158,161 matches
-
care dispare puterea care cîntă bolșe bolșe oceni haroș nașa balșaia rodina ca într-un contrabas sacîzul pe arcușul pierdut într-o zi pe la prînz cînd noaptea deja trecuse - nu mai era nimeni, sterp ca un uger de vacă în mîna unui bulgar scos la mezat pe cînd secolele își puneau țigările în cruciș, fumau, își scuturau scrumul în același văzduh respirat de nimeni ca și cum nimănui i s-ar cuveni totul, nimănui nimicul - și pînă la urmă, la masa lor, nimeni
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
motiv că tarsienele i-au fost descîntate de un prea mare număr de roți - Karl nu s-a mai înțeles cu Fredrich, Fredrich și-a tuns barba și-a rămas Vladimir Ilici cu cioc de un milion de ori cu mîna în sus ca într-un gol din care a muls cel mai sec uger al lumii, iar pe un trup de bronz, culcat în fața casei clonate pe malurile Dîmboviței după un bob de nisip adus de furtuna Ana din firida
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
furtuna Ana din firida casei din Leningrad, călărea, mult mai tîrziu, spre libertate, Maia, ca într-un ultim act sexual de adio, pe altele încă le pupau pe ascuns în fund bolșevicii liberi de peste tot, în timp ce jucăria a rămas în mîna lui Iosif Visarionovici din care au sărit mii și mii și mii și mii de țăndări pe care, numărîndu-le, văd că nu se mai termină nici în ciocul cucuvelei, nici în bastonul caporalului urcat pe tronul de noapte de la masa
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
Bogdan Alexandru Stănescu Prolog Marelui canadian Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am văzut pe toate Cu spatele drept la Hellespont, mâinile întinse în lături, palma spre cer Am ascultat țipetele de șacal al nopții Vara mă retrag la Bodrum, a suspinat tânăra turcoaică, descheindu-și cămașa de zale Acolo părinții mei au o fermă de guave, așa că Nu-mi vorbi mie
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
îmi spune că înțelege de unde tot răul din mine De unde grosimea coapsei, nodulul din braț, cerul e vinețiu vara în Bodrum așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am iubit pe toate Chiar și pe blondul cârlionțat a cărui mână mi-a așezat trupul pe rug Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul să-ți umfle pieptul, carnea să-ți astâmpere foamea Da, în ciuda a orice, vara mă retrag la Bodrum, unde vinul cel mai aspru se preface
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
el, saltul struțului printre dune năucitoarea iarnă a firului de sorg dansul mestecenilor în goană de vifor dar corabia deșertului? O adevărată fregată, amice! Repede amiaza se scurge spre noapte, printre limbile focului îl ochești asudând, cu pulpa soioasă-ntre mâini visând moartea căprioarei în ceaunul de-aramă degetele picioarelor lui de poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să jucăm, legiune, să-i călcăm în picioare. Apăsat de ani, întind mâna și te culeg ca pe o floare e atâta duioșie în pasul ușor al verii prin holdele verzi ale Bactriei, cum îi flutură ei rochia în bătaia căruțașului până și berna adâncă a ochilor spre venele vărsate în braț pare
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
acvariu și mă-ntreb cui folosesc atîtea guri pline de vorbe și de ce, Doamne, desăvîrșirea doar în darurile tale se-ascunde? M-ai strigat mamă? Dacă mă strigi din zarea croșetată de nori înseamnă că vezi cum vernisez zilnic două mîini de carne ca două sărbători cum mă amestec cu toți cei tîrîți la banchetul păcatului și cum adăpostul celor douăzeci și patru de practici divinatorii sughiță a pagubă. Fericit cel ce se lasă copleșit de mireasma Acestei lumi Că a lui va
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
aceleia de unde ai rupt floarea și asta e mai trist decât o oglindă spartă îmi amintesc acea după-amiază de august pe mal și te revăd cu șlapii plini de nisip cu un cântec pe buze venind cu un peștișor în mână pașii tăi mari nu prevesteau o dispariție apropiată ochii tăi încă nu erau conturați cu tăceri din insule îndepărtate efectul eolian al brațelor tale nu zvârlea încă cenușă în văzduh încercările mele de-a aplana tot ce dizolvă anii ești
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
adevărat morților : să vadă că n-au fost uitați și că nu sunt lăudați din obligație Mult timp am crezut că pot să-mi fac noi prieteni așa cum ți-ai cumpăra o altă masă de scris dar pe lemnul proaspăt mâna mea n-a mai vrut să scrie amintirile s-au crispat mi-am dat seama că doar viețile între care deceniile au aprins o flamă de tăcere pot pretinde uitarea liber consimțită Poate că asta fac și faci acum umbră
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
dar nu era de găsit. patru primul îți fac un cockteil molotov înainte să plec, i-a șoptit ea suav într-o dimineață. și a ieșit pe ușă. floarea deschizîndu-și petalele în stomac l-a salvat. dar de-atunci cu mâna tocita de scris și buzele roase de cuvinte spală chiuvete și podele în ospicii. al doilea s-a certat cu nevastă-sa când s-au dus să amaneteze pianul. aia de la amanet nu văzuseră în viața lor un pian. și
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor aprinde rug numele lor înșiră ecoul formă de pieptene ține în mâini sărutul ca pe-o-mpietrire-n zăbavă a crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale patul nupțial sapă canale prin ochii mătăsoasă erata frunzei vărgate vlăguit căzând curcubeul la picioarele tale pline de șerpi mirosuri metalice oglinzi purtătoare de virușii seropozitivi ai luminii carnale mâinile înfloresc drobul de sare flămândă sihăstria trupului tău iarăși sparge roua în țăndări trudesc buzele tale malefice fecioria curtenitoare a coapselor izbăvesc răsăritul sinucigașii ochi deschiși de trădare
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
propriul tău labirint. Ah, bucuria! jocul, teroarea de a ne afla față în față pe pragul Minotaurului tu și eu, oglindiți unul în celălalt la infinit. Iată ofranda în care m-am tors fără a o pricepe deplin lunecă din mâna mea caldă în mâna ta firul promis, aurul roșu mătăsos ca șarpele adormit neted ca orizontul ce se rotește în somn calea spre fiara înfometată și înapoi Ariadna spune M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint salvează-mi
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
bucuria! jocul, teroarea de a ne afla față în față pe pragul Minotaurului tu și eu, oglindiți unul în celălalt la infinit. Iată ofranda în care m-am tors fără a o pricepe deplin lunecă din mâna mea caldă în mâna ta firul promis, aurul roșu mătăsos ca șarpele adormit neted ca orizontul ce se rotește în somn calea spre fiara înfometată și înapoi Ariadna spune M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint salvează-mi viața eu credeam în
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
ucis Minotaurul primejdia s-a dus tot ce auzim sunt inimile noastre fără jivină vom uita spaima aceea mulțumită ție, eroul meu, iubite ești aici, în viață, laudă zeilor! mare, supus, lângă mine la timp de grație, îți ating rănile mâinile mele sunt vindecătoare. Adevărat e adevărat ce ți-au spus, am dansat pentru el de când abia învățasem să merg de când nu-mi aduc aminte pentru el am dansat, pentru umbrele din labirint pentru umbrele mele - teama, presimțirea de copil. Când
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
vindecătoare. Adevărat e adevărat ce ți-au spus, am dansat pentru el de când abia învățasem să merg de când nu-mi aduc aminte pentru el am dansat, pentru umbrele din labirint pentru umbrele mele - teama, presimțirea de copil. Când îmi lingea mîinile și fața, recunoscător și-mi spunea, în felul lui, soră, rareori simțeam că în aceeași mișcare putea să mă devore am aflat mai mult din poveste de la străini altă dată. Da, am dansat în labirint lungi zile și nopți, respirația
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
o umbră coboară pe lume încheieturi de case și poduri se subțiază pe dig Parcele îmi îngână vaporoase nimicuri duc marea la buze etc., etc. Licăr E nedrept să trăiești într-o casă a semnelor lângă lampă o pagină albă mâinile mele se întunecă din regatul răbdării nu poți ieși și ochii minții se întunecă acolo în adânc amănuntul domnește un licăr o pală de vers ființă de aer nu se întrupează nu încă e încă devreme pentru o slujitoare a
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
ură că m-am născut mai târziu cu o jumătate de veac decât el strâmbă din nas la anii mei mai puțini se chircește de dezgust pentru pielea mea care mai are strălucire pe față pe gâtul semeț și pe mâini nu știm ordinea în care ne ducem pentru că nu există aș putea ieși acum pe ușă fără să mă mai vezi vreodată fără să aștept ziua de mâine așa cum aș putea să mă întorc mâine fără să te mai găsesc
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
bombă detonată între mine și ei *** rămân mereu nume goale să le umplem cu alte ființe le extragem cu ochii bine legați dintr-o pălărie de cer le modelăm până la pământ din pământ le udăm cu lacrimi să le crească mâini nervoase picioare lungi alți ochi mai adânci larg deschiși peste lume
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît cît să te iau de mînă precum pe un bătrîn la trecerea străzii unde întotdeauna ajung numai eu.
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
Lucruri banale înmugureau Când îmi spuneai: „Vreau un prosop pentru față!” După tine... Da, o să iasă la o cafea Și după tine Și-o să zâmbească altuia Și o să-i spună că „îi pare bine”. Da, o s-o atingă ușor pe mână Și da, va accepta timidă provocarea Da, o s-o invite la el Și da, știi și tu continuarea... O să fie viață și după tine Și o să fie nopți cum nu a mai trăit Ținută-n brațe, undeva la mare Va
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
Uitat Pe un caiet de poezii. Atât e viața mea acum Să știi... Comparație Acum, când beau ceai și citesc Despre Troțki, cel ce a spus Că puterea n-o pierzi Ca pe un obiect Pe care-l scapi din mână. Când ceilalți nu mai cred în tine Îmi permit un surâs oarecum arogant Când știu că tu prin despărțire ai înțeles Doar o distanță fizică de mine... La mâna valurilor Convins c-am să te țin alături Ți-am îngropat
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
o pierzi Ca pe un obiect Pe care-l scapi din mână. Când ceilalți nu mai cred în tine Îmi permit un surâs oarecum arogant Când știu că tu prin despărțire ai înțeles Doar o distanță fizică de mine... La mâna valurilor Convins c-am să te țin alături Ți-am îngropat o gleznă C-o mână de nisip adus din mare. Dar n-a contat în lumea-n care Incertitudinea așterne valuri La picioare. Evanghelia după mine Să fiu văzut
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]