2,085 matches
-
și cele trei biserici ale sale. Sosesc primii pelerini, cu celebrii prapori în fruntea cortegiului. Fericit și nedumerit, starea mea naturală în timpul pelerinajului. Lunga călătorie spre Mănăstirea Nicula, mai mult de 500 de kilometri pe șosele pline de camioane, gropi, microbuze și autobuze cu căpșunari aflați în tranzit, în cea mai aglomerată perioadă a verii. Într-o benzi nărie, remarc tabloidul Libertatea, care a scos pe piață și un CD-supliment intitulat Pricesne și cântece religioase. „Numai cinci lei, nu ezitați, e
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
folosite de cei care vor să depășească barajele de poliție sunt asemănătoare cu cele practicate la celebra Mănăstire Prislop : „Sunt avocata X, medicul Y sau soția colonelului Z”. Pe pajiștea de la intrarea în sat, se găsesc parcate zeci de mașini, microbuze și câteva autobuze, dar nu suntem decât în după-amiaza zilei de 13 august, grosul pelerinilor urmând să sosească abia mâine. Mă uit cu atenție la numerele de înmatriculare, marea lor majoritate sunt din Cluj și județele limitrofe. Situația este diferită
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la rând, pe când aici este vorba de achiziția unui loc mai bun, mai comod, care să permită o mai bună vizibilitate asupra marelui eveniment religios ce va începe în curând. Nu toți pelerinii urcă pe jos, unii dintre ei folosesc microbuzele unei firme de transport local din Gherla. Cu ajutorul a trei microbuze care scârțâie din toate osiile, ca și cum ar suspina după tinerețea lor pierdută pe autostrăzile din Germania, pelerinii pot face continuu naveta între satul Nicula din vale și mănăstire. Chiar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bun, mai comod, care să permită o mai bună vizibilitate asupra marelui eveniment religios ce va începe în curând. Nu toți pelerinii urcă pe jos, unii dintre ei folosesc microbuzele unei firme de transport local din Gherla. Cu ajutorul a trei microbuze care scârțâie din toate osiile, ca și cum ar suspina după tinerețea lor pierdută pe autostrăzile din Germania, pelerinii pot face continuu naveta între satul Nicula din vale și mănăstire. Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, mă întreb cum fac
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și a mănăstirii. Simt cum încearcă să-mi menajeze susceptibilitățile legate de propria mea confesiune, de „legea mea”, cu alte cuvinte, un ecumenism discret, autoimpus. O piatră rotundă și grea, ca un ou de găină, proiectată de unul dintre cauciucurile microbuzelor care urcă panta, o atinge năprasnic pe pelerina Ana chiar în rotundul gleznei, mai să se prăbușească la pământ de durere, așa că sunt nevoit să o ajut să urce, cu greu, ultima parte a pantei. Ana îmi spune că băiatul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bine de jumătate de secol, an după an, cred că este vorba de cea mai perseverentă și longevivă pelerină cu care am discutat până acum. Înainte vreme, oamenii din sat veneau doar pe jos la Nicula, acum au mașini și microbuze la dispoziție, dar nu prea mai vin, lasă să se înțeleagă Nastasia. Am mari probleme în a-i înțelege spusele, graiul fiind împănat cu o mulțime de regionalisme din maghiară și germană. „Când eram eu tânără, aveam doar rochie de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
discurs ecumenic primar, la firul ierbii, pe care l-am întâlnit și în alte cazuri în care pelerinii au experimentat mixitatea confesională. În tot acest timp, continuă să sosească noi și noi valuri de pelerini, inclusiv cei provenind dintr-un microbuz alb, cu plăci de înmatriculare de Iași, care a fost lăsat să urce până la poarta mănăstirii. Este vorba de un grup de circa 30 de persoane, bărbați și femei deopotrivă, cei din jur percep imediat accentul moldovenesc, așa că-i întreabă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mecanismelor interne de funcționare (Turner, 1978 : 12). „Pelerinii vorbesc de organizatorii de pelerinaje cu încredere și respect, la Mešugorje” (Claverie, 2003 : 349). O observație pe care o pot confirma în mod direct, după experiențele de teren avute în pelerinajele cu microbuzul ; jocul câștigării „încrederii” participanților la un pelerinaj se dovedește esențial în fazele de început ale acestuia, strategiile utilizate de către organizatori fiind uneori de o extremă subtilitate și prezentând numeroase similitudini cu cele ale operatorilor din turismul laic - distribuție de băuturi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cel nou de la Suceava. De Pogorarea Sf. Duh vom fi la PUTNA. 290 lei. Vasile (adresă de Internet). - Traseu si peisaje. Excursie la Salina de la Slanic prahova si mrile ghighiu si tiganesti. Sambata 7 aprilie. 50 lei - autocar, 60 lei - microbuz. Vasile. Detalii pe (adresă Internet). - Excursie la salina de la slanic prahova si intr-o localitate plina de istorie și verdeata, comuna Brebu, Sambata 19 mai. 70 lei. Vasile (adresă de Internet). Se remarcă alegerea unor locuri cunoscute de pelerinaj, preferința
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și autoturisme de închiriat și de cohorta din ce în ce mai largă de pensionari în plină formă. De aceste schimbări au beneficiat atât centrele naționale de pelerinaj, cât și cele internaționale” (Eade, 2013 : 25). Să fim realiști : pentru oricine contemplă mulțimea de autocare, microbuze și autoturisme parcate în preajma unor mari locuri de pelerinaj din România, cum ar fi Prislop sau Nicula, este evident că aceste pelerinaje nu ar fi avut succesul actual dacă mijloacele acestea de transport nu ar fi devenit mai accesibile ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nu, deoarece participanții rezistă în a forma „communitas-groups”, în sensul marii sociologii turneriene. Acest lucru se întâmplă din cauza motivațiilor diferite privind plecarea în pelerinaj și backgroundul personal extrem de diversificat. Pentru cazul românesc, în dialogurile realizate cu obișnuiți ai pelerinajului cu microbuzul sau autobuzul sau în timpul călătoriei propriu-zise, mi-am putut da seama cât de selectivi erau aceștia în alegerea colegilor de cameră, de banchetă de autobuz chiar (vecinătatea imediată) în funcție de pregătirea socială, de gradul de „respectabilitate”, mai ales atunci când proveneau din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii sar de pe biciclete și fac loc, strigînd "Trece mașina!". Cu toții zîmbesc, rîd și sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii sar de pe biciclete și fac loc, strigînd "Trece mașina!". Cu toții zîmbesc, rîd și sînt amabili. Căsuța Ingelei este într-un minigolf situat la estul insulei, adăpostită perfect de vînturile din vest. O terasă imensă, un șezlong, scaune confortabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pentru a avea parte de-un tacâm complet... Rapid, am evaluat situația: în fața mea, la o distanță respectabilă, un autobuz staționat - motivul frânei mele și a ajungerii în șanț - în spate, la o distanță comparabilă cu cea din fața mea, un microbuz ce a avut timp să oprească și să-mi aștepte reacțiile. În rest, nimeni și nimic, cât vedeai cu ochii, înafara unui câmp alb, alb, alb... Înciudat și, oarecum trezit din euforie, i-am invitat pe toți să coboare din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ziariștii străini. Biroul de presă îl aveam într-o cameră la Intercontinental și, la anunțul deplasării la Ploiești, s-au arătat interesați să mă urmeze circa 50 de ziariști. Deplasarea s-a făcut pe o vreme închisă, în mașini, autobuze, microbuze și, odată ajunși, am fost conduși în sala de ședințe a Județenei de partid. Pe mine m-a invitat un funcționar în biroul primului secretar, unde erau prezente mai multe persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
contemporană”. Înainte de deschiderea expoziției, Viorel Rău ne-a anunțat pe cei prezenți la eveniment că, colegul nostru, pictorul Valentin Boța de la Aiud a încetat din viață. Suferea de o formă de cancer. A doua zi dis-de-dimineață am plecat cu un microbuz împreună cu Viorel Rău spre Pitești unde avea să aibă loc la ora 12 vernisajul Expoziției Naționale de Icoane ,,Rugămu-ne Ție!”, iar seara mă aflam ca și acum pe peronul Gării de Nord îndreptându-mă spre casă. Plecasem cu acceleratul de Vatra Dornei
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
prezentat fiecare, studiindu-ne din priviri. Mi-ar fi plăcut să mă întâlnesc cu cei pe care îi cunoșteam de la diferitele vernisaje din țară. De pe holul unde ne aflam am observat prin ușa larg deschisă că în fața clădirii parchează un microbuz. Era mașina care urma să ne ducă, pusă la dispoziția noastră de către Centrul de Creație. Ne-am așezat cu grijă bagajele, fiecare unde am vrut fiindcă era loc suficient. Soarele ardea cu putere deasupra capului, era amiază. Căldura era greu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Griji de mamă, până în ultima clipă! * În ziua înmormântării (27 decembrie 1981), ca un făcut, întârziasem! Tocmai noi, rudele cele mai apropiate, eu, Doina, tata; trecusem mai întâi, ocolind, pe la unchiu’, care obținuse de la ministerul unde lucrase atâția ani un microbuz, și acesta se defectase, pe drum sau parcă chiar înainte de a pleca; am așteptat să se repare ceea ce era de reparat... Înaintam grăbiți - era aproape ora zece dimineața - pe aleea largă și dreaptă a cimitirului Bellu, când, ajunși la vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
utilizat trenul, iar de la Cluj am urcat în mașina mirelui, un Ford decapotabil, închis din cauza vremii nesigure, în care mai luaseră loc bunicul, tanti Elenuța și mama - eu între ele, neastâmpărat ca totdeauna. Bunica și ceilalți ne urmau într-un microbuz închiriat pentru ocazie, în care - la Dej - s-au adăugat două fiice ale bancherului Boca, vărul mamei, trecând și eu alături de aceștia, la propunerea bunicii, dar și la inițiativa mea, bucuros să scap de cicăleli. Rudele noastre din Dej fiind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
îi erau paralizate. Pe drum, îmi făceam cruce, neobservat, la toți Christoșii răstigniți pe marginea șoselei, care ne trata din abundență cu praf - doar unul mi-a scăpat, punând apoi pe seama acestei neglijențe cele întâmplate. Căci, la intrarea în Satu Mare, microbuzul nostru a frânat brusc, iar bunica a început să scoată țipete disperate, fiind întâia care a zărit în șanț, înaintea noastră, Fordul răsturnat, cu roțile în sus. Coborând cu toții în grabă, am auzit gemetele mamei; eram înspăimântați, bunica plângea în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
linia frontului, prin participarea la reuniunile Comisiei de conciliere Republica Moldova-Transnistria, care se țineau de regulă la Tighina (Bender) și la Chișinău, ca și prin organizarea și stabilirea regulilor de funcționare a grupului de observatori militari. Făceam deplasările cu un microbuz pus la dispoziția noastră de Guvernul de la Chișinău. Am fost în mai multe localități de pe malul din dreapta Nistrului, în Transnistria, după aranjamente de securitate făcute de reprezentanții Chișinăului cu cei de la Tiraspol. Îmi amintesc că am fost în satul moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Ruse. Și aceasta, pentru că orașul Tighina se găsea parțial sub jurisdicția autorităților Republicii Moldova și o parte sub comanda celor de la Tiraspol. La intrarea pe pod, am fost, cu toții, supuși unui control vizual al "grănicerilor" transnistreni. M-am făcut mic, în fundul microbuzului, până am trecut acest examen cu caracter vădit ostil. Apoi, am ajuns în câteva secunde în orașul Tiraspol. La intrarea în oraș, erau o mulțime de lozinci cu caracter ideologic: "Pace lumii", "Victoria Comunismului", lozinci și busturi ale lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Kyoto. Iată-ne în străvechiul oraș Kyoto, fosta capitală a Imperiului Nipon care, ocolit de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial, este unul dintre cele mai mari orașe ale Japoniei actuale. De la gară , suntem transportați de un microbuz închiriat de Shinya, și ne cazăm la „Ryokan Tozankaku”. Acesta este un loc preferat de turiștii veniți să cunoască trecutul istoric al faimoasei capitale și să experimenteze bucătăria tradițională din Kyoto. Nu departe de „Tozankaku” se află câteva obiective turistice
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
loc. El reprezintă „Vidul” sau „Golul de iluminare”. Afară sunt 40 de grade Celsius, ne simțim ca într o saună, și de atâta căldură, Alexiei i se topesc sandalele în picioare. Pentru a ne ușura vizita, Shinya a închiriat un microbuz. De acasă plecasem cu o gentuță frigorifică pe care, azi, am umplut-o cu tot felul de sticluțe cu vitamine, apă tonică și ceai verde. Aprovizionarea am făcut-o de la automatele de pe stradă. Numai așa am putut ajunge și la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
japonezi se poate. Observațiile sale sunt pertinente pentru că-așa cum sugerează și titlul sunt „culese” chiar din mijlocul societății japoneze. Autoarea a locuit în casele lor și a călătorit pe tot cuprinsul Japoniei, cu avion, tren, dar mai ales cu microbuzul, de la o coastă la alta a arhipelagului nipon, cunoscând astfel un mare număr de oameni din cele mai diferite categorii sociale. Această carte, așa cum afirmă autoarea, a fost scrisă din suflet, de fapt și-a așternut sufletul pe hârtie, trăirile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]