20,801 matches
-
spre un om fără picioare? Primul pas spre vindecare e acceptarea. Așa ne au zis la Grupul de Ajutor Reciproc pentru Persoanele cu Dizabilități. Mă numesc Miruna și nu am dizabilități, dar de trei luni mi-e rușine să îmi mișc picioarele. În familia noastră nu se vorbește despre morți. Mai ales despre cei fără picioare. Miruna Polezache Pisica germană Aveam 23 de ani și nici un viitor când am plecat. Comunismul căzuse, dar eu eram tot sărac. Am picat în Germania
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Maroniu, tare, lăcuit. Nu sunt sigură de ultima parte, dar așa mi s-ar părea normal având în vedere că e o masă dintr un bar. Mesele de lemn din baruri sunt lăcuite, așa stau lucrurile. Nu m-am mai mișcat de ceva timp. Cât anume, nu aș fi putut să spun. Poate câteva minute, poate câteva ore, poate câțiva ani. La masă cu mine e Adi. Și colegul lui de cameră, Liviu. Crezi că mergem cu ele acasă? întreabă Liviu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ducem acasă. Hai să luăm un taxi cu toții. Eu aș vrea să spun ceva. Aș vrea să o avertizez pe Alexandra să nu îi ia și pe ăștia acasă la noi. Ce să caute ei la noi? Dar nu mă mișc, nu schițez nici un gest, nu scot nici un sunet. Vor să plece și eu nu mă mișc. Îi aud, îi înțeleg, dar nu mă mișc. Ceva s-a blocat în mintea mea. În creierul meu e un scurtcircuit pe undeva. Știu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să o avertizez pe Alexandra să nu îi ia și pe ăștia acasă la noi. Ce să caute ei la noi? Dar nu mă mișc, nu schițez nici un gest, nu scot nici un sunet. Vor să plece și eu nu mă mișc. Îi aud, îi înțeleg, dar nu mă mișc. Ceva s-a blocat în mintea mea. În creierul meu e un scurtcircuit pe undeva. Știu sigur că pot să-mi mișc corpul, dar nu vreau. De ce nu vreau, asta nu pot
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ia și pe ăștia acasă la noi. Ce să caute ei la noi? Dar nu mă mișc, nu schițez nici un gest, nu scot nici un sunet. Vor să plece și eu nu mă mișc. Îi aud, îi înțeleg, dar nu mă mișc. Ceva s-a blocat în mintea mea. În creierul meu e un scurtcircuit pe undeva. Știu sigur că pot să-mi mișc corpul, dar nu vreau. De ce nu vreau, asta nu pot să înțeleg încă. Adi mă ia în brațe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scot nici un sunet. Vor să plece și eu nu mă mișc. Îi aud, îi înțeleg, dar nu mă mișc. Ceva s-a blocat în mintea mea. În creierul meu e un scurtcircuit pe undeva. Știu sigur că pot să-mi mișc corpul, dar nu vreau. De ce nu vreau, asta nu pot să înțeleg încă. Adi mă ia în brațe. Cum se iau în brațe miresele și se trec peste prag. Mă scoate afară din bar. Părul îmi cade pe față și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cred că în sinea mea zâmbesc. Frigul de afară mă izbește în față. Mușcă din mine. Frig de început de noiembrie. Cred că sângerez. Adi a obosit și mă lasă jos pe ceva rece. Acum ar fi momentul să te miști, îmi spun. Afară e frig și eu sunt dezbrăcată pentru că nimeni nu s-a gândit să-mi pună geaca. Așa că am pe mine doar o bluză subțire și neagră, care nici măcar nu e a mea. Adi vrea să mă facă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Am dat cu fundul de pământ mai tare ca niciodată. Am căzut de la o distanță cam de o sută de metri. Cădere liberă. Nu simt nimic. Nici o durere. Vocea pilotului mă trezește la realitate. Mă întreabă dacă pot să îmi mișc picioarele. Primul gând: mi-am rupt coloana. Îmi mișc degetele. Apoi îndoi genunchii. Mi-am desfăcut repede prinderile seletei, m-am ridicat în picioare și am început să râd în hohote, aproa pe un râs isteric. Spre deosebire de mine pilotul era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
niciodată. Am căzut de la o distanță cam de o sută de metri. Cădere liberă. Nu simt nimic. Nici o durere. Vocea pilotului mă trezește la realitate. Mă întreabă dacă pot să îmi mișc picioarele. Primul gând: mi-am rupt coloana. Îmi mișc degetele. Apoi îndoi genunchii. Mi-am desfăcut repede prinderile seletei, m-am ridicat în picioare și am început să râd în hohote, aproa pe un râs isteric. Spre deosebire de mine pilotul era alb la față și nu părea deloc amuzat. Mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și dau foc tutunului. Fata în hanorac trece pe lângă mine și o simt că miroase frumos. Undeva, pe la jumătatea gării, îl văd pe șoferul filialei locale. Pare nerăbdător să mă întâlnească, zâmbește larg să-l observ de la distanță și se mișcă de pe un picior pe altul. Întotdeauna s-a bucurat când am venit să-i vizitez pentru că i am lăudat mereu felul cum conduce. De data asta îmi pare însă exagerat de agitat. Bună ziua, domnule Farcaș, cum e treaba? Să trăiți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
hotărât atunci așa, ce nume i-am fi pus. Raluca Tapalagă Microbul Prima oară mi s-a întâmplat într-o dimineață, când ieșeam din casă. O fetiță a cerut înghețată. Am simțit furnicături prin corp, o nevoie arzătoare să mă mișc, apoi picioarele mi-au plecat repede spre nonstopul din colț. Mama și puștoaica ei așteptau autobuzul care tocmai venea, așa că buzele mele, care și-au dat seama că nu întrebaseră ce fel de înghețată trebuie să ceară, au început să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în gura mare pe stradă. Iar când m-am întors și nu am mai avut cui da înghețata, mâna mi s-a înfuriat așa de tare că mi-a tuflit ciocolata cu vanilie pe față. Nu înțelegeam. Membrele mi se mișcau deodată singure. Nevoia de a mă porni după înghețată fusese absolut irezistibilă. După ce-am pățit-o a doua și a treia oară în aceeași zi m-am speriat. Am fugit acasă. Nevastă-mea a făcut o criză și mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
departe. Am ajuns subiect de știri. Obiect de studiu într-un laborator de cercetare a sistemului nervos. Se căuta un microb, o anomalie, ceva. Eu știam sigur că nu vreau să dau, dar mâinile, picioarele, gura și limba mi se mișcau singure. Creierul organiza, în timp ce eu urlam pe dinăuntru. Funcționa. A funcționat luni de zile. Nimeni nu trecea pe lângă mine fără să primească ce-și dorește. Măcar le făceam oamenilor un bine. Până la urmă, și nevastă-mea a văzut partea bună
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că mă descurc, derulăm ciorapi, fixăm portjartier - check, scuipăm, netezim - check, acum pantofii, exemplari, minunați. Check. Check. Doamne, cine-o fi inventat torturile astea dezumanizante, o conspirație împotriva femeii, și cine m-o fi făcut să cred că mă pot mișca o noapte întreagă pe niște cuie de unșpe centimetri? Ar fi bine să levitez măcar vreo două ore. Hai că poți. Michael e un lord, merită toate astea și mai multe, e adorabil, nu mă plâng. Check și rimelul, azi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
petrecere, sigur, Revelionul la palat. E important pentru el, trebuie să fiu acolo. Poate totuși nu ca o Cenușăreasă. Și ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în stradă, e 11.45, la colț sunt taxiuri și într-o clipă sunt acolo, vin, Michael. De obicei sunt taxiuri, da, acum nu e nici unul, sigur, nu trece nimic pe aici. Doar zăpadă, Doamne ce ninge, nimic nu mai mișcă. Unde-or fi toți? La pe tre ceri, unde să fie, e 11.50. Michael, honey, sosesc, nu te mișca de acolo, ajung într-o clipită. Pornesc pe jos, n-am de ales, nu-l chem pe el cu mașina
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
taxiuri, da, acum nu e nici unul, sigur, nu trece nimic pe aici. Doar zăpadă, Doamne ce ninge, nimic nu mai mișcă. Unde-or fi toți? La pe tre ceri, unde să fie, e 11.50. Michael, honey, sosesc, nu te mișca de acolo, ajung într-o clipită. Pornesc pe jos, n-am de ales, nu-l chem pe el cu mașina, nu pot să-l iau de la petrecere tocmai acum, doar și-a pregătit atâta toasturile alea scânteietoare, e seara lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Fum și acordeoane. O, viața mea. Maneaua se re varsă de peste tot, lunecând peste tăcerile noastre îmbrățișate, înghițindu-ne. O, viața mea. Privirea mi se agață de ceasul din hol, acum atât de departe: 12.02. Nu mai văd limbile mișcând, o fi ceață, o fi fum, cald, lacrimi. O, Doamne, raiul tău e bomba asta, iar la poarta lui stă Sfântul Petru. E pitic, îl cheamă Adi Minune. Roxana Melnicu La prânz Am oprit mașina în drep tul vechii biserici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care e pe zi ce trece mai murdar. Hai, la mijlocul terenului toți. Încălzirea. Încălzire. Pff, mai durează. Mă fac că-mi rotesc corpul, că îndoi câteva genuflexiuni, sar cu genunchii la piept. Eu sunt gata, zic. Taci, mă, acolo și mișcă-te, mă ia nea Pamfil. După cinci minute și câteva boabe de transpirație terminăm. Perfect. Mă duc să iau mingea de fotbal, îi strig profului. Un’ te duci, mă, stai aici, mă oprește. Azi jucăm handbal, 234 nu fotbal. Nuuu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de ani, mi-a spus că pa pagalul așteaptă să îi dau ceva de mâncare. Nu aveam nimic. M-am uitat la el, dar n-am răspuns. El mi-a zâmbit. Papa galul încă mă urmărea. Pe urmă s-a mișcat puțin, a clătinat capul, a tras un bilețel dintr-o cutie și mi l a dat. L-am luat. „Planeta de damă, Te gândești la un drum pe care ești hotărâtă să îl faci pentru întreprinderile tale. Despre afaceri, bagă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
specializat, dar nimeni nu mai are curajul și nici elanul necesar să mai Întreprindă ceva, pentru că s-a văzut clar, că orice s-ar Întreprinde și oricât s-ar striga și pe oriunde, nu se face nimic concret, nu se mișcă nimic, se aud doar vorbe frumoase, fluturate pe la urechile "simplilor cetățeni" așa de insidios, că-i fac pe unii chiar să le creadă. Să vedem acum, ce știe "simplul cetățean" despre justiția noastră și dreptatea pe care o Împarte. Simplul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu puteți; nu pricepeți de ce nu puteți și vă Îndârjiți și mai tare. Degeaba. Aici hotărăște numai Unul. Voi nu. De aceea sunteți deja Înfrânți. Pe noi ne apără Cerul și Pământul, vă este cunoscut?: "Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste." E Mircea, e Mihai, e Decebal, e Zamolxe, e Ștefan, e Bolintineanu, e Coșbuc, e Eminescu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Asta nu mai seamănă cu ceva național ci cu ceva comercial care trebuie să-și umple cu ceva, nu contează cu ce, timpul de emisie. Și cam așa merge TVR 1 cam până la ora 18, când Începe să se mai miște câte ceva. Dar nimic deosebit. Nimic național. Nici măcar un film bun, Întreg, nu serial, după amiază. Și așa curge monoton, TVR 1 de luni până duminică, cu o teleenciclopedie fixată sâmbăta la o oră la care lumea Încă nu s-a
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
evoluția ei, frumusețea - În toate exprimările ei, prosperitatea - În toate formele ei, iubirea - În profunzimile ei, nu sunt ale voastre, sunt ale urmașilor, urmașilor noștri, În vecii vecilor. Amin!” Știm, pentru asta trebuie să luptăm din greu, dar: ...„tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. Dușmănit vei fi de toate, făr’ a prinde chiar de veste.” Nu vă doresc să fiți dușmăniți, ci iubiți, dar pentru asta trebuie să Împrăștiați și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]