2,156 matches
-
și utilitatea sporită a obiectelor tradiționale față de cele ale civilizației moderne, mai arătoase, dar mult mai ‹‹păguboase›› pentru binele fizic al omului; p. 166, r. 38 39 : „doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă abia își puteau scoate mămăliga” munca trudnică a omului nu-i asigură decât hrana zilnică minimală, nemaiputând fi vorba și de alte lucruri pe care și le-ar putea permite; 68 p. 167, r. 36 : „se ține ca râia de om” greutatea și uneori imposibilitatea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cântece, dar și când încingeau câte o bătălie ă! Învățați gospodari de mici, toți copiii secerau, coseau, treierau, cărau fânul sau executau lucrări agricole grele ori păzeau vitele prin păduri (unde mai existau lupi), alergau desculți, dezbrăcați, flămânzi (laptele cu mămăligă era hrana de bază) aproape neexistând cetățean fără vite și oi. Cotele de lapte erau colectate în fiecare zi și transportate la Lehancea sau Podu Turcului cu căruța, în bidoane de aluminiu. Nu se știa ce este cașcavalul. Se organizau
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
descoperit prăpădit și gol m-au dus lângă tata, care m-a luat în brațe și ă n-au mai tras, ci doar l-au strivit cu patul armelor cerând „pimadeli” (roșii) și „hleb” (pâine), dar noi n-aveam nici mămăligă deși eram înstăriți. Ai mei au pus și au făcut un cazan de mămăligă. Toată viața lui, tata a repetat de multe, multe ori că eu i-am salvat atunci viața, după ce scăpase din război rănit la Țiganca și decorat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
brațe și ă n-au mai tras, ci doar l-au strivit cu patul armelor cerând „pimadeli” (roșii) și „hleb” (pâine), dar noi n-aveam nici mămăligă deși eram înstăriți. Ai mei au pus și au făcut un cazan de mămăligă. Toată viața lui, tata a repetat de multe, multe ori că eu i-am salvat atunci viața, după ce scăpase din război rănit la Țiganca și decorat de regele Mihai în spitalul militar. SECETA. Seceta din anii 1946 1947, a fost
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
modul de viață ce nu mai era caracterizat atât de mult prin sărăcie. În cronicile lui Giordano și Toma sunt prezentate începuturile eroice, pe vremea când frații provinciei engleze beau o bere ce avea gust și aspect oribil, mâncau uneori mămăligă de orz din lipsă de pâine, nu aveau adăposturi și erau găzduiți de frații predicatori; parcurgeau mulți kilometri desculți pentru a participa la lecții (prin urmare, studiul nu reprezenta o problemă pentru primii frați englezi, deși erau foarte săraci). Iar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o distanță mai mare și trebuie să ia locul împăratului. Ei strigă pe rând: “Împărate luminate, cât e ceasul?” Împăratul răspunde la fiecare în mod diferit: 10 pași de furnica (copilul trebuie să facă 10 pași mici spre împărat), o mămăligă (trebuia să se învârte o dată), 3 pași de uriaș și așa mai departe. Cel care se apropia cel mai repede de el, îi ia locul și jocul continuă. Jocul numerelor Obiective: Exersarea atenției,a vitezei de reacție și execuție. Desfășurare
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
În viața de zi cu zi a satului tradițional, cum se reflectă în Baltagul, să spunem, oaia din anonimat era căutată pentru brînză. Mai era și mielul de Paște. Ca bărbînță o pofteau personajele lui Sadoveanu, cu un boțișor de mămăligă, la care se adăuga bucata de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în căutarea legendarului bour alb. Așa se închină starostele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aveam foame până când venea tata de la depoul C.F.R., unde lucra. Atunci mâncam cu toții. Ne așezam cu toții în jurul mesei, nu înainte ca mama să ne spele mânuțele și fața de praful adunat la joacă. Adulmecam aroma brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea în glumă: „mâncați, și din barbă să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea în glumă: „mâncați, și din barbă să nu dați!” Hăpăiam cu linguri de lemn și înghițeam gălătușuri de mămăligă caldă. După ce ne puneam burtica la cale, de omorai puricele pe ea, mama ne dădea câte un dulce: plăcinte poale-n brâu sau clătite umplute cu dulceață de cireșe amare, care erau un deliciu, și chiar dacă burtica era plină, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Din cărți n-a luat decât câteva, „Terzan”, în douăsprezece volume, „Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile submarinului Dox” și altele câteva, mai dragi tatei. În ziua plecării, țin minte că am luat ultima masă în casa noastră dragă. Pe masă rămăsese mămăliga încă caldă, într-o strachină brânza cu smântână rămasă nemâncată, costițe și cârnați afumați prăjiți și chitara tatei în cui. În casă rămăsese aproape toate lucrurile la locul lor, nu se putea lua prea multe, spațiul din vagonul de marfă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aduceam acasă. Era o distracție și aceasta pentru noi, copiii. Alegeam și puneam în locuri separate boabele de porumb, grâu, orz, ovăz, cânepă, nici neghina n-o aruncam. Boabele de porumb, dacă erau mai puține și n-ajungeau de-o mămăligă, mama le fiebea și le mâncam așa, cu puțină sare. Celelalte cereale erau pisate într-o piuă de alamă și din ce ieșea, mama făcea un fel de terci de culoare gri, aspru și rău la gust. Dar îl mâncam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
terci de culoare gri, aspru și rău la gust. Dar îl mâncam pentru că eram flămânzi și trebuia să punem ceva în stomac. Fratele meu Didi, ofițer la regimentul de grăniceri, trimitea soldatul cu sufertașul în care era un pătrat de mămăligă, o supă chioară cu o bucățică de zgârci și un sos apos, cu două pifteluțe, care aveau în compoziție mai multă pâine decât carne. Oricum această mâncare era pentru noi o delicatesă și o savuram, pur și simplu. Bietul Didi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care se auzea mai dihai decât glasurile țăranilor vânzători de castraveți și harbuji, care umblau cu căruțele încărcate prin mahala. Știam că cerșetorul va ajunge și la poarta noastră. Striga: - As mi dați, mi dați, mi dați, o bucată de mămăligă, bodabrud! Cel puțin, așa auzeam eu. Mama pregătea mămăliga și când ajungea și la noi, o lua, o băga într-o traistă mare și slinoasă, făcea o plecăciune și spunea „bodabrud”. În fața casei, dincolo de drum, se afla o străveche fântână
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de castraveți și harbuji, care umblau cu căruțele încărcate prin mahala. Știam că cerșetorul va ajunge și la poarta noastră. Striga: - As mi dați, mi dați, mi dați, o bucată de mămăligă, bodabrud! Cel puțin, așa auzeam eu. Mama pregătea mămăliga și când ajungea și la noi, o lua, o băga într-o traistă mare și slinoasă, făcea o plecăciune și spunea „bodabrud”. În fața casei, dincolo de drum, se afla o străveche fântână cu colac de piatră. Apa verzuie, care nu era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la umbra deasă a bătrânului nuc. Mai târziu, cred că era după amiază, mama lui Costică ne-a chemat la masă. Nu pot să uit: ne-a dat mămăligă cu brânză de oi de la putină cu ochiuri și cu salată de roșii, cu castraveți verzi și murați, cu usturoi, pătrunjel și marar, o bunătate. Ne-a mai pus în străchini și câte doi, trei cârnăciori, scoși din grăsime și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
castraveți verzi și murați, cu usturoi, pătrunjel și marar, o bunătate. Ne-a mai pus în străchini și câte doi, trei cârnăciori, scoși din grăsime și prăjiți. Când, mai târziu, povesteam ce am mâncat acolo, unii strâmbau din nas: „Hm, mămăligă cu salată de roșii, hm, cine-a mai văzut?!” Încercați și-o să vedeți ce bunătate este, dar salata să aibă neapărat usturoi și castraveți murați. Ca băutură a fost must, sorbit din ulcele de lut. Ei, ce spuneți, nu vă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
locuiam cu părinții într-o casă cu chirie, în stânga fostului regiment de grăniceri, în care-și făcea serviciul ca ofițer fratele meu mai mare, Didi, și care trimitea un soldat cu sufertașul cu mâncarea lui de prânz - un patrat de mămăligă cu ceva sos și trei pesmeți de război - căci el „se descurca” la popotă cu „suplimentul”, erau niște bălți mocirloase, unele foste tranșeie din timpul războiului, în care se scăldau porcii, gâștele și rațele oamenilor care nu plecaseră în refugiu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine și că suntem împreună. Uneori ne întâlneam și cu Țuți, căutam un refugiu undeva, la o vie cu cramă, prin “Doi Peri”. Și în fața unui butuc gros, tăiat perfect orizontal, cu paharele pline de vin chilimbariu, pui fripți cu mămăligă și mujdei, depănam toți trei aduceri aminte din viața noastră, căci acum, dragă doamne, aveam cu ce ne lăuda. Aceste momente erau de neuitat. Aveau farmecul lor și când ne despărțeam, o făceam cu mare părere de rău, căci eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ne-am pregătit lansetele pentru a începe pescuitul. Nădisem bine locul și rezultatele se lăsau încă așteptate. Se însera repede. Fiecare era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât niște clopoței sau bile făcute din plastilină, mămăligă sau chiar lut, puse pe fir în capătul lansetelor care, atunci când mușca peștele, se mișcau înspre înainte și atunci trebuia „să înțepi”, adică să tragi scula spre tine și să mulinezi pentru a aduce peștele la mal. Din când în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și oțet, miam îmbiat fetițele să pape. Da' de unde? - Ce, ne dai pește crud? Ca să vezi cum se schimbă, domnule, gusturile, de la o generație la alta! Dar cu cirul din făină de porumb ce-am pățit! În vremurile copilăriei mele mămăliga nu avea căutare, obișnuința fiind a doua natură. Făina de porumb era pe sponci și uite așa, ne-am obișnuit să nu mâncăm așa ceva. Și pentru că, totuși, părinții mai făceau rost de un pumn, doi de făină de porumb, preparam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de porumb era pe sponci și uite așa, ne-am obișnuit să nu mâncăm așa ceva. Și pentru că, totuși, părinții mai făceau rost de un pumn, doi de făină de porumb, preparam cir (apă sare și făină, atât!), un fel de mămăligă foarte subțire, care se soarbe cu lingura. Și se consumă fierbinte, pentru că nu aveam răbdare să așteptăm să se răcească. Era bun cirul, dar puțin, dar și pentru faptul că castroanele noastre erau prea mari. Într-o zi, acum vreo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Bah! asta-i mâncare!? Degeaba le-am vorbit, întâi frumos, apoi le-am amenințat pe fete cu bătaia, soției i-am spus că dacă nu golesc farfuriile imediat, dau divorț, le-am interzis să mai mănânce pâine o săptămână, că mămăligă și așa nu mâncau niciodată, degeaba, ceaunul rămânea plin, ca o amenințare parcă, venită din alte vremuri. Atunci i-am adus îmbunătățiri, un boț mai mare de brânză de oi, o felie de unt, două ouă, le-am introdus toate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de ciocolată a încheiat masa noastră. Am mai pus pe foc câteva lemne mai groase și apoi miam pregătit și eu o lansetă să dau la apă. Tot timpul cât am stat pe Șontea am folosit ca momeală cuburi de mămăligă și râme negre, puse în cârlige mai mari. Primul care a scos un pește a fost Gabi, un crap frumos de vreo 3 kilograme. Pentru păstratul peștelui viu în apă am folosit niște plase tip tunel, lungi de 2,5
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a spus că nu mai mâncase niciodată „scrob cu icre de crap” și că i-a plăcut mult, păcat însă că acasă nu avem decât icre de caras, căci crapii cu icre îi vedeam mai rar. Seara le-am dat mămăligă caldă cu lapte. Să-l fi văzut pe Tarzan ce mai înfuleca cu lingura de lemn! Și timpul trecea tiptil, prin noi și pe lângă noi, ne desfătam în acest rai, căci nu vedeam alt loc pe pământ mai ferice decât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iarbă" nu prea era cunoscut de pescari, căci aici ne aflam. - Ei, de acum, am ajuns, spuse moș Bâcu încet, ca o taină. Alegeți-vă locurile, aici nu agață, dar nu aruncați mai departe de patruzeci-cincizeci de metri, nădiți cu mămăligă pe plumb și... după ce vă așezați, mi-oi alege și eu un locușor. Căci acuși trebuie să apară și pretenul meu, bobocul de gâscă. Nu prea am dat importanță ultimilor sale cuvinte, priveam apa care ieșea din negura nopții și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]