4,293 matches
-
sufletească, pentru că acolo, în termenii ilustrărilor exemplare, înțelegem mai bine ideea spontaneității vocației, a apariției ei fulminante, dar nu prin hazard. Să revenim la unele exemple comentate acolo de C. Rădulescu-Motru și să completăm imaginea accentuat formală din Elemente de metafizică. Sunt vocații: primul om care a pus sămânța în pământ așteptând ca aceasta să rodească; primul om care și-a transformat vrăjmașul său învins în sclav etc. Desigur, acești oameni sunt, ca tip de personalitate, asemănători celorlalți cu care trăiau
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naturii, adică exercițiul vocației, sunt căile prin care dispozițiile sufletești ale "totalității", închise în individualități, devin energii. Puterea vocației nu rezidă însă în aceste individualități, ci în racordarea lor la un ideal. Fiecare spațiu cultural determinat valoric: știință, artă, religie, metafizică etc. se îmbogățește cu opere ale unor vocații specifice (tipuri de personalități vocaționale). Aceasta pentru că operele culturale sunt produse prin activarea funcțiilor sufletești aflate sub o anumită determinare. Putem vorbi despre vocații științifice, artistice, religioase, metafizice etc. Dintre acestea, C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru exegeții personalismului energetic în privința felului în care filosoful român a gândit și interpretat opera lui Nietzsche, semnal de care voi ține seama, într-o oarecare măsură, în cele ce urmează. Ar mai fi de observat că în Elemente de metafizică, Partea a treia, capitolul III: Vocația, într-un context în care Rădulescu-Motru are în vedere supraomul lui Nietzsche, este evidențiată și ideea evoluției, aplicată de filosoful german socotește cel român tuturor "viețuitoarelor", dar absentă atunci când el gândește supraomul, acesta nereprezentând
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestei reconstrucții filosofice, personalitatea este o direcție a energiei, este forma finală a evoluției acesteia. C. Rădulescu-Motru nu respinge pur și simplu formula energetismului. Dimpotrivă, el consideră că această filosofie reformulează, într-o manieră modernă, determinismul universal; că înlătură "vechea metafizică" și deschide o cale liberă cercetărilor experimentale. Comentatorii și interpreții filosofiei lui C. Rădulescu-Motru au acceptat, în general, în compararea personalismului energetic cu energetismul, punctul de vedere expus mai sus, adică poziția lui C. Rădulescu-Motru însuși. Astfel, Corina Hrișcă semnalează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lucrări mai târzii. Scopul lui C. Rădulescu-Motru este, acum la început, de a schița programul științei (îndeosebi al psihologiei) angajată în cercetarea manifestărilor energiei; rezultatul este însă o construcție metafizică ce conține îndemnuri către cunoașterea științifică, dar, în fond, o "metafizică inductivă" (foarte apropiată de un demers pozitivist). Ea este centrată pe individ pentru că, deși C. Rădulescu-Motru vorbește despre trei implicări sociale ale noțiunii energiei (în judecarea programelor politice, în alegerea unei direcții pentru învățământul public, în programarea diferitelor măsuri pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei direcții pentru învățământul public, în programarea diferitelor măsuri pentru întărirea patriotismului), totuși, energia socială consistă în faptul că "fiecare membru al societății are o conștiință clară asupra a ceea ce trebuie el să facă după o zi pe alta"267. "Metafizica energetistă" (expresia aceasta cred că se potrivește cel mai bine tipului de demers despre care vorbim) din Știință și energie este foarte apropiată de energetism în varianta lui W. Ostwald. Rădulescu-Motru însă, în lucrările ulterioare, se îndreaptă către un personalism
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
diverse energii utile, și el este singurul care știe să o facă"271. Trebuie spus că noțiunea finalității creează totuși o anumită diferență de nivel în discursul propriu energetismului ostwaldian. În absența ei, am avea de-a face cu o "metafizică" angajată în explicarea lumii ca totalitate; obiectul ei ar fi, cum observăm, o parte din ceea ce Kant identifică a fi obiectul metafizicii (până la ideea criticii rațiunii pure): sufletul nemuritor, lumea ca totalitate și existența lui Dumnezeu. Atunci când folosește însă și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
diferență de nivel în discursul propriu energetismului ostwaldian. În absența ei, am avea de-a face cu o "metafizică" angajată în explicarea lumii ca totalitate; obiectul ei ar fi, cum observăm, o parte din ceea ce Kant identifică a fi obiectul metafizicii (până la ideea criticii rațiunii pure): sufletul nemuritor, lumea ca totalitate și existența lui Dumnezeu. Atunci când folosește însă și noțiunea finalității, tipul de reconstrucție a lumii se schimbă, într-o oarecare măsură: avem de-a face mai degrabă cu ceea ce însuși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
modelul monist. Dar este vorba, în cazul lui, cum am afirmat mai sus, despre un monism personalist energetic (exceptând explicația energetisă din Știință și energie), pentru care unitatea fenomenelor este dată de energia care evoluează către personalitate. În Elemente de metafizică, în capitolul Monismul, de fapt în locul în care apare prima elaborare a ipotezei personalist energetice, filosoful român ne lămurește asupra sensurilor monismului personalist energetic. Aici găsim și o critică a ipotezei energetiste, implicit a explicației de tip energetist. Monismul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vrea să-l obțină lărgind orizontul de gândire dincolo de hotarele universului cunoscut"279. Filosoful susține că problema identității dintre unitatea conștiinței și unitatea energiei (realității în ansamblu), identitate absolut necesară în justificarea posibilității științei (a se vedea problema principală a metafizicii, potrivit filosofului român: cum poate mintea limitată a omului să se ridice până la dobândirea adevărurilor universale și necesare?), este rezolvată în filosofia contemporană de regulă prin suprimarea unuia dintre cei doi termeni. De aici cele două ipoteze: cea "idealistă" și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
regăsește și la alți autori contemporani: "într-adevăr istoria filosofiei ne arată că orientarea problemei personalității umane individuale determină în mare parte însăși concepția cosmologică a unei epoci. Problema personalității este deci sursa nu numai a psihologiei, ci și a metafizicii"284. Extensia foarte largă a definiției personalismului cu care lucrează C. Rădulescu-Motru poate cuprinde filosofii diferite din toate epocile istorice. De altminteri, aceasta este intenția autorului. El susține că și filosofii antici au lucrat cu un anume înțeles al persoanei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
așeza în ultima parte un comentariu cu titlul D. Rădulescu-Motru și Personalismul lui Renouvier. Un comentariu necesar, deoarece titlul lucrării lui C. Rădulescu-Motru vizată de interpret (și, pentru cei care-i cunoșteau opera, chiar titlul ultimei părți a Elementelor de metafizică 1912) conținea termenul "personalism" (cu referire la propria doctrină), cel cu care Renouvier își numise una dintre lucrări (Le personnalisme 1903) și însăși doctrina sa filosofică. Scopul explicit al lui Vasile Băncilă era acela de a semnala îndeosebi diferențele dintre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
există cel puțin o asemănare fundamentală între ei: inspirația kantiană care a condus către personalismul lor. Iată cum sistematizează interpretul deosebirile dintre aceste două filosofii personaliste. Ar exista între ele, mai întâi, o deosebire de obiect: personalismul renouvierist este o metafizică, poate chiar o teodicee, personalismul energetic are în vedere viața din punct de vedere biologic, psihologic, social, așezându-se în formula unei "științe obiective" a personalității; apoi, o deosebire de metodă: Renouvier folosește metoda dialectică, C. Rădulescu-Motru, "metoda obiectivă", bazată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
structurii" lumii în "structura" unității de existență reprezentată de persoana umană și, în plus, posibilitatea de "a citi" această prezență (Max Scheler, M. Heidegger, C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga ș. a.). Naturalismele, care sunt filosofii inspirate de modelul explicativ "pozitiv", științific, (exemple: "metafizica inductivă", "ontologia structurală", ambele construite pe temeiul unor presupoziții referitoare la om, chiar dacă problema lor fundamentală nu-l vizează direct pe acesta, "antropologiile structurale", unele "antropologii generale", chiar unele variante de "antropologie culturală" și mai cu seamă de "antropologie socială
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
câteva observații, niște ersatz-uri teoretice, modele metafizice ratate, fiindcă ele propun imagini și concepții ale omului în acord cu noile experiențe "științifice" și "spirituale" ale lumii moderne și postmoderne. Dar ele nu își asumă lecția kantiană (necesară, cred, pentru condiția metafizicii postmoderne, postkantiene, în fond) a căutării condițiilor de posibilitate a "obiectului" lor ultim, omul; și, în consecință, reconstruiesc umanul neîncorporând o altă idee kantiană, cu totul semnificativă și ea pentru construcția unor "antropologii" mai aproape de "adevărul" omului, de ceea ce el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
practicate în secolul al XIX și într-o bună parte a celui de-al XX-lea, așa cum sunt: E. Cassirer, B. Russell, N. Hartmann, Ed. Husserl, M. Heidegger, H. G. Gadamer, P. Ricoeur, chiar P. Sloterdijk (mai aproape de noi). Dincolo de proiectul metafizicii, dar ca unul dintre temeiurile acestuia, Kant propune o imagine a omului îndreptat spre regăsirea de sine. Nu este vorba despre o cunoaștere (poziționarea intențional-"cognitivă" a omului în existență, raportarea sa la universalul uman aflat în afara omului însuși), ci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tip de explicație a omului subsumat modelului "noii antropologii", care, pe de o parte, face posibilă re-cunoașterea de sine și care, pe de altă parte, își asumă și o sarcină propriu-zis "teoretică", întrucât constituie dovada luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sine și care, pe de altă parte, își asumă și o sarcină propriu-zis "teoretică", întrucât constituie dovada luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre teoretice noi (este necesară întrebarea despre posibilitatea metafizicii-știință și rezultatul demersului pe care aceasta îl pune la cale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
asumă și o sarcină propriu-zis "teoretică", întrucât constituie dovada luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre teoretice noi (este necesară întrebarea despre posibilitatea metafizicii-știință și rezultatul demersului pe care aceasta îl pune la cale, anume ideea despre "critica rațiunii pure" ca un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îl pune la cale, anume ideea despre "critica rațiunii pure" ca un demers de scoatere la iveală a limitelor facultății de cunoaștere). Putem accepta, motivat, cred, faptul că în context kantian, actul recunoașterii de sine și cel al reinstaurării fundamentului metafizicii dobândesc sens numai împreună. Și suntem constrânși să admitem, în plus, că refundamentarea metafizicii nu este posibilă fără redeschiderea problemei omului și fără a acorda o șansă atât cunoașterii omului, cât și recunoașterii de sine. Și în filosofia prekantiană găsim
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scoatere la iveală a limitelor facultății de cunoaștere). Putem accepta, motivat, cred, faptul că în context kantian, actul recunoașterii de sine și cel al reinstaurării fundamentului metafizicii dobândesc sens numai împreună. Și suntem constrânși să admitem, în plus, că refundamentarea metafizicii nu este posibilă fără redeschiderea problemei omului și fără a acorda o șansă atât cunoașterii omului, cât și recunoașterii de sine. Și în filosofia prekantiană găsim încercări de refundamentare a metafizicii, în sensul unor angajamente antropologice, dar ele sunt totdeauna
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Și suntem constrânși să admitem, în plus, că refundamentarea metafizicii nu este posibilă fără redeschiderea problemei omului și fără a acorda o șansă atât cunoașterii omului, cât și recunoașterii de sine. Și în filosofia prekantiană găsim încercări de refundamentare a metafizicii, în sensul unor angajamente antropologice, dar ele sunt totdeauna preocupate direct de cunoașterea lumii și indirect orientate către o re-cunoaștere de sine a omului. Fără îndoială, opera lui Kant angajează o imagine nouă a omului, adică o nouă cunoaștere a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
totdeauna preocupate direct de cunoașterea lumii și indirect orientate către o re-cunoaștere de sine a omului. Fără îndoială, opera lui Kant angajează o imagine nouă a omului, adică o nouă cunoaștere a sa, dar aceasta are și sensul recunoașterii-de-sine, de vreme ce metafizica este asumată întâi ca dispoziție naturală și este pusă, apoi, sub condiții care decurg din însăși "natura" rațiunii ca facultate a omului. Și, de fapt, Kant "inventează" omul prin încercarea sa de a refunda-menta metafizica. Afirmația lui Faucault, amintită și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are și sensul recunoașterii-de-sine, de vreme ce metafizica este asumată întâi ca dispoziție naturală și este pusă, apoi, sub condiții care decurg din însăși "natura" rațiunii ca facultate a omului. Și, de fapt, Kant "inventează" omul prin încercarea sa de a refunda-menta metafizica. Afirmația lui Faucault, amintită și în "Introducere", cum că omul nu exista înainte de sfârșitul sec. al XVIII-lea, are, deci, o anumită justificare. "Noua antropologie" și-a impus modelul explicativ. Filosofia postkan-tiană a lucrat la "noua cunoaștere" a umanului; dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
află în limitele "vechii" antropologii, sau în ale celei "noi"? Iată întrebările "finale" la care încerc să răspund pe temeiul celor prezentate în această lucrare. Fără îndoială, filosoful român nu a "respectat", în programul reconstrucției sale filosofice, exigențele kantiene ale metafizicii ca știință. Dar în privința "epistemei" introduse de Kant privind re-cunoașterea de sine a omului, el croiește și dezvoltă ideile în model kantian. Structura formală a finalității în legătură cu care a fost așezat determinismul prin finalitate (unul dintre conceptele fundamentale ale personalismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]