2,843 matches
-
negru / care reamintește discret / ce departe de noi este bucuria abandonată. / Toți îngerii se leagănă / cu scări legate de un stâlp. / În parcul cu maci scuturați pentru totdeauna, / cu râsetele / și gesticulația mâinilor mici de rouă / în liniște. // În adormirea melancolică a orașului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ține pierdută / însoțind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
când frivolă. O poveste cu haiduci, la fel ca Șanta, este Aliuță, un vârf al creației prozatorului. Evocarea, de astă dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
veghe a minții și a sufletului, ostatecii unui trup condamnat să-și convertească prea devreme dorințe și bucurii de tot felul în neliniști, în presimțiri și sumbre chemări dinspre abisurile neființei” (Geo Șerban). Suferința sublimată devine, în proiecție poetică, laudă melancolică a vieții. Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”. Furtunile memoriei dezvăluie coordonatele tematice și stilistice care vor fi regăsite, cu nesemnificative modificări de nuanță și tonalitate, în volumele următoare, Biblioteca din Nord (1986), Mesagerul (1992) și Fiara melancolică (1999). D. este un tragic livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict între irealitate și realitate, livresc și autentic, între moarte (cuvinte) și viață
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența de substanță (și stil) între poezia și viața unui poet autentic. SCRIERI: Furtunile memoriei, București, 1984; Biblioteca din Nord, București, 1986; Mesagerul, Iași, 1992; Tratatul de eretică, Iași, 1995; Mesagerul, Iași, 1997; Fiara melancolică, Botoșani, 1999; Carnete maro, I-II, îngr. și pref. Adrian Alui Gheorghe, Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Aurel Dumitrașcu, „Furtunile memoriei”, RL, 1984, 51; Cristian Livescu, „Furtunile memoriei”, CRC, 1985, 8; Al. Călinescu, Elegii, reverii, întâmplări, CRC, 1987, 23
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
viitor sau ca o „stea în bezne”, poartă spre libertate și nemărginire. Metafora „vâlvătăii” cu care își desemnează harul poetic sugerează caracterul paradoxal al stării de creație - ardere și luminare, agonie și extaz. Critica de întâmpinare a relevat caracterul elegiac, melancolic al acestei poezii izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și autenticitatea emoției, sensibilitatea, delicatețea trăirilor, precum și simplitatea clasică a formei, plasticitatea, virtuozitatea prozodică. I s-au reproșat însă exprimarea prea directă, chiar naivă, prea psihologică și mai
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
și fabulist. De origine grecească, antecesorii lui F. - al treilea din cei cinci copii ai Mariei (n. Hrisoscoleo) și ai clucerului Constantin Facă - erau boieri de condiție mijlocie. Se instruiește în limba greacă, acasă și, probabil, la Academia din București. Melancolic, spiritual, fără a fi exuberant, prețuind vorba de duh, găsea adesea în ceață veselă a lui Anton Pann un bun prilej de destindere. Se apropie și de I. Heliade-Rădulescu, mai ales că devine membru al Societății Filarmonice. Om cu inclinații
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare cu arta portretului (dedus din operă sau înțeles ca portret al operei), alcătuind o galerie ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul” (Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a. Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
din 1994, Negru pur, în care F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de înregimentare în banalul cotidian. Se produce o schimbare radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli însă confesiunea melancolică și lirismul discret. Această sensibilitate tipic feminină, pe care a încercat să o suprime uneori, se pare că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri a făcut efortul să-și potrivească pasul. SCRIERI: Iluzii pe cont
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
o înceapă în perechi. / Și iar se sparg ferestrele când tună / Și iar se crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi un soi de culpabilitate în orizontul trăirilor așezate sub semnul iubirii: „ Sunt lupi acolo; am văzut / Ochi
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Români îl admite în rândurile ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a două femei, Livia și fiica sa, Raluca, pe fundalul
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
de existența unor forțe misterioase, trecutul nu reprezintă paradisul pierdut, ci obârșia, începutul absolut, în care spațiu și timp, cosmos și logos se dovedesc indisociabile, iar această lume supraviețuiește în vatra satului. Motivul regresiunii nu se confundă cu un paseism melancolic și languros, lirica fiind marcată de tensiuni dionisiace convertite într-un expresionism violent și defulate într-un discurs amplu. Poetul a publicat și o carte de versuri pentru copii, Țara rândunelelor (1963), precum și un volum de eseuri, Cultul Zburătorului. Opiniile
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
câteodată imagini de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
debut, versul oricât de nărăvaș, R. a ajuns la o virtuozitate demnă de orice maestru consacrat al cuvântului. Aurel Rău nu desfășoară un ceremonial al melancoliei livrești și nici al ironiei circumscriindu-și banalul ca Mircea Ivănescu. El este un melancolic, dar tristețea provine dintr-o supunere față de lucrurile consemnate cu obiectivitate fără subtext ironic. Desenul deslușit al poeziei lui Aurel Rău, fără încordare și tușe nervoase, conturează un univers original în care lucrurile au energia „ivirii prime”. Poetul nu e
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Lupan, poezii de Mihai Eminescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Doina Uricariu și Ion Mircea. Culegerea Voi veni într-o noapte (1971) include delicate poeme în proză în care R. sondează eul. Cititorul este pus față în față cu un univers melancolic, de o grațioasă feminitate, lipsit de frământări și de prefaceri spectaculoase, unde își găsește loc mai degrabă efemeritatea gândului, a trăirii decât analiza interioară mai profundă. Poezia închide un monolog pe tema iubirii, a jocului permanent dintre renunțare și speranță
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
se întâlnesc semne ale destructurării motivelor anterioare. Notele de deznădejde sunt prezente și în Steaua de rouă (1999), eul liric supraviețuind parcă într-un univers în destrămare, apăsat de ploi și moarte. În același timp, se poate sesiza o revenire melancolică în spațiul altădată animat de cuvinte și de ființa iubitei: „O, ce frumos atunci suna / cuvântul, când te viscolea! / Stăteam și ascultam nătâng / silabele, trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / și închinam doar
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
reda flăcările pasiunilor sufletești: „Cuvintele-s puține și sarbede pe lângă/ Năpraznicele flăcări ce-ades în suflet ard;/ Turnate-n vorbe parcă aproape-s să se stingă/ Și-adăugăm atuncea culoarea unui fard”. În Amintirea miresmelor (1977) S. cultivă un lirism melancolic, în care delicatețea simțirii se conjugă cu un limbaj pronunțat metaforic, creator de imagini plasticizante: „Era ca și când n-ar fi fost/ Acea grădină fermecată/ Ca o poemă pe de rost/ Știută într-un vechi alt-dată.../ Mireasma fructelor i-o simt
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851) - epocile de demult. Narațiunea face loc reflecțiilor sociologice, psihologice sau filosofice, dominante, ca în Yassy et ses habitants en 1840
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. însă dincolo de această latură expresionist-lirică, pictorul inventariază, cu o putere de sinteză excepțională, toate direcțiile care se manifestă acum pe piața simbolică a artei românești.
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
propriei lor clipei și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. în al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
lui S., incluse în Oglinzi de vis și în Mări de fum (1938), trec de la note suprarealiste spre clasicism, având ca teme predilecte viața în uzină, acceptată cu resemnare, nostalgia vremii aurorale, desprinderea de copilărie și de locurile natale, atmosfera melancolică a peisajului citadin etc. De asemenea, în nuvele și povestiri acțiunea e plasată, cu implicații constante în psihologia eroilor, în medii muncitorești sau intelectuale. Din romanul Feroviarii, needitat în volum, au apărut fragmente în diverse publicații interbelice. SCRIERI: Oglinzi de
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
cuantice”, numite astfel pentru a se sublinia o aparentă lipsă de implicare. Lucid, discret și solitar, poetul contemplă universul cu teamă și, totodată, cu sentimentul participării la un act fără orizont. Omul, „o biată clonă dereglată”, este asemenea unui „robot melancolic”, oscilând între „programul înscris de la începuturi” și satisfacțiile simple (căderea frunzelor, „susurul apelor/ și mișcările vântului”). Nocturnul, care marchează nu puține versuri, subliniază gravitatea atitudinii. Destinul ființei poetice stă sub „zodia nopții”, apăsat de spaime contradictorii, fie comune, fie metafizice
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Baronzi, face să apară, în 1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse spovedaniile unui melancolic, care își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]