3,268 matches
-
Mecanic instructor - X X - X 36. Maistru lucrări artă X - - - - 37. Maistru (linii, tunele, sudura, semnalizare, centralizare, blocare, electroenergetician) - - - - X 38. Maistru (activitate control ultrasonic) - - - - X 39. Montator (semnalizare, centralizare, blocare, instalații fixe transport electric, electroener- getician) X - - - X 40. Meseriaș de cale I (linii, tunele, construcții speciale) - - - - X 41. Operator I, ÎI, III X - X - - 42. Operator mișcare - - - - X 43. Operator tracțiune - X X - X 44. Operator vagoane - - X - - 45. Operator manevră stație - X X - - 46. Operator programator stație - - X
ORDIN nr. 215 din 21 aprilie 1999 pentru aprobarea Nomenclatorului de funcţii ale personalului din activitatea de tranSport feroviar şi cu metroul, care lucrează sau concura la siguranţa circulaţiei trenurilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124329_a_125658]
-
CAPITOLUL ÎI Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și al municipiului București A. VENITURI CURENTE 1. Impozitul pe profit 2. Impozite și taxe de la populație 2.1. Impozitul pe veniturile liber-profesioniștilor, meseriașilor și ale altor persoane fizice independente și asociații familiale 2.2. Impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane fizice 2.3. Taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice 2.4. Impozitul pe veniturile din închirieri de imobile 2
LEGE nr. 189 din 14 octombrie 1998 (*actualizata*) privind finanţele publice locale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122017_a_123346]
-
Babă Novac nr. 3, bl. R. 1, sc. A, et. 3, ap. 16, sectorul 3 212. Al Khakani Amad Ibrahim Mohammed, cetățean irakian, născut la 12 februarie 1958 în Bagdad, Irak, fiul lui Ibrahim și Talia, domiciliat în București, str. Meseriașilor nr. 4, bl. C. 92, et. 5, ap. 12, sectorul 6. 213. Zreika Ali Alef, cetățean libanez, născut la 12 decembrie 1927 în Tripoli, Liban, fiul lui Aref și Bahie, domiciliat în București, str. Rîmnicu Vîlcea nr. 1, bl. B.
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
a cadrelor didactice care profesau în institutele de învățământ superior din Timișoara, informatorul ajungea la următoarea concluzie: "Din cei 735 profesori, conferențiari și asistenți de la toate institutele 73 sunt de origine exploatatori (sic!), 401 funcționari, 189 țărani muncitori și mici meseriași și numai 72 au origine muncitorească". În plus, mulți dintre aceștia, fapt deosebit de grav, făcuseră parte înainte de 1948 "din partide burghezo-moșierești, unii având funcții de răspundere". Datorită acestei componențe sociale nesatisfăcătoare, corpul profesoral universitar nu a reușit să fie la
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
trenul. Am intrat În țară prin Galați. Noi am avut o epopee. Tata toată viața n-a putut să se Împace cu sistemul socialist. El n-a fost angajat În câmpul muncii socialiste. Nici o zi. A avut cotizație ca mic meseriaș. Am avut și eu probleme din cauza asta, dar până la urmă am scăpat. (decembrie 2002) „Numai românii și ucrainenii comandau lagărul” interviu cu Ruti Moscovici (n. 1935) Mihai Vakulovski: Doamnă Ruti Moscovici, ce făceau părinții dumneavoastră Înainte de război? Ruti Moscovici: Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
e Clara Corbea. Eram al doilea copil În familia mea. Sora mea este Miriam, născută cu patru ani Înaintea mea. Tata avea un magazin de sticlărie: erau pahare, farfurii, tot ce era de sticlă, chiar cristaluri. Dar era și un meseriaș foarte bun, era geamgiu și tinichigiu. Dacă veți trece prin Câmpulung și prin Sadova și veți vedea bisericile alea frumoase de tot, să știți că sunt acoperite de tatăl meu, ca tinichigiu. Dacă mergeți un pic mai departe, unde este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
te duci la un iaz și În jurul iazului se așezau toți; Îi vedeai - bărbați, femei, cum Își făceau treburile acolo... N-ați Încercat să le faceți localnicilor WC-uri? Nu, nu aveam posibilități. Lucrurile astea erau legate de bani, de meseriași... Probabil, ulterior, după ce am plecat noi, au făcut, dar până atunci nu au avut nici chiar localnicii - și ei se duceau la iaz și de acolo Începeau toate infecțiile... A existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe jos... Familia mea a reușit să ajungă cu o căruță la Murafa, o localitate În județul Moghilău, un târg care pe jumătate era locuit de țărani ucraineni, iar În cealaltă jumătate erau evrei - care, tot așa, erau negustori, mici meseriași, și peste ei ne-au gonit pe noi... Cât timp ați mers până la Murafa? Nu era o distanță foarte mare, dar țin minte că ploua cu găleata... Cred că cu căruța am făcut În jur de 12 ore... Și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au dat nici o posibilitate să muncim. În Murafa exista un sovhoz, o gospodărie colectivă unde foarte puțini dintre noi, care au avut noroc, au fost luați la muncă - și li se dădea, totuși, câte ceva de mâncare... Cei care erau meseriași mai lucrau câte ceva: erau cizmari, croitori... socrul meu, de exemplu, era tăbăcar și mergea la țărani și tăbăcea piei, iar pentru aceasta li se dădea mâncare... un pud de cartofi sau un pud de lemne. Cu asta veneau fericiți acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puțină muncă... — La câmp, când ați fost luați, vă hrăneau? — Nu, nu ne dădeau nimic... — Deci cum decurgea o zi obișnuită În colonie? — Nu era nimic deosebit - nu făceam nimic... Tata umbla să mai câștige un ban, cei care erau meseriași mai lucrau câte ceva la țăranii ucraineni... Toți făceau ce puteau... Mâncam atât cât să nu murim de foame... Lemne de unde luați? — Câte un pud se cumpărau de la țărani... Nu se găseau lemne prin apropiere? — Nu, nu se găseau - lemnele se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
minte că primul conflict cu regimul a fost românizarea fabricilor, deci pierderea totală a averii. Căci tata nu a reușit să scoată nimic, fiindcă tot ce câștiga investea: voia să modernizeze, era o ambiție tehnică a lui... El, pornind ca meseriaș simplu, a avut mai mult o ambiție de a reuși cu forțe proprii, și prin faptul că am fost românizați am rămas absolut fără nici un mijloc de existență... — Dar vă aduceți aminte de pogromuri În Rădăuți? — Nu, În Rădăuți nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ați mai adus o cană cu apă fiartă” - ăsta era unicul produs alimentar; nu exista nimic să mănânci, ceva cald... doar bucăți de sfeclă și apă fiartă... Țin minte că au venit niște cunoscuți rădăuțeni care știau că tata este meseriaș și i-au zis: „Natan, tu ai putea să rămâi aici la Iampol, să te angajezi la fabrica de zahăr ca meseriaș; ar fi o soluție pentru tine”. Și tata a spus: „Sub nici un motiv nu pot rămâne aici, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de sfeclă și apă fiartă... Țin minte că au venit niște cunoscuți rădăuțeni care știau că tata este meseriaș și i-au zis: „Natan, tu ai putea să rămâi aici la Iampol, să te angajezi la fabrica de zahăr ca meseriaș; ar fi o soluție pentru tine”. Și tata a spus: „Sub nici un motiv nu pot rămâne aici, fiindcă sunt obligat să ajung din urmă un eșalon care a mers Înaintea noastră” - acolo se aflau mama și sora lui, iar el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Obodovca nu aveam nimic: nici de mâncare, nimic... În momentul acela, tata a ieșit afară... și era acolo un vecin ucrainean, Șimaiski se numea, nici pe el n-o să-l uit toată viața... Tata i-a spus că este meseriaș, poate face orice - „N-are cineva nevoie de nimic, de munca mea?”... Și i-a zis că este un chiabur care Își face fântână și poate are el nevoie de ceva... Mă rog, s-a dus la el și ăla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai erau și niște treburi mai organizate, În sensul că era o turnătorie, care făcea tot felul de unelte, treburi din acestea, și era condusă de un inginer evreu, Eghendorf Îl chema, originar din Rădăuți, la care lua numai meșteri meseriași... Eu nu eram nici un fel de meșter ca să pot lucra și, totuși, erau niște ateliere comunale În care se lucra tâmplărie, treburi din acestea care erau necesare pentru primărie și, nu știu, am avut eu noroc că m-am dus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mers până când camioanele au fost rechiziționate pentru scopuri de război. Și atunci noi practic trăiam Într-un cartier destul de central - dar Înainte locuiam Într-un cartier lângă gară, unde erau mai mulți d-ăștia cu camioane și care nu erau meseriași de talia lui taică-meu. Service-uri, pe vremea aia, nu erau. La Cluj erau trei service-uri... sau două - „Leonida” și mai era Încă unul. Și vreo doi cârpaci. Atunci tata mai repara o mașină, mai aranja una, alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o piesă sau se Întâmpla ceva... Eu făceam rizurile astea și suprafața asta. Nu existau rebuturi. Rebuturile erau o catastrofă. Dacă se strica o piesă, se dădea din mână În mână și, de obicei, la ultimele două operații erau puși meseriași foarte buni, care aveau timp să facă toată piesa. Tata, care se pricepea bine la treaba asta, era la ultimul strung. Și el muncea cam de trei ori mai mult decât alții. Că toate rebuturile trebuiau făcute din bucăți. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mea era un strung care avea foarte multe cuțite nefolosite. Erau și strunguri care mergeau cu șase cuțite și el putea foarte repede să facă un inel din ăsta: punea pe o tijă mai multe inele, le prăjea... Era un meseriaș mare. Ăsta era ciubucul lui. Dar bineînțeles că În timpul În care el făcea așa ceva toată linia se oprea. Și se adunau toate piesele Într-un cap. Parcă, totuși, veneau mai puține ca de obicei. Probabil că și ăia făceau același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stomac se orientau oamenii... În orice caz, am stat circa două zile până când, cu explozibil, și-au făcut loc și au ieșit... Și am mers pe jos. Vreo două-trei zile nu ne-au mai scos deloc la muncă. Au intervenit meseriașii adevărați, nu noi, că nu ne pricepeam, și au reparat ce era de reparat ca să intrăm În mină. - Mina se afla... - La mare adâncime, de ordinul sutelor de metri. Două sute și ceva de metri... - Obiectiv strategic... - Cam asta era situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
umană, de ce n-ar fi și o solidaritate a țiganilor, un fel de ajută-te singur ca să fii ajutat și de alții. Obligații la fel de mari ca ale statului român au față de comunitatea lor țiganii de mătase, regele lor, împăratul, bulibașii, meseriașii și cântăreții de manele care nu plătesc impozite decât simbolic, bogații lor îmbogățiți cum se îmbogățesc unii. N-ar trebui toți aceștia impuși prin lege la un fond de solidaritate din care să se construiască locuințe, școli, grădinițe, cămine, din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
început a regimului, țiganilor li s-au încredințat funcții pe linie de partid și de stat, erau activiști, primari și milițieni. Pe căldărarii migratori i-au fixat în orașe și le-a dat locuri de muncă, dovedindu-se a fi meseriași foarte buni și serioși. Această „promovare” a țiganilor n-a fost privită cu ochi buni, dar nu s-au manifestat acțiuni ostile decât la nivelul vorbelor de duh. Pe lângă mai vechea zicală „Nici răchita nu-i ca pomul, nici țiganul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a plătit cu propria-i pedeapsă trădarea celorlalți. De învățătură nu i-a fost! Sub regim comunist, în perioada „reeducării”, devenise unul dintre odioșii Aiudului. Păcat de sufletul lui, căci Dumnezeu înzestrase firea sa, era talentat și un foarte bun meseriaș, „brânză bună în burduf de câine”. Procesul a fost o mascaradă. Procurorul ne-a acuzat în câteva fraze că suntem bolnavi psihic și că societatea trebuie curățată de astfel de elemente. Manea ne-a întrebat numai dacă am făcut parte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am cunoscut oamenii care reconstituiau, plini de bucurie sfântă, ceea ce cu două veacuri și jumătate în urmă distruseseră vrăjmașii neamului nostru, lăcașurile de închinare și viețuire sfântă. În dreapta și stânga Părintelui ședeau cei doi mari meșteri, zidarul și dulgherul, apoi meseriașii și salahorii, apoi feciorii satului, destul de mulți, spre bucuria Părintelui, la urmă femeile în ordinea vârstei. Ne aflam în rânduiala sfântă a bisericii primare. Părintele a mulțumit lui Dumnezeu pentru lucrul săvârșit, a binecuvântat masa și poporul. Am gustat mâncarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin curte, drept pedeapsă, chit că era sau nu era nevoie. Altul, Spiru, fusese muncitor la fabrica de stofe Dorobanțul, din Ploiești. Refuzase lucrul de Duminica și era pedepsit să lucreze cu deținuții la Târgșor, fără a fi condamnat. Era meseriaș priceput. De la el mai toți am învățat meserie. Celui de al treilea i-am uitat numele. Într-o zi se demontase dintr-o hală o piuă de bătut postavuri, pentru a monta în locul ei un urzitor mecanic. Piua trebuia trimisă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
M-am oferit să fac acest serviciu ca să-i ușurez munca; era greu să stea cineva în picioare mai mult de o oră, din cauza slăbiciunii. Pe capacul tinetei, folosit drept scaun, doi candidați se așezau spate în spate, iar noi, meseriașii, operam „higienizarea” bandiților. S-a întâmplat (oare există întâmplări gratuite?) ca Istrate Micescu să cadă în mâna mea. Briciurile nu erau ascuțite iar unele aveau știrbituri. Având o oarecare dexteritate în mânuirea lor, reușeam să atenuez marea suferință a fețelor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]