3,007 matches
-
la micile noastre treburi zilnice. Amânăm cu ușurință pe anul viitor un plan mai neobișnuit, fără de nici o grabă ne sorbim cafeaua și ne facem siesta, și nici în momentul când, în sfârșit, facem pasul sacru, nu ne tulburăm, căci suntem mediocri și atunci. Mă gândeam odată că ar fi interesant de studiat un om mediocru fiind obligat să facă un gest mare. De pildă, un general prost, trebuind să ia o hotărâre mare într-o luptă, cu riscul că de va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
neobișnuit, fără de nici o grabă ne sorbim cafeaua și ne facem siesta, și nici în momentul când, în sfârșit, facem pasul sacru, nu ne tulburăm, căci suntem mediocri și atunci. Mă gândeam odată că ar fi interesant de studiat un om mediocru fiind obligat să facă un gest mare. De pildă, un general prost, trebuind să ia o hotărâre mare într-o luptă, cu riscul că de va greși sau de se va sustrage va fi împușcat. Ar fi interesant de văzut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
liniștește: capeți convingerea că nu mai ai nici un rost în viață și că totul poate să-ți fie egal). Cu toate că a doua lovitură era mult mai teribilă: prietenul nostru rămânea singur pe lume... Moartea Irinei n-ar putea fi decât mediocră. E plictisitor cum natura silește pe toți oamenii să joace un rol la care nu se pricep. Te dezguști de ei văzîndu-i așa de stângaci. Îi auzi în momentul acela rostind câte o vorbă goală, pe care aveau obiceiul s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lucru adevărat o fi numai ura mea împotriva ei, bănuind-o necredincioasă? Cu ce drept trag concluzii pentru viitor când eu nu știu nimic precis despre trecut? Sau pot fi sigur că eu, în momentul morții, voi fi mai puțin mediocru? În orice caz, voi fi atât de curios să mă văd cum sunt, că sentimentele mele nu vor mai fi spontane. Cu tot gustul pentru adevărul pur, în momentul cel mai tragic voi fi artificial... Un gând nou mă interesează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
luciditate și fără să-mi fac nici o iluzie o judecam tot timpul. Asta nu m-a împiedicat, poate din indiferența cu care primeam aceste noutăți, ca să adaug "poate mă înșel". Îmi povestea, după obicei, tot ce se petrecea în târgul mediocru - politica, hoțiile, amorurile. Acum, deoarece aceeași situație dura, personagiile pentru mine se conturau, se detailau, le știam cusururile și calitățile toate, clevetirile, existența lor umilă. Observam că discuțiile noastre de odinioară asupra unor chestiuni mai înalte nu folosiseră la nimic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cântă, fac dragoste. Eu îmi port melancolia la cele două ca-pete ale vaporului. Irina, sărmana, păzește, pentru mine, curentele. (Urmează o poezie de a lui Geraldy, copiată întreagă. Mi se păruse că se potrivește situației dintre noi, indiferent de versurile mediocre.) Tu avais jadis, lorsque je t'ai prise - Il y a trois ans - Des timidités, des pudeurs exquises, Je te les ai desaprises Je les regrette à prèsent. (Știam că pagina va fi citită de Irina, astfel că poezia era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai puternică emoție din viața mea, și asta din pricina Irinei. Strâmba, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu nasul cârn, cu rochia de 10 lei metru, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fragmentele, combini, critici, faci socoteli. Concertul lui Brahms e făcut să fie cântat pe mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde farmecul, și voi constata chiar că e mediocru. Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau convins în clipa aceea prin convingerea ei, acceptai orice. (Și față de tine însuți nu voiai să admiți că nu ești în stare să-ți trăiești viața și în salturi mai forțate, fără prudența burgheză și logica măruntă a celor mediocri. În orice om se găsește o veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-a făcut o mare cinste de a mă considera demn de a-i fi Ioanei inamic, și o schimbare de tactică, lăsînd-o în voia ei, de pildă, ar semăna cu o lașitate, cu un semn că sunt un om mediocru, voind să-mi asigur o pace burgheză. Sunt multe cauzele că nu pot trăi fără Ioana. Dar cea mai mare: din orgoliul de a nu apărea în fața mea bicisnic. Ioana a remarcat: Ce ciudat! ne iubim așa de mult și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor, mai ales la noi, nu sunt prea în curent cu evenimentele mondiale și sunt rare acelea care au nevoie de ziar în fiecare zi. Ioana nu citea niciodată ziare. Dacă ironizam, găsea argumente destule să mă arate pe mine mediocru, legat de ceea ce e trecător. Cu ocazia dragostei, femeilor le devine orice indiferent, poate ca lumea să se răstoarne și să-și schimbe forma continentele. Faptul că iubitul a întîrziat cu cinci minute la o întîlnire devine mai important. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unul din motivele care au ținut-o fidelă cel puțin sufletește, în tot timpul despărțirii? Probabil că vina mea mare este că i-am explicat, sau că am grăbit să-și explice, că nu e fericită. Dar chiar dacă o viață mediocră de provincie ar fi împiedecat-o să-și vadă nefericirea, mulțumită n-ar fi fost niciodată, și deci nu sunt cu totul nimerite reproșurile pe care mi le face. - Mi-ai distrus viața cu gândurile tale negre: nu se vorbește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gradezi cum trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la efectul dorit. - Orice scriitor, cât de sincer ar fi, își aranjează suferințe reale. - Și apoi publici volumul, vezi cum se vinde, te bucuri dacă ai o presă bună. - Exact. - Ce mediocru este acest "exact", care nu explică sau nu scuzănimic, și care împacă totuși conștiința. - Nu pot împiedica nimic din cele ce se petrec în mine, cel mult le pot observa și taxa ce e bine și ce e rău. - Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât mai adânc sub hainele tale? - Tu știi cum se face întotdeauna. De ce mă chinui? - Eu te chinui pe tine? Povestesc numai ceea ce tu ai înfăptuit! - Poți face unele lucruri, dar nu poți vorbi despre ele! - Asta e bun pentru mediocri. - Cu o zi înainte, mi-aduc aminte, eram singură în toată casa. Ți-am luat scrisorile și le-am recitit încet pe toate. N-am găsit un rând care să-mi arate că mă iubești și să mă oprească din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
respingă logic. Chiar în deschiderea unei secțiuni intitulate „Paradoxul absolut“, acest lucru este spus cu multă sensibilitate: „Să nu gândim rău de paradox, fiindcă paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul fără paradox e ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru.“<ref id="164">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, ed. cit., p. 53.</ref> Uneori, de altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
zevzece Și-apasă pe român. * Pentru toți și pentru toate Terra e maternitate Și tot asemeni cimitir De-ai fi-n palat ori coviltir. 24 mai 2004 DE-O VIAȚĂ LUPT De-o viață mă silesc să scriu Chiar dacă-i mediocru, Un vers în care circumscriu Trăiri sfârșite-n ocru. De-o viață lupt, tot lupt, tot lupt, Să scriu cu artă versul, Din stil sublim să mă înfrupt, Să-i văd cu drag și mersul. De-o viață lupt, așa
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
respingă logic. Chiar în deschiderea unei secțiuni intitulate „Paradoxul absolut“, acest lucru este spus cu multă sensibilitate: „Să nu gândim rău de paradox, fiindcă paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul fără paradox e ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru.“<ref id="164">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, ed. cit., p. 53.</ref> Uneori, de altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mii de lucrători, galvanizați de verbul profetic al tribunului. Mai târziu, în Cameră, Antonio José de Almeida e oratorul republican cel mai temut, barbarul neînfricat, care întrerupe și protestează, amenință și proorocește. Citite în volum, discursurile lui par cu desăvârșire mediocre, lipsite de substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt, textul nu reprezintă nimic; importantă era prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea în comuniune cu masele, experiența colectivă ale cărei izvoare iraționale știa, ca nimeni altul, să le deschidă și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată" (p. 41). Concesiile față de opiniile femeilor ori ale inșilor mediocri,respingerea sincerității (deși criticul conferă acesteia, cum vom vedea, valoare estetică), reușita ipocriziei, indiciu al stăpânirii de sine, exersarea distanțării și călirea, toate acestea asigură confortul psihic. Să nu se înțeleagă greșit acest scepticism ori cinism inocent. Este vorba, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numai omul nostru e vulnerabil. Fiecare tehnician constructor luat În parte, poate fi arestat În oricare moment, numai să vrei...!!” Plin de sine În costumația vestimentară murdară și neglijent imbrăcată care-i dadea dreptul să prezinte momentele vesele la oricare mediocru circ, Lct.Col.Tudose Ion umplu paharele cu deliciosul vin de Cotnari, sorbi câteva Înghițituri Își mai aprinse o țigară privind la Mingoti amenințător. „De ce n’am fost informat până la ora actuală...? Ce fel de informator ești tu, neglijând o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să facă ceea ce e capabilă să facă, rezultă că trebuie să ne ruinăm. Dar nu e asta la latitudinea speciei? Putem spune că la acest moment politica e altceva decât pură biologie? În Rusia, În China și aici, oameni foarte mediocri au puterea să pună capăt vieții cu totul. Acești reprezentanți - nu reprezentanți a ceea ce e mai bun, ci Calibani, sau, În jargon, niște siniștri - vor decide În contul nostru dacă vom trăi sau vom muri. Omul joacă acum drama morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
departe, cât mai jos în coșul de gunoi. (Am fost după ea la baia profesorilor și știu.) De asemenea - și acest lucru face interesul Shebei pentru ea cu totul de neînțeles - Sue este înspăimântător de prostuță. O colecție de sentimente mediocre pe două picioare. O femeie a cărei idee de glumă bună este să se strecoare pe lângă cineva într-o zi toridă și să-i latre insinuant la ureche: „E destul de fierbinte pentru tine?“. Acum mai mulți ani, cu mult înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un singur lucru ieșit din mâna omului - puterea și frumusețea unei gabare făcută manual. Pentru ei, pentru Zach, barca asta din lemn era mai mult decât un mijloc de transport; era bucătăria, dormitorul, observatorul, adăpostul și scăparea de la o viață mediocră pe uscat. Îți aduci aminte de puștiu’ ăla ? l-a întrebat unul dintre vânători. Jesse nu-știu-cum. A murit primăvara trecută în Gunbarrel. Apa era la patruzeci de mii. Da, i-a ținut isonul un altul. Se spune că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]