1,388 matches
-
voievodal (1695), bisericile (1699) și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor domnești). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependințe ale palatului: "Casa iazagiului" și "Casa coconilor" (1701). După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat și cu mutarea definitivă a capitalei țării în București, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736-1739, purtat și pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
76-88 sau 79-90. Nu sunt date cu privire la viața lui înainte de pontificat. Tradiția susține că Anaclet era de origine romană și descendent din „pretorieni”. Convertit la creștinism, el ar fi donat toate averile sale împreună cu disponibilitatea sa totală cauzei creștine; până la martiriu, îndurat sub Domițian, care voia „să suprime noua credință religioasă cu o filosofie de viață contrare” felului de viață din acea perioadă, se înțelege. Numele de Anaclet (Άνέγκλητος), care apare în câteva scrieri antice, este abreviat în Clet (Κλη̃
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
iudei și dintre păgâni. În această comunitate este evident interesul pentru misiunea universală de vestire a Evangheliei (cf. ; ). Comunitatea este însă umbrită de două probleme: 1) este expusă posibilei, ba evidentei persecuții (; ), drept care evanghelistul o îndeamnă la disponibilitate chiar pentru martiriu (); 2) trăiește în condiții de grea «încercare» (; ; ), suferință provenind de la ruptura cu restul societății păgâne: exigență de bază a existenței creștine. O comunitate astfel încercată așteaptă în mod apocaliptic sfârșitul și revenirea imediată a lui Christos. Marcu o pune în
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Marcu și pe Luca. A trăit probabil 84 de ani. Nesigure însă sunt locul și felul morții. Ca loc e numită Boeția (cf. Nichifor Calixt, în "Historia ecclesiastica", 2,43; iar anticele Prologuri ale lui Acaciu și Patras vorbesc de martiriu. Este sărbătorit la 18 octombrie. Scriitorul - Numele lui Luca este atribuit la două opere din Noul Testament, dar acest lucru este pus la îndoială de istoricii moderni, care susțin că nu putem ști cine este autorul acestei evanghelii. Despre Luca, tradiția
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
și că, la moarte, era episcop al Romei de 10 ani (cf. Eusebiu, Hist. eccles., IV,4). L. Duchesne, deși cu rezerve, înclină să plaseze pontificatul lui Papa Alexandru I între anii 106-115. Nici Irineu, nici Eusebiu nu pomenesc de martiriul acestui papă. Liber Pontificalis îl confundă evident cu martirul Alexandru, înmormântat pe via Nomentana. Ca și ceilalți episcopi ai Romei din secolul al II-lea, este foarte probabil ca Papa Alexandru I să fi fost înmormântat în cimitirul din Vatican
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
a V-a regiuni Augustea, unde Lucius Statilius Taurus, consul în 44 e.c., a fondat forum-ul și grădinile (horti) sale și care în Evul Mediu a fost numită „Taurina porta s. Laurentii” (Taurina poarte sf. Laurențiu). Aceeași cronică indică martiriul său la 115, avându-i însoțitori pe „Eventius, prezbiter et Theodolus, diaconus”; înmormântați pe „via Numentana, ubi decollatus est, ab urbe Roma non longe, millario VII, nonas maii” (pe via Nomentana, la cca 7 km distanță de orașul Roma, unde
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
a sec. al III-lea. Papa Alexandru I în iconografie și monumente Atributele cele mai frecvente - deși nu ad personam - ale papei Alexandru I sunt tiara și palmierul, întrucât este de obicei reprezentat ca papă martir. Uneori însă palmierul (simbolul martiriului) nu apare, chiar dacă confuzia și confundarea cu martirul Alexandru din via Nomentana a persistat. Rămășițele sale sunt venerate la Stavelot, la Aschaffenburg pe Main și la Freising, în Bavaria. În prima reprezentare cunoscută, sfântul Alexandru este reprezentat pe catedră ca
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
Liber Pontificalis cu privire la locul său de baștină: Betleem. Acestui papă i se datorează - conform tradiției neconfirmate de date probante - o nouă organizare ecleziastică: constituirea parohiilor în cadru episcopiilor. Parohiile au luat naștere ca „Tittuli”, sau locul unde „liderii” creștini îndurau martiriul, acolo, mai întâi, era ridicată o cruce, iar mai apoi o biserică. Tot lui i se atribuie - dar fără probe concrete și, anacronic - organizarea căsătoriei ca act public. „Annuario Pontificio” îl prezintă martir, dar nu sunt date istorice obiective care
Papa Evarist () [Corola-website/Science/303749_a_305078]
-
o cruce, iar mai apoi o biserică. Tot lui i se atribuie - dar fără probe concrete și, anacronic - organizarea căsătoriei ca act public. „Annuario Pontificio” îl prezintă martir, dar nu sunt date istorice obiective care să ateste acest fapt. Actele martiriului său sunt considerate legendare ca de altfel și informația conform căreia ar fi fost înmormântat lângă sf. Petru, că ar fi „împărțit Roma în 25 de parohii”, că ar fi instituit 7 diaconi care să-l asiste la Liturghie ca
Papa Evarist () [Corola-website/Science/303749_a_305078]
-
a avut drept rezultat compunerea (în colaborare) a Apologiei lui Origene, în șase cărți (lat. "liber"), dintre care ultimele două au fost compuse numai de el ceva mai târziu. În 307 Pamfil a fost arestat, iar în 309 a îndurat martiriul, pe timpul persecuției lui Dioclețian; iar ucenicul Eusebiu, "întemnițat și el" a fost eliberat. După eliberare i-a dedicat maestrului o afectuoasă biografie. După aceste evenimente Eusebiu a părăsit Palestina călătorind la Tir, în Fenicia, și în Egipt, unde a fost
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
de Jacobus da Voragine, publicată în secolul XIII, în preajma capelei „Quo vadis, Domine?” din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi revăzut ultima dată pe Iisus, în momentul în care voia să fugă din Roma, spre a scăpa de martiriu. Petru l-ar fi întrebat pe Iisus: "Quo vadis, Domine?" („Încotro te-ndrepți, Doamne ?”), la care Isus i-ar fi răspuns: "Vado Romam venio iterum crucifigi" ("Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat"). Rușinat de observația lui
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
Domine?" („Încotro te-ndrepți, Doamne ?”), la care Isus i-ar fi răspuns: "Vado Romam venio iterum crucifigi" ("Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat"). Rușinat de observația lui Isus, Petru s-ar fi reîntors la Roma, primind martiriul. Petru și-a început activitatea la Ierusalim, apoi a fost primul episcop al Antiohiei (Martirologiul roman, înainte de reforma calendarului, avea o sărbătoare a "Catedrei lui Petru de la Antiohia"). Apoi, a ajuns la Roma, centrul Imperiului, unde a suferit martiriul, încununându
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
primind martiriul. Petru și-a început activitatea la Ierusalim, apoi a fost primul episcop al Antiohiei (Martirologiul roman, înainte de reforma calendarului, avea o sărbătoare a "Catedrei lui Petru de la Antiohia"). Apoi, a ajuns la Roma, centrul Imperiului, unde a suferit martiriul, încununându-și, astfel, drumul în slujba Evangheliei. De aceea, Roma a fost recunoscută ca sediu al succesorului lui Petru (Papa), iar "catedra" episcopului Romei o reprezintă pe cea a Apostolului desemnat de Christos să pască întreaga lui turmă. Acest lucru
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
acestora, ia hotărârea să se dedice vieții religioase, își abandonează familia și stilul de viață pe care îl dusese până atunci. Din acest moment, își dedică viața următoarelor trei scopuri: să-i convertească pe necredincioși la catolicism chiar cu prețul martiriului, să scrie o carte în care să combată erorile credinței lor și să fondeze școli-mănăstiri unde să se învețe arabă și alte limbi orientale. Pentru a duce la îndeplinire aceste obiective, învață limba arabă de la un sclav musulman. O perioadă
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
În 2000, genocidul a fost menționat cu regularitate în cântece și spectacole live ale grupului "System of a Down," ai cărei membri sunt toți urmași de supraviețuitori. Joi, , la o celebrare a centenarului de comemorare a genocidului, catholicosul a canonizat martirii care au murit în timpul Genocidului. În întreg creștinismul încă de la originile sale, a fost canonizarea celui mai mare număr de oameni efectuată vreodată. Ultima canonizarea în Biserica Apostolică Armeană anterioară se efectuase în secolul al XV-lea, și a fost
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și se supune pasiv legii”, și credea că exilul este o soluție mai bună decât pedeapsa capitală: „aș fi bucuros să despart și capul, și trupul lor de întreaga insulă și să fie duși peste mări.” Unii catolici credeau că martiriul mamei lui Iacob, Mary, regina Scoției, l-ar încuraja pe Iacob să se convertească la credința catolică, speranță posibil împărtășită și de casele catolice ale Europei. Iacob a primit o solie a arhiducelui Albert de Habsburg din Țările de Jos
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
colectiv (a se vedea Masada, Prima persecuție a evreilor de către francezi și Castelul York pentru exemple), iar ca amintire sumbră a tragediei, liturghia iudaică conține o rugăciune pentru cei care pier „în numele Domnului”, cu „cuțitul la gât” (a se vedea Martiriul). Aceste acte au provocat reacții împărțite din partea autorităților evreiești, fiind privite de unii ca exemple de patimi eroice, în timp ce alții consideră greșită luarea propriei vieții în anticiparea martiriului. Suicidul nu este permis în islamism. În hinduism, suicidul nu este acceptat
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
cei care pier „în numele Domnului”, cu „cuțitul la gât” (a se vedea Martiriul). Aceste acte au provocat reacții împărțite din partea autorităților evreiești, fiind privite de unii ca exemple de patimi eroice, în timp ce alții consideră greșită luarea propriei vieții în anticiparea martiriului. Suicidul nu este permis în islamism. În hinduism, suicidul nu este acceptat, fiind considerat în societatea hindusă contemporană un păcat echivalent cu omorul. Scripturile hinduse menționează că o persoană care se sinucide intră în lumea spiritelor, bântuind pământul până în momentul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
spre zorii unei renașteri. Cei care poposeau fie și pentru cîteva clipe în acest loc, (ciobani, pădurari, localnici), simțeau un fior duhovnicesc aducător de pace și liniște lăuntrică. Simțămînt firesc, cîtă vreme pămîntul acesta era îmbibat de sîngele sfințit al martiriului acelor călugări. Așa se face că în anul 1991 un colectiv de fruntași evlavioși ai comunei Cârțișoara ia inițiativa de a reînființa vechiul schit. Cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinției Sale Dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei la acea dată, cu aprobarea Sfîntului
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
finele secolului al XVIII-lea turnul, reprezentat în miniatură și fiind des evidențiat prin cele trei ferestre care simbolizaseră în legendă trinitatea. Turnul se află uneori alături de sfânta Varvara, alteori el este purtat de aceasta. 2. Făclia ca instrument al martiriului sfintei apare rar ca atribut, de exemplu pe tapiseria din Neuburg a. D. din 1425. 3. Potirul destinat Euharistiei, cu sau fără azimă, este reprezentat ca atribut al Varvarei odată cu rolul preluat de sfântă la nord de Alpi începând cu secolul
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Conform tradiției bisericești apostolul Pavel a răspândit creștinismul până în Iliria, iar în Durrës (grec. "Dyrrachion" / lat. "Dyrrachium") a înscăunat un episcop. Primul episcop cu reședința la Dyrrachion al cărui nume e cunoscut este Asteios (sau Asterios). Sfântul Asteios a primit martiriul în timpul împăratului Traian, în jurul anului 100. Teritoriile albaneze se aflau deci la granița dintre Imperiul Roman de Apus și cel de Răsărit implicit la granița dintre biserica greacă și cea latină. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea a hotărât, în anul
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care respinge poasibilitatea găsirii oricărui limbaj inteligibil atunci când este vorba despre unirea cu Dumnezeu. În lucrări anterioare care prezentau elemente biografice ale unor femei sfinte, cum este de exemplu "Passio Sanctarum Perpetuae et Felicitatis", o relatare a martiriului Sfintei Perpetua, nu există acest element de mediere. Scribul scrie doar o scurtă introducere a temei hagiografice, după care urmează textul care este atribuit în întregime Sfintei Perpetua, fără intervenții din partea scribului. Elementul nou în "Memoriale" este faptul că scribul
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
astfel: În alte ocaziii, Angelei îi apărea Sfânta Inimă pentru a o invita să-și apropie buzele de pieptul Mântuitorului și să bea sângele care curgea din ea. Arzând de această dragoste, Fericita Angela resimțea dorința de a suferi un martiriu pentru Isus Christos. Deși a fost iubită de discipolii ei ca o îndrumătoare neegalată, după moartea ei Angela de Foligno a rămas ignorată timp de aproape două secole, în special din cauza învățăturii ei despre sărăcie, care, pentru o anumită vreme
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
imaginația să decundă și de până să ușoară pentru a-și câștiga existența: multă vreme el este cel mai citit și mai tipărit scriitor portughez. Ultimii ani petrecuți la ferma dn Sân Miguel de Ceide sunt un lung și extenuant martiriu de ocnaș al literelor, obligat să scrie într-una pentru a se întreține. În cele din urmă orbește și se sinucide. În foarte vastă să opera se pot discerne mai multe serii, care uneori se încrucișează și se confundă: romanul-foileton
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]