4,226 matches
-
luptat singur. Și lupt în continuare; nu m-a ajutat nimeni din familie. Nici nu pot să spun c-am avut vreodată familie. De la Jilava m-am eliberat și am luat-o pe jos până la IMGB și, de-acolo, cu metroul. Am mers pe jos, am vrut să văd ce s-a mai făcut pe-afară, ce s-a mai deschis... noutăți! Și tot ce-am făcut înainte, făceam. Aveam doar un cuțit, care-l cumpărasem din pușcărie. Am luat metroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
metroul. Am mers pe jos, am vrut să văd ce s-a mai făcut pe-afară, ce s-a mai deschis... noutăți! Și tot ce-am făcut înainte, făceam. Aveam doar un cuțit, care-l cumpărasem din pușcărie. Am luat metroul și m-am dus să fac rost de bani. Tâlhărie, furat, depinde ce pica. Nu mergeam la un prieten, pentru că deja mă plictisisem de prieteni. Mai bine te-nțelegi cu un dușman decât cu un prieten. Prima a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cum e în stații de metrou, ați văzut cum este pusă marmura și jos, și pe pereți. Eu am pus-o cu întreaga echipă cu care-am lucrat. Am făcut Brâncoveanu, Piața Romană și urma și alte stații de metrou. Metroul era ca mașina mea pentru mine. Pentru că cu el plecam de la Gara de Nord până la Eroilor și, de la Eroilor, schimbam la Industriilor. Acolo am făcut școala profesională, la capătul la Industriilor. Familia mea e bună, nu ca financiar, mama ne-a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu cinzeci de bani și le vindeam cu-un leu. Vindeam bilete la cinematograf, bișniță, țigări „Carpați“, bere, ulei. Culegeam tei, cireșe - de prin grădini, de pe la oameni de-acolo - dup-aia le vindeam în târg. Mă plimbam cu mașinile, cu metroul. Dormeam în metrou. Rămâneam în ultimul metrou, la capăt mă dădeam jos. Dacă venea cineva, spuneam care-i treaba și mă mai lua Miliția, chema pe ai mei să mă ducă acasă. Suflet de țigancă Pân-a murit el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se va prezenta la prânz. Încerca de mai bine de trei ore să-l aducă la punctul ei de vedere. Pe când tot discutau în contradictoriu, trenul a ajuns la gara Yotsuya. Au coborât cu intenția de a lua mai departe metroul spre Ginza. Dar, deoarece Gaston nu cedase rugăminților ei, au luat-o pe lângă șanț, spre Ichigaya. — Deci nu mai am cum să te conving să te răzgândești? — Nu. Plec, Tomoe-san. Tomoe nu știa că în momentul în care Gaston zărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nimic. Așa că plec și, În timp ce Încerc cu disperare să opresc un taxi pe Marylebone High Street (știu, e de tot rîsul, avînd În vedere că e ora de vîrf, dar sînt epuizată și nu pot face față unei călătorii cu metroul În seara asta), mi se năzare că parcă ar fi trecut secole de cînd mi-a venit ultima oară ciclul. De fapt, cînd s-a Întîmplat asta mai exact? Un taxi ia În viteză curba și se oprește. În vreme ce persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Un tânăr slăbănog, acoperit de părul ce-i cădea pe spate. Se Înfățișă albastru. Apoi Își scrise mesajul: TOTAL DEVASTATION. FĂ BUM. În cele din urmă, semnă. Semnă, ca Întotdeauna, cu acel unic semn pe care-l Împrăștiase pe vagoanele metroului, pe blocuri, porți, obloane și trenuri care acum rătăceau În sus și-n jos prin Italia, cu figurile lui lipite pe ele ca niște manifeste, pe care, Însă, nu le vedea nimeni și nu Însemnau altceva decât ceea ce se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
telefoane și bancomate decât suedezii. Emma se gândi că la Roma merg cu mijloacele publice doar pensionarii, străinii și studenții - cei săraci, adică - iar ea trebuia să se ocupe de situația asta cât mai curând. — Ieri dimineață trebuia să iau metroul din stația Termini, atacă problema un alt călător, pe peroane eram Îngrămădiți ca niște sardele, ceva de speriat, iar atunci când a venit metroul, era atât de plin că nu te puteai urca, iar de la megafon au Început să spună: Pasagerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar ea trebuia să se ocupe de situația asta cât mai curând. — Ieri dimineață trebuia să iau metroul din stația Termini, atacă problema un alt călător, pe peroane eram Îngrămădiți ca niște sardele, ceva de speriat, iar atunci când a venit metroul, era atât de plin că nu te puteai urca, iar de la megafon au Început să spună: Pasagerii sunt invitați să se folosească de mijloacele de transport de la suprafață, deoarece traficul este prea aglomerat pe linia A. Ai Înțeles? E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spunea mamei că, În unele zile, Vale Îl punea să vină singur acasă. Azi era una din acele zile. Urma să-l urce În metrou, la stația Flaminio, iar Kevin avea să coboare la ultima oprire - Battistini, trebuie să iei metroul În direcția Battistini, nu Anagnina, ții minte? - apoi avea să urce În 916, oricum stația era aproape de ieșirea din metrou, după care cobora lângă blocul-turn - până la casa bunicii erau mai puțin de o sută de metri și trebuia să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA. Capăt de linie. Coborâră. Un fluviu de oameni se Îndreptă spre trotuar, cufundându-se apoi În tunelul metroului. Intrară și ei trecând prin fața coșurilor care Îți ofereau Metro, revista gratuită, dar pe care pasagerii o luau rareori. Emma nu o luă. Mama nu citea niciodată ziarele. Zicea că tot ce se Întâmplase era bun Întâmplat, iar ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rareori. Emma nu o luă. Mama nu citea niciodată ziarele. Zicea că tot ce se Întâmplase era bun Întâmplat, iar ce nu se Întâmplase nu se Întâmplase. Și oricum, sunt doar știri urâte și morți uciși. În tunelurile calde ale metroului, sub pământ, era deja vară. Mama Își scoase blana, punându-și-o pe umăr. Purta maleta vișinie cu un decolteu Îndrăzneț. Mama avea aproape patruzeci de ani. Și după părerea Valentinei Îi arăta pe toți - dar când o cunoscuse, proful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărutase niciodată un băiat și nici nu-și dorea s-o facă. Băieții sunt toți niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ce-ați vorbit? — Nimic, răspunse Emma. Nu ne-am spus nimic. Nu mai avem ce să ne spunem. Kevin termină de scris numele lui pe geam și se lăsă moale În brațele Emmei. O, minunate călătorii cu autobuzul și cu metroul, apoi cu un alt autobuz, nesfârșite schimbări, nesfârșită Roma, frumoasă și Îndepărtată, dincolo de ferestre sau deasupra capului lor - cuibărit Între picioarele mamei, strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu avea să-l mai vadă vreodată pe tata, de aceea Își Întoarse capul brusc, iar Emma se ciocni de bretonul ei aspru. Pentru o clipă rămase cu buzele lipite de ea, dar fu apoi smulsă și legănată de zgâlțâielile metroului care ieșea la suprafață pentru a traversa Tibrul ce se zărea prin ferestrele murdare, de la Ponte Nenni. Vru să spună ceva, dar se opri și Își făcu loc spre ieșire. Nu e momentul potrivit - nu vreau o clipă furată printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te recunoască - vor trebui să se uite la actele tale pentru a ști că leșul acela Întins pe asfalt ești tu. Și totuși, nici măcar fanteziile acestea nu-l Încântau. Imagina o soluție chiar mai crudă. Te voi Împinge sub roțile metroului când privești nerăbdătoare spre gura tunelului și surâzi când vezi apărând farul primului vagon - te voi Împinge sub roți când Încă surâzi. Nu, era insuportabilă imaginea trupului zvelt al Emmei zdrobit și făcut bucăți În tunelul acela care pute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Îi părea amuzantă și senină, iar apoi, pe neașteptate, fără un motiv plauzibil, se revolta cu furie, aproape cu ură. — Atunci vă Însoțesc până la stația de metrou, insistă el. Trebuia să treacă prin strada Condotti, iar dacă ea lua metroul din stația Spania, era În drumul lui. Emma surâse, căci nu știa dacă vorbeau În glumă sau utilizau un cod secret, pentru a ascunde semnificații mai profunde. N-ar trebui să mă răsfeți, Îi spuse, altfel mă obișnuiesc. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
militar la Cecchignola. După șase luni de exil la Macomer, Îl transferaseră În cele din urmă al Roma, căci un unchi milos găsise o recomandare potrivită pentru a-l aduce Înapoi pe continent. Din toată Roma nu cunoștea decât cazarma, metroul, niște magazine de blugi de pe Corso și scările de la Trinità dei Monti, pe ale căror trepte abrupte și alunecoase se Învârtea Într-o spasmodică vânătoare de prietenii. Fetele din Roma se lăsau abordate ușor, erau sociabile și zâmbitoare, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-i adevărat că nu-i place să gătească, dar nu mai avea chef - de câtva timp nu mai avea chef de nimic. — Ce zici, profesore, sunt bolnavă? Sasha clătină din cap. — Nu știu, nu sunt medic, răspunse. Din tunelul metroului ieșiră pe neașteptate călătorii ultimei curse - sute de pasageri șifonați și grăbiți. Sasha Își dădu seama că de brațul Emmei Încă mai era atârnat pachetul cu ceasul pe care ea se oferise să-l care atunci când ieșiseră din magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de un fir de sârmă ghimpată fusese sfâșiată și În ea se deschidea o gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea intrarea: un semicerc perfect, amenințător și ademenitor În același timp - ca porțile din carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
metrou, cu doar două benzi - nu suntem nici la Paris și nici la New York. După ultimul rond ies și paznicii, și porțile se Închid În urma lor. Până când vor sosi cei de la Întreținere cu măturile și gălețile lor, linia B a metroului va rămâne tăcută. Stațiile goale, galeriile goale, inofensiva și inerta linie electrică, chioșcurile Închise și ascensoarele pentru handicapați oprite. Dar nu e adevărat că metroul rămâne pustiu. Din când În când, dacă ciulești urechile, Îți dai seama că În subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lor. Până când vor sosi cei de la Întreținere cu măturile și gălețile lor, linia B a metroului va rămâne tăcută. Stațiile goale, galeriile goale, inofensiva și inerta linie electrică, chioșcurile Închise și ascensoarele pentru handicapați oprite. Dar nu e adevărat că metroul rămâne pustiu. Din când În când, dacă ciulești urechile, Îți dai seama că În subteran se trezește o viață ascunsă. Apa care se scurge din infiltrații picură uneori de-a lungul pereților. Aerul continuă să se miște, Împins de ventilator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foarte atenți și disciplinați, și ne-a urat distracție plăcută. Filmul era despre combinate și lanuri de grâu, se vedeau tractoare arând și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în adâncul ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere, iar Feri mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Închise și pașii ei care se depărtau. Eram năucit, ca sub efectul unei lovituri de gong teribile. Am reușit totuși, din gară, să-i telefonez lui Azoulay. Nu-mi amintesc nimic de Întoarcerea cu trenul, nici de traseul făcut cu metroul; Azoulay m-a primit la ora opt. Nu mă puteam opri din tremurat; mi-a făcut imediat o injecție ca să mă liniștească. Am petrecut trei nopți la Sainte-Anne, apoi am fost transferat la Verrières-le-Buisson, Într-o clinică psihiatrică a Ministerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]