2,991 matches
-
riscăm să fim incapabili să apreciem noile forme de socializare care apar sub ochii noștri. Da, să privim cu ochii larg deschiși pentru a relativiza Adevărul cu scopul de a înțelege adevărurile trăite. Pentru a vedea cum referința la Umanitate maschează, foarte des, oamenii concreți. Într-atât este adevărat că adevărul obiectiv, științific, cel care își reprezintă lumea, trebuie completat cu adevărul metaforic care se mulțumește să o prezinte. Această întoarcere, acest recurs la prezentarea empirică se face cu calm. Este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
-corp apărat cu o mască a echipei, -corp apărat cu o mască a adversarului. Masca sportivă devine necesară în societatea sportivă întrucât semnifică eliberare, căutare a sinelui, masca primită sugerează că cineva interior te apără; acțiunea sportivă creează camaraderie; deviază masca de pe chipul altuia, alungă ipocrizia, suspiciunile, dualitatea; sportul devine o formă de viață, care exclude : -fuga de responsabilitate, -ascunderea realității, indulgența, -jena față de unele defecte proprii. Mișcarea sportivă se diferențiază de aceea a controlului minții. Printr-o simplă apăsare de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dans, paznic, soț), ori de activități susținute de câștigurile din campionate sau din reclamele pentru echipamentele speciale. Importantă apare prelungirea corpului antrenorului în corpurile tinerilor antrenați, Tatăl devine Antrenor. Primul element de susținere al corpului rămâne acela al suportului psihic, masca oricărei competiții reale trebuie să fie bucuria de pe fața câștigătorului, clipa de glorie care acoperă anii și secundele de efort, de aici dorința de a acoperi cu șampanie, mască pentru clipa de glorie, alături de masca oferită de: -zei, -spectatori, -adversari
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
bătrânului... După ce vorbele s-au sfârșit, a apărut bătrânul, călcând apăsat și bocănind abitir cu toiagul din mână pe pietrele cărării. Se vedea bine că încă mai este sub imperiul supărării de adineaori. Am făcut câțiva pași înapoi, pentru a masca faptul că l-am auzit făcând ordine printre călugări. Când a deschis portița și a ieșit în uliță, am pornit și eu. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Ei, da’ ce surpriză, dragule! La orice mă așteptam, dar că te vei obosi să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
continuare, un tabel preluat din cartea „Cauzele spirituale ale bolilor afirmații vindecătoare” cu acordul Editurii Cristal Life România. afecțiunea cauza noul mod de gândire Obezitate Grăsime (v.supraponderabilitate) Emotivitate excesivă. Adesea arată frica și nevoia de protecție. Frica poate fi mascată de o furie exterioară și o rezistență în a ierta Sunt protejat de însăși IUBIREA DIVINĂ. Sunt în siguranță întotdeauna. Sunt dornic să cresc și să îmi asum responsabilitățile vieții. Îi iert petoți iar acum îmi formez propria viață așa cum
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mea. Să smulg măștile de sticlă. Lumea e plină de măști de sticlă. Te uiți și nu le vezi. Mângâi fața unei femei și nu simți masca asta de sticlă. Se îmbrățișează doi amanți și nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută și nu simt. Mama își crește copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
storurile? și de ce? și cine le va ridica într-o zi, dacă le va ridica? În același timp, și la fel de obosit, stai la pândă și te ascunzi; ești vânător și vânat; parcă tu însuți ai pus cândva capcane, le-ai mascat cu crenguțe și frunze, și ai uitat locurile, iar acum, la fiecare pas, poți cădea într-una din ele, de aceea vrei să rămâi nemișcat, să nu mai schițezi nici un gest, nici de atac, nici de apărare, cufundat în toropeală
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici literare este fie neavenit în domeniu, fie maschează o rea-credință de frustrat. Sau castrat. Ce s-ar fi întâm plat, de pildă, cu zecile, sutele de texte istorico-politico-literare publicate în reviste de Alexandru George, de vreo patru decenii încoace, dacă nu ar fi fost cuprinse-n volum? A
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
instrumentelor tăcuse și acum era stânjenită de țim-balele răsunătoare ale vocii lui Nory. Prezența lui Mika-Le la Elena rămăsese încă neexplicată, când Nory exclamă: - Uite-i! La ușa magazinului se opri o trăsură de casă. Statura masivă a lui Drăgănescu masca o doamnă mică și slabă, cu rochie de culoare închisă. - S-o vezi cu rochiile Elenei! râse Nory. Le scurtează jumătate și tot îi bat gleznele. Mai bine decât cu genunchii goi ca înainte! . . . în adevăr, era chiar Mika-Le, în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un popor condus de hoți.” (2013) Martirizatul Savel se luminează și mai mult când vede că în disecția politicianismului actual, foarte regretatul Academician Florin Constantiniu, nu este singur. În România profundă, atâtea conștiințe pertinente sunt atente la jaful năvalnic neobolșevic, mascat de democratizare și care a adus poporul la sapă de lemn. Memoria istorică e o componentă a identității naționale pe care acești nelegiuiți n-o au, nu vor s-o aibă. Aduși de valuri și vânturi la suprafață și împinși
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de o anume neglijență explicabilă în situația dată, dar coloana trebuia să înainteze prin păduri, pe șosele dinamitate. Scăpat din foc Gheorghiță știe din școală că în această Crimee, în acest crâm în limbajul străbunilor noștri, mulți tineri români și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Hotărâ, împreună cu iubitul ei hoț și mafiot, ca, petrecerea de nuntă să aibă loc în marele oraș german,în același timp, cu predarea-preluarea diamntelor din stoc, precum și cu reuniunea vârfurilor mafiote criminale. Una, zicea mirele, s-o acopere, s-o mascheze, pe alta. Și nimic nu va ieși la suprafață. Nimic nu va fi la vedere. La vederea generală, a tuturor. Vai, cât de fals! La nunta din saloanele renumitului restaurant, cam toți invitații miresei erau agenți de poliție, iar, din partea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să se lege de mine dacă mai stau; cum se Îmbată, Îi vine chef să se ia la bătaie cu mine“. Se Îndreptă glonț spre ușă, cu toate că-l strigau insistent de la bar. „Da, da, spuse, scoțînd capul printre perdelele care mascau ieșirea. Da, da, German“, repetă, arătînd spre Șobolan; se referea la plata paharelor de whisky. Santiago urmărise scena cu zîmbetul pe buze: Vlăjganul era de nerecunoscut, fusese idolul lui În școala primară, era Încă mic de tot cînd Vlăjganul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar a fost absolut necesar. - Îmi lipsești foarte mult. Mult de tot. Ăsta-i adevărul. - Da? - Voi încerca să scriu și eu o carte. Părea ușor rătăcită. - Nu ai într-adevăr pe nimeni? - Nu, dragă! N-am văzut decât tipe mascate pe aici, pe la Marea Egee. Pe față îi apăru un zâmbet scurt și o privire de satisfacție. Nu-mi ieșea din minte zâmbetul ei. Implica ceva ce nu-mi spusese, ceva ce păstrase doar pentru mine, ceva misterios. Îi oferisem mașina
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mă uitam în apă unde vedeam bancuri de peștișori și arici de mare ca niște stele negre. Stâncile erau uriașe și păreau stranii, monstruoase în goliciunea lor. Am ancorat la vreo câteva sute de metri. Barcagiul mi-a întins o masca și un tub pe care le încercam pentru prima oară. În spatele lui, înotam lent deasupra unui peisaj pietrificat cu blocuri imense, printre pești plați, argintii, cu alură de magistrat, pești mici si vioi, unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
așa? —Ajută puțin. —Vorbești exact ca doctorul Hayes. Cum o fi reușit omul ăla să-și ia diploma? Nu vrea să facă nimic. „Să așteptăm și să vedem.“ Trebuie să facem ceva pe bune. Operație. Medicamente. —Medicamente? Adică vrei să mascăm simptomele? — Tu crezi că eu sunt doar un simptom? Pretinsa lui soră? — Nu asta am vrut să spun, zise Daniel. Și, pentru o clipă, deveni un străin. Ea își întinse palmele, cerându-și scuze și apărându-se în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechea sa dependență. O nouă șansă să vadă de aproape, prin cel mai neobișnuit obiectiv imaginabil, cât de înșelătoare era logica conștiinței. Sylvie se întoarse acasă târziu. Năvăli pe ușa din față, cu un oftat teatral de ușurare, incapabil să mascheze satisfacția produsă de lunga ei zi de muncă. — Hei, Bărbate - am venit acasă! incantă ea din hol. Nicăieri nu-i mai bine. Unde mi-oi fi pus soțul? El era în bucătărie, plimbându-se de colo-colo, cu scrisoarea imprimată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încuraja pe Karin să mai scrie, dacă situația fratelui ei se agrava. Răspunsul o înfurie pe Karin. Tipul mă evită, îi spuse ea lui Daniel. A cules ce-a vrut el și acum ne dă papucii. Daniel încercă să-și mascheze jena. Mă îndoiesc că are timp să te evite. Probabil că, în momentul ăsta, viața lui e o nebunie. Televiziune, radio și ziare în fiecare zi. —Mi-am dat eu seama, cât a stat aici. Crede că sunt o pacientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sora pacientului îl implorase să-i prescrie un tratament, dar Weber nu voise ca sindromul Capgras să se poată trata cu o nouă pilulă-miracol proaspăt lansată pe piață. Psihofarmacologie: dai cu banul, dificil de ajustat, dă pe-afară de efecte secundare, maschează simptomele și, odată începută, greu de supravegheat. Cu siguranță, următoarea generație de medici își va aminti de Weber cu la fel de multă milă cum își amintea și Weber de generația tatălui său. Nivelul general de barbarie dădea înapoi, dar niciodată la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vadă la hotel. Ba chiar urcă în camera lui, cu prietenul ei după ea, ca s-o protejeze. Fără un motiv anume, Daniel Riegel, un om perfect decent, îi provoca lui Weber o senzație acută de disconfort. O stânjeneală spontană, mascată de o asociere sau alta - ciocul, bluza lălâie, fără guler, aura de acceptare de sine liniștită. Karin era anxioasă, cum era și firesc. Prima oară o rănise cu plecarea lui grăbită și a doua oară o uluise acceptând o continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
interes față de evenimentele plecării - dar totul era la fel pretutindeni. Oamenii Își vorbeau În limbajul universal al despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj ce este uneori banal, simplu și chiar inutil, dar tocmai de aceea ciudat de Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze, unei măști ce ascunde adevăratele sentimente. Din această cauză, pentru tînărul, pentru străinul, necunoscutul care vedea și auzea aceste lucruri, ceremonia plecării trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai adesea pregătirea profesională în ceva care seamănă cu plicticoasele ședințe de învățământ politico-ideologic din vechiul regim. Mai mult: perfecționările, chiar în centrele universitare, sunt organizate adesea fără colaborări cu catedrele universitare. Se poate bănui aici persistența unor rezistente adversități mascate între mediul universitar și cel preuniversitar. Adesea mi-a fost dat să aud, în vremea cât am predat la miraculoasa mea școală de cartier, ideea că "ai noștri", adică dascălii "cu experiență" din școlile gimnaziale și liceale, "știu mai mult
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tendonului achilian; piciorul pare alungit. Când fragmentul marginal anterior detașat din pilonul tibial este ceva mai mare, se poate palpa pe fața corespunzătoare a gleznei. Dacă accidentatul este văzut ceva mai târziu, tumefierea fiind întinsă pe toată suprafața gleznei, se maschează cel puțin în parte aceste deformații. Flictenele, în special pe fața internă, își fac și ele apariția dacă fractura nu a fost redusă de urgență. Ele se suprainfectează ușor și împiedică nu numai intervenția chirurgicală, ci și aplicarea unui simplu
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
masă alături de Drummond și Macbeth. — Nu înțeleg de ce m-au invitat, spunea Drummond. Nici măcar nu-l cunosc pe Kenneth. Cînd are loc? întrebă Macbeth. — Mîine seară. Mergem la el acasă, mîncăm și bem ceva, apoi ne ducem la un bal mascat la un hotel. — Cîți ani are? îl întrebă Macbeth. — Douăzeci și unu. Corpul lui Thaw fu străbătut de un fel de șoc trist, ca o apă. Rămase nemișcat, fără să spună mare lucru, apoi se duse la tejghea și aduse mîncare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
corpul îi fu cuprins de o moliciune dureroasă. Nu mai avea putere nici s-o țină de degete. Rima îl susținea mergînd de-a lungul drumului. O ura. își dorea să se întindă pe jos și să doarmă, așa că-și mască pașii tîrșîiți într-un mers liber și se gîndi cu răutate: „O să se sature repede să mă tîrîie după ea“, dar Rima nu se plînse și menținu ritmul multă vreme. în cele din urmă, simțindu-și capul gol, Lanark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]