1,476 matches
-
vocea doctorului Wagner? Bineînțeles că am observat. Și? - Ai Înțeles și de ce, presupun. - În primă instanță, nu, am fost prea surprins, deși mi-am propus de o mie de ori să nu mă mai mir de nimic. Bănuiesc că vocea Magistrului este cea care deschide poarta Încăperii ăleia. - Singura. Mâine-noapte coborâm din nou și trebuie să intrăm. Din cîte am auzit, până acum, Încercările lui Zoran și ale lui Bergman - așa Îl cheamă pe individ - n-au prea dat rezultate. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e nebun de legat. Morala fiind că, În realitate, putem face nu ceea ce putem, ci ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea lor n-a fost peste măsură de complicată - Încă nu-mi părăsise cortexul și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate Întâmpla cu aceia care nu se conformează: primesc un glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doctorului Wagner o chichiță de care să mă agăț, ceva aparte, specific În maniera lui de frazare, de exemplu, niște inflexiuni care Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de-a șoarecele și pisica, pentru că acela se află la mâna lui și nu poate face nimic În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi că am observat tot chinuindu-mă să-mi asum rolul Magistrului și repetându-i obstinat cuvintele? Pe măsură ce se producea transferul de personalitate, simțeam cum mă cuprinde o voluptate ciudată și cum mă instalez Într-un sentiment straniu, dar peste măsură de plăcut de putere, de forță dominatoare, căreia adversarul nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
condiții, planeta construită de Ceilalți se autodevorează, se mistuie În neantul din care a apărut, Înțelegi? De mii de ani, Centrul Încearcă să afle care este mecanismul care pune În mișcare procesul de autodistrugere a Pământului. În pofida asigurărilor livrate de Magiștrii care s-au succedat la conducerea Centrului, cum că În Statut nu se precizează nimic În acest sens, mulți sunt convinși că adevărul e altul. Însuși faptul că documentul este ținut ascuns de privirile tuturor reprezintă un motiv de suspiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru ce-mi trebuia mie răspândea suficientă lumină. În plus, era și mai discret decât o lanternă - avantaj, eu. Și nu unul de neglijat. Mai era o problemă care Îmi dădea emoții: o să-mi iasă ori ba ghidușia cu vocea Magistrului? Fiindcă fără asta, vorba turcului: geaba vii, geaba te duci, geaba rupi niște papuci; praful se alegea și de vitejia, și de bricheta, și de toată strategia mea. Că aveam și o strategie de căutare a Statutului, cum altfel?! Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ăla de tulburare, dar... Senzorii ăia nenorociți se dovedeau mai sensibili decât crezusem. Dracu’ să-i ia astăzi și mâine! Bun, Înțeleg, sistemul de deschidere trebuia să asigure un grad maxim de securitate, În regulă. Ce se Întâmpla totuși dacă Magistrul Își dădea duhul pe neașteptate, dacă murea subit În somn ori În toiul unei ședințe a Consiliului? Poarta rămânea Închisă pe veci? Se recurgea la invenția lui Alfred Nobel, adică la dinamită? Sau la bomba atomică? Mă Întrebam, pentru că altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de trecere, hai să le spunem coridoare, iar undeva În mijlocul coridorului principal, o masă dreptunghiulară, ca acelea plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la ce servea, de vreme ce În Încăperea cu pricina n-avea acces decât Magistrul?! Mă rog, cu excepțiile de rigoare... După recunoașterea de ansamblu, operată din priviri, stând nemișcat lângă comutatorul de la intrare, de pe care nu-mi desprinsesem Încă degetul, gata să-l apăs În orice clipă, am făcut câțiva pași În interiorul hardughiei. Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probabil: doar ei doi aveau acces În arhiva de la subsol. - Doar ei doi, dacă nu-l punem la socoteală pe doctorul Wagner... Am rămas o clipă perplex. - Ei, uite că la asta nu m-am gândit. Așa e, uitasem de Magistru, da, da... Maledeto imbroglio, cum zice italianul. - Încurcătură blestemată, Într-adevăr. Și suntem abia la Început. Mai am două Întrebări. Prima: cum crezi că a fost omorât Fujimori? - Da de unde vrei să știu eu? Nu sunt oracolul din Delphi. Strangulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai În glumă, mai În serios, Îmi atrăsese atenția Eveline, Zoran și Bergman nu erau singurele persoane care aveau acces la camera manuscriselor: mai era și doctorul Wagner. Oricât ar fi fost de improbabil (ca să nu spun imposibil), teoretic, și Magistrul putea face tot ce le puneam În seamă celor doi. Prezumția de vinovăție... Mai greu era de răspuns la Întrebarea de ce ar fi făcut-o, Însă, onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau să spun: nu era nici pe departe vorba doar de cei doisprezece, sala era aproape plină. L-am căutat cu privirea pe Magistru, el trebuia să fie cel mai bun barometru pentru atmosfera din sală. M-am lămurit instant: cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii pe după cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar trebui să dea la întreținere ca să nu-l bată iar administratorul și cât avea de încasat pe meditații în săptămâna respectivă. Încrezătoare, studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și lacheilor lor". America era criminala cotropitoare, în timp ce URSS era "bastionul păcii". Mir i sciasti. Pace și fericire. Numai pace și fericire a instalat soldatul sovietic. Cîți scriitori bine răsplătiți n-au prididit să-i aducă prinos de recunoștință, ca magistrul Ț și alcoolitul lui? "Și te-ai dus pe drum tot înainte Cu plutonul tău către apus; Mi-ai vorbit în calda limbă rusă, Știu acum, tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Fluturel, e reprezentarea mea. Nu mai căuta cheia". "N-o să-mi spui că habar n-ai cine-i Bebe Sex, cine-i Antofiță, cine-i Turcitu... Horia Zilieru se recomandă el însuși lancu Păun. E cineva să nu știe că magistrul Ț e Țațomir, că Leandru e... Bășinică al nostru, de la "Ora", că Magda U. e Magda U., că Ioana Holda e profesoară universitară în cărți de tarot și-n dicționare de vise?" "Iago!" i-am zis în față. "Ei, puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
conform căreia literatura ar avea funcție de cunoaștere. Aceasta este sarcina exclusivă a științei!“, enunță el bățos, iar noi rămânem perplecși. „Atunci care ar fi funcția literaturii?“, Întreabă timid o colegă, care, se vede clar, nu este de acord cu poziția magistrului. „Aceasta exprimă, și nu creează nimic“, spune C. „Iată, continuă el, dacă luăm o strofă ca «A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată,/ Din rude mari Împărătești,/ O prea frumoasă fatăă, se poate observa că, În afară de rimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ospitalierii Sf. Ioan din Ierusalim, ordin cavaleresc francez, cavalerii ioaniți ! Ioaniții erau prezenți de mai multă vreme în Europa și chiar în regatul Ungariei-ei fuseseră înzestrați de Andrei II cu averi uriașe. Încă din anii 1237-1238, documentele îl menționau pe magistrul ospitalierilor Sf. Ioan, Rembald, cu care se hotărăște să trateze regele și baronii săi. Gravitatea situației, depopularea regatului, veniturile neîncasate, prevenirea unor noi atacuri din partea mongolilor și a altor necredincioși au dus, după discuții, sfaturi și înțelegeri, la întocmirea documentului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes, milites ș.a. Pe lângă aceste pături țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi liberi ai "sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-o nouă Franță orientală", cum va fi peste puțin timp I. Rodos. Magistrul Ordinului, Raimbaud, încheia o înțelegere cu regele Bela prin care i se dă cetatea Severinului, cu drepturi regești asupra voievozilor locali, Litovoi, Ioan și Farcaș, în timp ce boierii sunt supuși cavalerilor. Diploma Ioaniților (vezi cap. IX) aruncă o lumină vie asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Astfel, la puțin timp după urcarea pe tronul Ungariei a minorului Ladislau IV, s-au produs o serie de evenimente despre care aflăm din conținutul diplomei din 8 ianuarie 1285 și al unui document din 6 octombrie 1288, referitoare la magistrul Gheorghe, fiul lui Simon. Din cuprinsul celor două documente rezultă că, la începutul domniei lui Ladislau, în jurul lui 1273, voievodul Litovoi, împreună cu frații săi, "în necredința sa, cuprinse o parte din regatul nostru aflătoare dincolo de Carpați" și a refuzat să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
partea apuseană a ținutului, cu cetatea Mehadiei, aparținea Ungariei. În 1324, regele Carol Robert impunea aici pe omul său de încredere, Dionisie Szecsi (vezi mai sus). În documentul din 27 martie 1329, se precizează: "când l-am pus pe acest magistru Dionisie...mai mare peste cetatea noastră Mehadia, aflată la margine, pentru a sta împotriva bulgarilor, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor". Din textul documentului deducem că relațiile dintre rege și voievod erau încordate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Marea invazie tătară și sud-estul european, București, 1933. Idem, Au fost aleși cei dintâi domni ai Moldovei ?, în RI, 1935, p. 316-317. Idem, Considerații asupra istoriei românilor în evul mediu, București, 1936. Idem, Comentarii la diploma din 1285 privind pe magistrul Gheorghe, în An. Univ. Buc., 1957, p. 27-43. Idem, Argeș-cea mai veche reședință a Țării Românești, în Studii și comunicări (Muzeul Pitești), 1968, p. 105-121. Idem, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracter - devenită rara avis în zilele noastre - care nuanțează și potențează personalitatea lui Leonid Boicu, istoricul și omul pe care, personal, am avut bucuria și șansa de a-l cunoaște, vreme de 35 de ani, în ipostazele de coleg și magistru, de vecin și (îndrăznesc să mărturisesc) de prieten. Dacă pe istoric îl recomandă opera sa, impresionantă nu atât prin dimensiune, cât mai ales prin valoarea intrinsecă a cărților și studiilor publicate, o producție științifică ilustrând, deopotrivă, o strălucitoare carieră „frântă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]