17,823 matches
-
sângeroasă și că mâinile ei osoase mă apucaseră de gât, de-abia acum mă hotărâi. Eram obligat să o implic și pe târfă în treaba asta, doar pentru a o împiedica să spună după ce voi fi murit: „Dumnezeu să aibă milă de el, acum s-a liniștit!“ Chiar în acest moment, trecură oameni pe sub lucarnă. Purtau un sicriu îmbrăcat în negru, pe care ardea o lumânare. Declamarea mărturisirii de credință mă trezi din visare. Negustorii și trecătorii își întrerupseră lucrul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
boabe dintr-un șirag de mătănii, pe care îl ținea în mână, și spunea invocații. Rămase în preajma ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din Iași, cu avionul, și aterizarea sa la București, ar fi fost de interes cultural! Ptiu!... CÎnd vom scăpa de ramoliți? CÎnd vom vrea, cuadevărat. Fiindcă nu ne obligă nimeni să-i invităm. Tot respectul pentru trecutul lor. Dar și milă pentru prezentul nostru... Charismaticul Sebi Ștefănescu spune, În cartea lui, că sunt actori care n-ajung treapta, uneori sublimă, a ratării. Just! Dar cît doare acest sublim!... Despre talent : „Sunt mai talentat ca mine!” (Gh. Pituț). Ori , după vizionarea unui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-i pun În scenă de ani de zile...așa-ziși Rectori la universități inexistente, care mă roagă să conduc o catedră... sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur - doar datorii. Fiindu-mi milă de mine, recunosc, pînă la urmă, mie milă și de ei... Dintr-un articol despre marele interpret al Slugii la doi stăpîni, Marcello Moretti, reținem două considerații ale și-mai-marelui G. Strehler, care vor folosi, desigur, interpreților care-și adaugă un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zile...așa-ziși Rectori la universități inexistente, care mă roagă să conduc o catedră... sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur - doar datorii. Fiindu-mi milă de mine, recunosc, pînă la urmă, mie milă și de ei... Dintr-un articol despre marele interpret al Slugii la doi stăpîni, Marcello Moretti, reținem două considerații ale și-mai-marelui G. Strehler, care vor folosi, desigur, interpreților care-și adaugă un nou obraz, peste al lor : cică celebrul interpret
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de geniu. Simțeam prin toți porii jocul. Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un mod absolut rudimentar și lamentabil, încercau și ei să descopere cum ar putea încropi de-o manșă. Au ajuns în cinci trefle. Am pus cu o delicatețe otrăvită cartonașul care simbolizează "contra
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
puștoaică. Zici că nu s-a copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să mă enerveze rău de tot, baba dracului! Da' asta e, domnule dragă, ce să ne mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de aici, de la chirurgie toracică de-i spunea lu' moșu' ăla că atunci când îi vine pensia, să treacă pe la el pentru operație. Las-o dracu', nici așa, mă!" "Ete, ba bine că nu! Față de moșii ăștia bagabonți n-am nicio milă. Dă-i în mă-sa, că-și fac cavouri d-un miliard, din banii pe care i-au strâns o viață sau din ce li s-a retrocedat, și vor să-i scapi, făcând medicină d-asta, socială. Îți dau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment al datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi fusese amputată cu totul, probabil într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat de Dumnezeu. Nu știau cât de tare aș fi putut fluiera în biserică. Îmi dădusem, cu siguranță, seama și că ei mă priveau fie cu milă, fie cu desconsiderare, dar și faptul că acest post însemna în fond și la urma urmei să fii fost tot timpul la cheremul grangurilor orașului. În definitiv aceasta era funcția mea. În ziua aceea, când mă chemase la raport în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau nu le achiziționaseră încă, aveau senzația că înfiriparea industriei într-un astfel de orășel liniștit, ar fi adus oameni cu studii, ingineri, economiști, profesori, medici care i ar fi depunctat pe ei la o eventuală nouă candidatură. Dumnezeu cu mila! 8. Așadar, urma ca a doua zi să plec împreună cu tovarășul director și cu dl. Valy, la județ, cu Dacia 1310 îmbunătățită și de un roșu 40, a directorului. Înainte de plecare însă, planul se schimbă. Dimineața, tovarășul Sima tocmai fusese
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de Ucigă-l Crucea. Adică? Adică? Ha, ha, ha! Dacă n-o trântești tu pe ea pe divan, te va izbi ea cu adevărat sub divan, cât de târziu, cu nasu-n oala de noapte, de-ți va plânge lumea de milă, așa să știi. N-are cum. Ba da. Știi ce face? Lansează o vorbă care, pe lângă că o să te doară, e complet eronată. Care vorbă? Valy face o strâmbătură și-și pițigăiește glasul, de ziceai că se vaită o babă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o placă de pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
minute să se dezmeticească, nu să-l ia așa, ca din oală. Ce e cu dumneata? Ești cam abătut - remarcă Valy. Era parcă întrebarea celui care, după ce ți-a dat în cap cu ceva, nu întârzie să-ți plângă de milă și să te bandajeze. L-a mișcat - explică Iozefina poate că peisajul cu chiloții mei cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o caracterizează în orice privință. Și în gestică. Sau în zâmbetul pe alocuri forțat naiv. Cred că este și o modalitate a femeii, în general, de a cuceri și prin astfel de tertipuri, bărbatul. Să-l împingă spre sentimentul de milă, spre tentația de ocrotire, ca mai apoi, să se declanșeze valul iminent al Iubirii. În anumite privințe, Relia îi seamănă Iozefinei, și aceasta nu numai pentru că ele se întâlneau atât de frecvent în mine, în lumea mea. Aici, în mine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s a pedepsit crunt, apelul durând toată noaptea. Dimineața am plecat la muncă gata obosiți, vai de capul nostru, uzi și fără mâncare. Urma o nouă zi în care să ne rugăm din nou ca bunul Dumnezeu să-și facă milă de noi și să ne ia în împărăția Lui. Dar nici El măcar nu ne voia. Cine o asculta vorbind nu zicea că doar repetă mecanic narațiuni cu întâmplările verișoarei de la Domald, care fusese în lagăr. Nu era prima oară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceva adevăr în ea. Eu am fost în această situație și mărturisesc sincer că așa este. Poate mă înșel eu sau este doar o percepție unică a mea, cine știe? Când ești bolnav, toți roiesc în jurul tău, oferindu-ți atenție, milă și compasiune, într-un cuvânt, ești în centrul atenției. Pare un beneficiu destul de bun, nu? Câți nu î și doresc să fie în centrul atenției? Dar, este un DAR greu de imaginat. În momentul când ești în centrul atenției, referitor
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
centrul atenției. Pare un beneficiu destul de bun, nu? Câți nu î și doresc să fie în centrul atenției? Dar, este un DAR greu de imaginat. În momentul când ești în centrul atenției, referitor la boală, ai din partea familiei și prietenilor milă, compasiune și ri ști să te obișnuiești așa și să nu mai reușești să ieși afară din această zonă numită boală. Da, prieteni, așa este. Te obișnuiești cu statutul din centrul atenției, chiar dacă acest centru este construit pe motivul boală
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
gândesc că sunt bune sau rele, chiar dacă de multe ori prezintă riscuri. Dacă nu riști în viață, sau dacă nu schimbi ceva în viața ta atunci nimic nu se va întâmpla și vei rămâne acolo unde ești plângându-ți de milă. Așadar am plecat în Italia și mi-am găsit imediat serviciu, dar nu am rezistat decât jumătate de zi pentru că eram slăbită și fără vitalitate, dorința și furia mea nu erau suficiente pentru a munci. Corpul meu nu rezista și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am început să accept că am pierdut războiul cu viața. Așa mi s-au părut acei ani, un război greu și interminabil cu viața. Toată lumea din jurul meu începuse să mă compătimească, cei dragi și familiarii sufereau enorm, toți îmi ofereau milă și compasiunea lor, iar eu îmi pierdusem identitatea, îmi pierdusem încrederea în mine, îmi pierdusem direcția de viață și cel mai tragic mi s-a părut faptul că îmi pierdusem și visele. Nimic nu mai exista, totul era incert iar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în care erau înșirate nume ale unor oameni din sat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet, gardul pierdea din înălțime... În fața pragului, s-a adunat un munte de zăpadă. Falnicul cireș de la poartă își pleca fruntea în fața vântului. Mă gândeam că ar cam trebui să intru în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept ridicat, dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau locul supliciului, iar Întreaga figură se boțea Într-un hohot de plâns devastator. „Viața Îi omoară“, a conchis cu milă Olaf. Într-un colț, alți doi indivizi stăteau față-n față, de-o parte și de alta a unei rame goale având forma unui monitor de calculator. „Ăștia sunt avansații, care Încet-Încet acceptă posibilitatea prezenței altora, Încercând comunicarea prin simțuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dar a plecat. — V-ați luat rămas-bun? — Într-un fel. Îmi amintesc ce mi-a spus atunci, că nu e loc pentru doi morți În același sicriu, și mai ales privirea lui de la despărțire, plină de dispreț. — Poate că era milă. Sau dezamăgire. — Poate. Cine știe? Să ne-ntoarcem Însă la tine, Cassandre. Ar fi mai util scopului nostru dacă mi-ai povesti un vis, nu o amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai pot face diferența. — Bine. Povestește-mi atunci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]