei: „Memoria e mimoza pudica/ Azi se deschide cu dăruire,/ Mâine e golită de sensuri./ La fiecare atingere/ omul se strânge-n sine/ căutându-se/ în prima urmă din lutul/ ținut în palmă de Dumnezeu./ La picioarele lui,/ îngenunchind umil,/ pământescul” (Căutare de sine). Unele poeme au sensuri ascunse, ermetice și sunt mai dificil de descifrat, îți trebuie o atenție sporită, dar au logică și un limbaj metaforic. Astfel, bobul
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în genunchi, și începu să-i mângâie părul năclăit de lut. -O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot așeza, liniștit, în locul tău de odihnă! ...Începu să care toată măreția apelor cu
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
în care poți întâlni peste 3000 de specii de plante, cea mai mare colecție de cactuși din Europa, alei, izvoare, cascade, fântâni, cișmele, grădini, vile care îmbină mai multe stiluri arhitectonice: bulgărești, gotice, orientale, meditaraneene, o capelă, cruci, oale de lut, dispuse după o geometrie a unității în diversitate, a bunului gust, a relaxării, a stimulării curiozității și dorinței de cunoaștere. Pentru realizarea complexului de la Balcic regina Maria a îmbinat bogăția minții sale și propria creativitate cu priceperea unor persoane apropiate
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Spațiul din fața castelului este delimitat de mare printr-un gard mărunt de piatră, în colțurile căruia se află o cruce de piatră, cu rol protector, un tron de piatră ros de ploi și de vânt și o oală mare de lut, iar înspre mijlocul lui, un lac cu nuferi. În intrarea dinspre mare în castel sunt două camere mici, cu tavan sub formă de cupolă de culoare albastră și motive turcești, lampadare, narghilea, o sobă tradițională țărănească, foarte modestă, imagini ale
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
copaci înalți printre ale căror frunze se zărește culoarea albastră a mării, pe latura estică gladiole roșii simți că iau foc, un ginko biloba bătrân poartă cu el aroma spațiilor îndepărtate, într-un colț este amplasată o oală mare de lut. În partea opusă vila are o curte interioară și terase cu arcade. În continuare te poți plimba prin Grădina Jules Janin, numită și Grădina principesei Ileana, fiica reginei care a moștenit pasiunea acesteia pentru Balcic și pentru flori: „Ileana a
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
lor fin îl îndulcește pe cel sărat al mării. La capătul Grădinii de trandafiri, ajungem în Grădina englezească unde putem admira lacul cu nuferi crescuți într-o cruce săpată în beton, flori de begonie și de drăgaică, o oală de lut. Aici se află și o placă pusă de francmasoni. La capătul grădinii icoana Maicii Domnului cu pruncul în brațe privește și priveghează tot acest spațiu. Un spațiu vast din partea de est a domeniului este ocupat de Grădina lui Allah. Aici
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
începutul toamnei salvia și crăițele sunt la ele acasă, creând o atmosferă luminoasă și strălucitoare, revigorată de soare și de apa care curge pe canale. Ca și în alte părți ale grădinilor din loc în loc sunt plasate oale mari de lut, spre a crea o simbioză perfectă între vegetal și mineral și între creațiile omului și cele ale naturii. Într-o altă parte a grădinii care impresionează prin rigoarea geometrică a rondurilor de flori, prin diversitate cromatică dominată de roșul aprins
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
de alb mărgele (s)clipesc a furtună lacrimile ninse se adună în barbă știe că nimeni nu o să spargă lemne pentru iarna de-acasă îngerii or să o colinde isteț cunoaște cum toate au rost în satul de case din lut coase și ascultă plânsul pădurii-surori torsul pisicii amețește tăcerea tinerețea ei strat cu flori doarme in cimitirul rebel planeta numără stele iluzorii orașul bulversant revarsă efluvii magme pe cer palpâie singurătatea cercului elitist pereții camerei pictează erezii ea dansează privindu
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
câmp trifoi proaspăt cosit,Însă un nor spre casă m-a gonitși cât de-aproape-am fost atunci de glie;Iar ca s-ajung mai repede în sat,Într-a fântânii roată m-am rotitși-n stropi căzuți de ploaie m-am uscatPe lutul prispei ce l-am încălțatCând prima oară-n viață am pășit;Dar astăzi, între Lună și-ntre Soare,Mă legăn în clopotnița bătrână... De ar putea bărbații, printre rânduri,Să recitească ce demult s-a scris,Nu-și vor mai
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MIROASE-A MUGUR... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Strănută iarna, i s-a rupt mantaua, Printre rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
cununi, cununăm clipa cu lumea, Timpu-i mut, căzut pe urmă, facut una cu genunea, Sufletul se face luntre și își pierde moliciune; Toți vrem a călca pe ape, cu munții robiți în cuie, Și cu negura din văi ca un lut lipit de gene, Cu gândul la nemuriri, fascinați trăim alene, Cu păcatul cel dintâi prins în taină de călcâie; Cu scheleticele brațe mreje urcă din abisuri, Fac din pieritor un Narcis, iubind a sa plămădire, Moștenind delir de sânge, de
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
Să mă strângi de prin ulcioare Și să mă-mpletești cununi. Să mă sorbi în zori din frunze, Să mă prinzi încet în hori, Să mă fluieri printre buze, Să mă cânți în strigători. Să mă bei în vas de lut Din al țării vechi pământ, Să-mi faci hram cu busuioc La fete să am noroc. Să-mi dai viers de Mioriță Ca să zic din fluieraș De dor a mea doiniță Pentr-un suflet pătimaș. Patimă de mamă dragă, De
DOINĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367981_a_369310]
-
voce si chitara- Dan Pantis https://www.youtube.com/watch?v=xzP QZdgjBA&feature=youtu.be Din soioasele căni nu beau vin, beau trecut, toată iarna din târg, toată viața de chin, tot ce-am fost când erai, toată noaptea de lut, tot ce n-am, și nu sunt,ce-am pierdut. Și nu sunt privitori să mă vadă râzând cum golesc din pahar o uitare în plus cum prin trențe-mi curg ani, însă viața s-a dus și pe străzi
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > FRUMOASĂ EȘTI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului 9 Mai 2015 Când te privesc nu simți fiorul? Frumoasă ești! precum ulciorul Și tu și el din lut anume, Cu-aceeași sete sfântă-n lume Vederii nu-i mai pun hotarul, O clipă-aș vrea să-ți fiu olarul Și-n palmele acestea două Să-ți prind conturul plin de rouă! De frumusețea ta întreagă Același dor înalt
FRUMOASĂ EȘTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368024_a_369353]