2,197 matches
-
Coaptă pe sub foi, / Ne-ajunsă de ploi, / Coaptă la răcoare, / Ne-ajunsă de soare, / Coaptă la pământ, / Ne-ajunsă de vânt”. În opoziție cu portretul static al ciobanului, imaginea mamei exprimă zbuciumul sufletesc al femeii care își caută zadarnic fiul: „Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Pe câmpi alergând, / Din ochi lăcrămând”. În baladă un loc deosebit îl are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se și însușiri supranaturale. Într-o variantă culeasă din Teleroman, descrierea mioarei pune în evidență elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
de o parte, avîntul categoriilor sociale legate de comerț, de "industrii" și de mînuirea banului, n-a făcut să dispară în ciuda "emancipării comunale" pe vechii deținători ai puterii și anturajul lor: episcopi, enoriași ai parohiilor, canonici ai bisericii catedrale, călugări, măicuțe, seniori, cavaleri, mezini ai familiilor nobile care au emigrat în orașe etc. Pe de altă parte, există mari diferențe de avere între membrii celorlalte grupuri sociale. Alături de patriciatul aristocratic (cuvîntul, aplicat de Pirenne ansamblului populației de avuți, nu corespunde) și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și închisori, legionari urmăriți ca vânatul și o soție tânără cu mijloace de existență destul de reduse, cu un copil mic în brațe și cu al doilea în stare binecuvântată. Poate în momentul acestei despărțiri, privind-o, o va fi numit „Măicuța”, cum a rămas pentru totdeauna în familia lor. Nicolae Petrașcu a fost unul dintre acei puțini și rari care au înțeles că este un mod firesc de a reacționa și trăi în acest cadru existențial, pe care l-a făcut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vitregă (sic)". Cum se vede, Apostol reia în termeni psihanalizabili (discursul este aproape transparent) raportul între sine și tutela parentală. Exprimînd neadevărul, inautenticitatea ființei sale, "vechea concepție" teroriza neauzit, obligîndu-l la supunere tensionată. Alt fel de a opune instanței mariane ("măicuța", mama Fecioară) căii drepte opresiunea străină ("mama vitregă"), limbajul anunță raportul mai înalt, mai categoric între Apostol și forma sa de mîntuire. A muri jertfindu-se, pentru a nu înfăptui crima împotriva poporului său, a reface supliciul christic, în numele "credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
instituții religioase: catolică, protestantă și, în curs, cu cea ortodoxă, prin care Statul sprijină activitățile desfășurate în cadrul acestora. Bisericile în Spania, în afară de activitățile cu caracter religios, au desfășurat de sute de ani activități educative (există școli catolice coordonate de către propriile măicuțe, înainte folosite de către familiile cu posibilități financiare reduse, și orfelinate, ulterior au fost deschise tuturor familiilor care doreau să dea o educație catolică copiilor lor). În Spania, Bisericile oferă prin intermediul fundațiilor pe care le-au creat (ex. Caritas sau alte
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
plastic, haine ținute deasupra capului, vai, cum a putut să plouă ! Dar să știți, nici mie nu mi-a venit să cred, nu a plecat nimeni ! Preoți ? Nu, nu prea am văzut preoți în rând, mai mult călugări, mai multe măicuțe mai degrabă, ele stau la rând !” Am terminat, doamna Dana răsuflă ușurată și merge în pas alert către biroul directoarei, să-i spună ce a discutat cu străinul acela ciudat, interesat de soarta pelerinilor. Discuția de la cafenea. Micul magazin de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a părut a fi ilustrativ pentru înțelegerea religiozității populare de la sfârșitul anilor 1980, începutul anilor 1990, atunci când termenul și conceptul de „pelerin” încă nu era influențat de practica așteptării în lungi rânduri (cozi). În apropiere se află un cort aparținând măicuțelor de la celebra mănăstire Paltin Petru-Vodă, așezământ monahal legat de figura părintelui Iustin Pârvu. Standul prezintă o dublă orientare : pe de o parte, una naturistă, bioecologică. Zeci de tincturi, poțiuni și alifii pentru insomnie, hemoroizi, tulburări stomacale, diabet, nevroze, reumatism - un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai mult ca pe un semn al identității sale pelerine decât altceva, și, oricum, sunt convins că pentru ea important era să aibă un acatist-obiect, diferențele spirituale și de subiect fiind nerelevante. „Uitați, este un sfânt nou, un dar de la măicuțele de la Mănăstirea Petru Vodă.” Mulțumesc mult, iar în sinea mea mă întreb cum va rezolva Sinodul de la București această complicată problemă a presiunii populare asupra recunoașterii oficiale a martiriului din perioada comunistă, cu atât mai mult cu cât în joc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sufragerie de bloc comunist, se află mese de lemn acoperite cu o mușama galbenă, uzată de atâta întrebuințare. Meniul este unul extrem de simplu : cartofi fierți cu margarină, zacuscă, fasole bătută, ceai și inconturnabilul pateu vegetal, devenit simbolul postului la români. Măicuțele prezente sunt discrete, extrem de eficiente în munca pe care o fac. Oamenii mănâncă umăr la umăr, înghesuiți aproape, în tăcere. Este cald, este bine, aerul este plin de aburi parfumați de ceai, se simte un fel de „umanitate caldă”, pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este în cele mai multe cazuri iluzorie, mai afirmă Culianu, deoarece sistemul cultural însuși pune la punct un angrenaj perfecționat de autoreglare a întregii culturi spirituale (Culianu, 2005 : 194). Monahia, Trifilia Monahia... Ordinea în jurul crucii Părintelui Arsenie Boca este asigurată de două măicuțe din mănăstire, plus alte surori, toate-n negru sever. Se vorbește în șoaptă, atent, chiar și atunci când ni se spune să stăm „grupați câte doi” și „lumânările și candelele nu mai pot fi aprinse acum, sunt prea multe, dar se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
parcă și noi te știm de undeva, ce ploaie a fost atunci, cum să nu ne aducem aminte !”. Rromii sunt din Toflea, Galați, „venim aici, la Nicula, de doi ani, nu mai mult. E cam departe, dar ne place, e Măicuța Domnului”. Eu întreb, pe un ton glumeț : „Da’ covoarele unde sunt ? Sau v-ați speriat de urcatul dealului ?”. Oamenii încep să râdă și ei, spunând : „Covoarele nu le aducem până aici, că sunt grele și este departe. Covoarele la Sfânta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din țară. Dar a murit într-un accident. De unde știți atîtea despre ei? Păi, mai aude omul de la unul, de la altul. Privesc tapiseria. O scenă religioasă, cu Maica Domnului. Eu cred că a aparținut unei biserici. Este lucru făcut de măicuțe. Da, era în capela lor, de familie. Nu mai rabd și dau în foc. Simțeam că trebuie să urlu. Și Dumnezeu nu te-a trăsnit? Cîte am făcut eu pentru Biserică! Eu îs cu frică de Dumnezeu, domnule primar. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să pedalez pentru a ajunge la Văratec, noroc de localnicii numeroși în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în spate. La intrarea în Văratec ghinion, începu o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi cu ospitalitate, rapid îmi pregăti o gustare care, trebuie spus, mi-a prins tare bine. Ploua mereu, până seara mai era mult. Nici vorbă să pot ieși
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
zi, din fericire ploaia se opri ș-am putut merge spre Agapia, pe un drum neasfaltat care se desprindea din șoseau principală la ieșirea din Văratec. Întâi am vizitat mănăstirea și casa lui Vlahuță, obiectivele binecunoscute. Beneficiind de explicațiile unei măicuțe, ghid al unui grup organizat de vizitatori, am reținut că una dintre picturile din interior (o frescă) a lui Grigorescu, ar fi fost cerută de premierul Angliei, contra unei sume de două ori mai mare decât bugetul României de atunci
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la masă, Țiganca de i-a văzut, tot părul din cap și-a smuls, N-a mai vrut nici avuție, Nici un fel de bogăție, Că s-a întors cu ei acasă, Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-am mai căutat niciodată pe Sașa, nu l-am căutat. Cioara cu ochii albaștri Cazul nenorocit întâmplat la mănăstirea Tanacu, un omor de tip medieval, petrecut într-un loc sfințit, având ca eroi un preot, patru călugărițe plus o măicuță (victima), a scandalizat opinia publică, acum o lună și ceva. Paradoxal, evenimentul de la Tanacu a intrat în penumbră mai repede decât alte întâmplări mai puțin semnificative. Programele de radio și t.v., presa și inevitabilele comentarii de la piață s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tranziție, există o insulă ciudată, o mănăstire care, deși nouă, se află în Evul Mediu, iar slujitorii acestui loc sfânt sunt atât de înapoiați încât scot dracii din om ca un dentist care scoate cu cleștele o măsea stricată. O măicuță tânără avea tulburări psihice, agresivități și, poate, halucinații. Preotul acestui sfânt lăcaș a încercat să scoată din tânăra măicuță "dracul" care se încuibase, după convingerea lui, în făptura bolnavei. Pentru că intervenția terapeutică mergea greu, preotul a cerut ajutorul unor măicuțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sfânt sunt atât de înapoiați încât scot dracii din om ca un dentist care scoate cu cleștele o măsea stricată. O măicuță tânără avea tulburări psihice, agresivități și, poate, halucinații. Preotul acestui sfânt lăcaș a încercat să scoată din tânăra măicuță "dracul" care se încuibase, după convingerea lui, în făptura bolnavei. Pentru că intervenția terapeutică mergea greu, preotul a cerut ajutorul unor măicuțe care au legat bolnava de o cruce, cu lanțuri, imobilizînd-o și aplicându-i un regim dietetic foarte sever; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
măicuță tânără avea tulburări psihice, agresivități și, poate, halucinații. Preotul acestui sfânt lăcaș a încercat să scoată din tânăra măicuță "dracul" care se încuibase, după convingerea lui, în făptura bolnavei. Pentru că intervenția terapeutică mergea greu, preotul a cerut ajutorul unor măicuțe care au legat bolnava de o cruce, cu lanțuri, imobilizînd-o și aplicându-i un regim dietetic foarte sever; nu i-au dat nimic de mâncare și nici un pic de apă, până ce a murit. (Situația te duce cu gândul la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vorbă de-a lui Cioran: "crucea este cel mai rușinos semn"; așa se nasc reacțiile de ateism.) Părăsită, îngrozită, probabil, de lumea în care se afla, ca și de ea însăși, după câteva zile și nopți petrecute în acest regim, măicuța a murit. Nu știm dacă în intenția grupului agresor era chiar asasinarea bolnavei; supoziția pare exagerată și puțin grotescă, deși nu este exclusă nici eventuala intenție de pedepsire; boala este "păcat" și bolnavul, în spiritul dogmei, un "vinovat". Oricum, tratamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ginerele ei. Nu înțelegea rostul gimnasticii mâinilor la care era supusă, dar nici nu-și punea și nu punea întrebări. Ea avea încredere. Toată încrederea din lume! Ce i s-ar fi putut întâmpla rău?! Când bunul Dumnezeu și cu Măicuța Domnului o protejau? - Foarte bine, mamaie! Acum, vom sta cu picioarele în apă timp de zece minute! Atât! Și cu mâinile pe genunchi, cu palmele în sus și îndreptate spre fotografia lui Shri Mataji. - Da, mamă! O să țin mâinile îndreptate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]