15,061 matches
-
este singura persoana dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduiala liturgică a punerii in mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Credincioșii care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului cântă imnuri precum Prohodul și Binecuvântările Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea și Hristos, ci de a arăta înrudirea cu Fiul
Zi liberă de Sfânta Maria by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82128_a_83453]
-
vocea molatică, subțire, temătoare și cum vine răspunsul lui sec că de ce dracu' te-ai dus acolo? Mai bine stăteai acasă și făceai curat. Și ea ar fi vrut ca el să vorbească așa, cald, cum își imaginase în curtea maică-sii" (p. 67). Încet, încet, viața cotidiană a fiecărei femei se transformă într-un coșmar care o sufocă și din care nu poate ieși decât punându-și capăt zilelor sau ucigându-l pe tot mai nepăsătorul om aflat lângă tine
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
situații. În vreme ce unul din termeni stârnește polemici înfocate și creează mode printre prozatori, celălalt trece neobservat. Pe bună dreptate? Rămâne de parcus și de aflat: "cu focul/ ascuns în tulpină de trestie/ în poală cu fructe/ proaspăt culese din grădina/ maicii domnului și în mâini cu un sceptru, în/ formă de fanion CFR/ și cu o măciucă, sprijinit în coasă, acolo și/ la brâu cu/ un cosor de tăiat strugurii, la ultimul vagon,/ în cabină, frânarul învârte o roată/ uriașă și
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
zic nasuî - în toată tărășenia asta? Cînd să zic, satana!, mi-am amintit ce am citit cîndva în România literară. O scriere care m-a urmărit obsesiv, o vreme, îndelung, tot așa cum Covaliov și-a urmărit Nasul ba la Catedrala Maicii Domnului din Cazan, ba pe Nevski Prospekt, unde se plimba exact la ora trei, ba pe strada Coniușennaia sau prin Magazinul "Junker". Un articol al lui Emil Iordache, "Persanul cu nasul de argint", mi-a venit în cap cînd am
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
și de demult, am ascultat focurile de armă din oraș, am făcut parte din filtrele de mașini la intersecții. Până când cei mari m-au trimis acasă, repezindu-mă: „Du-te, măi copile, acasă, nu-i de tine aici. Te așteaptă maică-ta.“ Mi-aduc aminte ce sentiment de libertate am avut atunci. Era intoxicant. și apoi, după nicio lună, am simțit cum parcă se răcește totul în aer și nu mai există acel sentiment. Nu știam atunci de ce! Mi-aduc aminte
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mai știu. Da’ o venit acasă până la urmă. Cele câteva zile cât i-o dat de la spital le-o petrecut stând închis în casă. Nu lăsa pe nimeni să-i calce pragul. Nimeni nu știa ce face. Nici mătușa Rarița, maică-sa, nu putea intra în odaia lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i gândul...Nu mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și copchii, iar ție nici nu-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-o găsit o fată. Pe Frăsâna lui Bourău” Pentru că știa cine-i Frăsâna, nenea Jănel s-o uitat lung la maică-sa, dar o rămas mut...Mătușa Rarița nu l-o slăbit însă deloc. „Gospodăria asta îți rămâne doar ție după ce n-om mai fi noi...Tu îi lucra la covălie, iar fimeia a ține gospodăria. Unde pune fimeia mâna, se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păcat, Jănele!” Nici de data asta n-o spus nimic. Privea în pământ și din când în când ofta. „Poate vă dă Dumnezeu și copchii și are cui rămâne gospodăria...” După un timp, însă, nenea Jănel o ridicat ochii către maică-sa și o grăit, ca din altă lume. „Dacă matale, mamă, și cu tata spuneți așa, eu nu mai am ce zice. Fie cum spuneți, și pace.” Din ziua aceea, mătușa Rarița parcă era alta...Toată ziua o vedeai cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu îi vrea să așteptăm și noi tot atâta până ai să ne spui care îi baiul - a intervenit moș Dumitru. Deodată, flăcăul - a pornit brusc să povestească Hliboceanu - Toader adică, cu ochii plângăcioși, și-o îndreptat fața întâi spre maică-sa și apoi spre taică-su...Ei o făcut ochii mari, nepricepând despre ce ar fi vorba. Până la urmă, Toader și-o luat inima în dinți și o grăit, cam cu jumătate de glas: „Amu...amu ce să fac, tată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar și atunci când el o bate ca să-i dea economiile, să le poată schimba pe vodcă. Cum se pot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că Lionel îi vâră instantaneu mingea de baseball în gură. Haidamacul își înfige cu poftă dinții în minge, ocazie cu care își rupe doi dinți din față. — Nu te-a învățat maică-ta, când erai mic, că e periculos să te joci cu focul? pune Roman gaz peste foc, în limba rusă, după care se întoarce spre Grișa. Acesta privise stupefiat acțiunea lui Roman, care, adevărul e, se desfășurase în mare viteză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în gură ghemotocul de hârtie pe care nu apucase să-l arunce la coș. Deși maică-sa l-a învățat de mic că nu-i frumos să vorbești cu gura plină, Grișa reușește să articuleze: — Protektor? — Protektor, îi confirmă Roman, după care îi ajută, îndatoritor, pe cei doi răniți să părăsească baraca. Mai ales pe Vaniușka
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a mai putut fi editat. Telespectatorii sunt puși în situația de-a asculta un dialog de surzi, cu o surdă autentică: Florica. Singurul care reușește să înțeleagă ceva e Lionel. Iată, pe scurt, ce a spus fosta femeie de serviciu: — Maică, eu am lucrat peste patruzeci de ani la orfelinat și am ieșit cu o pensie de căcat (traducerea franceză fiind pensie modică). Merita să lucrezi acolo, chiar dacă salariul era mic: furam mâncarea copiilor (traducerea: mâncam ce mâncau și copiii) și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte. și atunci i-a descoperit el toată inima sa și i-a zis: «Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea și eu aș slăbi și aș fi ca ceilalți oameni». După ce Îi află taina, Dalila Îl adorme pe brațele ei și divulgă totul filistenilor, care Îl
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ca dansatoare Într-un club de noapteă fiind mai mult decât evidente. Povestirea Arianei comportă o cheie diferită de analiză și interpretare, cazul ei fiind unul aparte, Întrucât agresivitatea intrafamilială s-a manifestat bidirecțional: „... acu doi am bătut-o pe maică-mea, e o curvă... ea s-a recăsătorit și am trei surori vitrege... când am pocnit-o nu le venea să creadă...”. Toată această „indignare” la adresa mamei este cauzată de Încercarea acesteia de a reveni În viața fiicei după o
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ia la ea și când procuroarea m-a Întrebat la cine vreau să merg și vroia să-mi dea o bomboană pentru a mă duce la mama, eu tot la bunica am alergat. Acu doi ani am bătut o pe maică-mea, e o curvă, ea s-a recăsătorit și am trei surori vitrege... Când am pocnit-o nu le venea să creadă. Păi cum?!: Îmi dădea ea mie aur inele și cercei doar ca să stau cu ea? Da până atunci
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
jâlțurile și le scot din scenă.) POSACUL: Domniță, șterge-ți lacrimile și pregătește-te de drum. Altfel nu-i chip! LIANA: Încotro să plec, cinstite sfetnice, când aici se află casa mea și tatăl meu, și surorile mele, și mormântul maicii mele, și toți cei care-mi sunt dragi și de care nu mă pot despărți? POSACUL: Să așteptăm cu înțelepciune și cu răbdare trecerea norilor. Pe urmă va luci iară soarele pentru cei buni. Pretutindeni sunt oameni vrednici, și domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și fără pricepere va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu adevărat un copil orfan și fără sprijin? LIANA: Așa este, luminată stăpână. Tată nu mai am, iară pe maica mea abia o mai țin minte, ca printr-o ceață. În locurile din care-am pribegit îmi era prieten doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum mă mai ocroti în preajmă-i. Așa c-am pornit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a scăldat în scoc / Să rămân fără noroc, / Și mi-o pus în scaldă spini / Să rămân printre străini. / Da' ar fi făcut mai bine / Să mă ia de mână, / Prefăcută că mă scapă / Să m-arunce-n apă. / Că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și nu pot spune că nu mi-i pe voie... Oare mai este vin în oală? Fă tu un pustiu de bine... (i se toarnă, bea) Bun vin! Și-s doritor foarte să aflu ce-o să zică împărătița mea și maică a ta, Lioara, când o auzi ce-am auzit eu de la tine... Vin' să te sărut, Brăduțule! Pare-mi-se că ar trebui să ne îngrijim și noi de straie nouă... (gustă din ulcică) Hm, cu adevărat, bun vin! (Cortină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta, încă de pe când binevoiai să mă știi și să mă ții în preajmă-ți. (rumoare) Aflați Măriile Voastre că Pricină-Împărat este tată al meu drept și că am crescut cu bine sub mâna maicii mele, cât a fost în viață, și sub grija tatălui meu, ocrotindu-mă el cu dragoste și îngăduință, așa cum a făcut și cu cele două surori ale mele, Ana și Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iese cam șovăitor din odaia lui Sisoe.) BABA LUȚA: Da' ce, soro, nu cumva ai început a zări câte-oleacă? BABA FIRA: Ba da, măiculiță... minunea minunilor! Bogdaproste! Iaca, te văd pe tine... (se întoarce spre ușă) și pe sfinția lui, Maica Precistă să-l răsplătească. (merge spre fereastră) Iaca și-un car cu proțapul ridicat și, mai la vale, pe gardul cela de nuiele, o pereche de izmene întinsă la soare. Bogdaproste...! BABA SAFTA: Ai văzut minune, oameni buni! (Trece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]