1,513 matches
-
citească de pe prompter ce au făcut și spus bărbații și să decoreze peisajul masculin. În rest să îngrijească managerial, menajerial și erotic de capii lor, oriunde s-ar afla aceștia: acasă, la servici, la cârmă. Ținutul cu dinții la ordinea milenară a lumii patriarhale exprimă frici foarte explicabile de pierdere a monopolului masculin, iar pentru aceasta nici un misoginism nu este de ajuns. Există o teamă la fel de explicabilă față de pierderea sensului vieții și de lezarea gravă a identității personale. Eu înțeleg teama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
observat că ajunsese la poalele unui versant ce se ridica semeț, asemenea unui munte crescut din valurile mării. Spre stânga lui, pădurea de conifere era deasă, în timp ce, pe partea dreaptă, parcă în ciuda vegetației bogate de alături, muntele își arăta originea milenară prin stâncile și pietrele uriașe de diferite culori și structuri, care, cândva, cu mii de ani în urmă, s-ar fi născut din fluvii de lavă... Tainicele cărări ale iubirii Și-a strâns curelele bocancilor, a împerecheat copcile costumului, trăgând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încet-încet este elaborat Coranul; începe istoria Islamului. în mai puțin de o sută de ani, această forță deopotrivă religioasă, politică și militară zdruncină structurile vechi, așa cum a făcut și creștinismul înaintea sa. Ea pune capăt, pe calea armelor, unor imperii milenare în numele unei noi forme de monoteism; în mai puțin de un secol, trupele succesorilor Profetului fondează chiar un nou imperiu, dar inconsistent, volatil, aproape nomad. Pentru a-și finanța armatele, primii califi, instalați la Damasc, apoi la Bagdad, recurg pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se țes permanent împotriva românilor. Faci apel la istorie și deduci că nefericirea noastră seculară (chiar milenară!) se datorește în primul rând străinilor. (Noi suntem doar victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist, Engels, scria unui contemporan că românii lui Avram Iancu ar trebui, pur și simplu, exterminați, pentru că se opun „revoluționarilor” unguri, de fapt, luptă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la nivelul cel mai adânc, acela al moralei creștine, unde respectarea principiului exclude orice dar sau însă. Este știut că la baza democrației europene (unde se dorește - în principiu! - să fim și noi) stau trei pietre de temelie cu vârstă milenară: filosofia politică a vechilor greci, dreptul roman și morala creștină. Iată ce le spune Iisus ucenicilor săi cu puțin timp înainte de a intra în Ierusalim: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai marii lor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are o sensibilitatea particulară, aș zice „cosmică”. Scufundarea în peisaj, identificarea cu sufletul pietrei sau al norului sunt stări speciale ce îi permit să asculte „chemarea de-nceput de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se țes permanent împotriva românilor. Faci apel la istorie și deduci că nefericirea noastră seculară (chiar milenară!) se datorește în primul rând străinilor. (Noi suntem doar victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist, Engels, scria unui contemporan că românii lui Avram Iancu ar trebui, pur și simplu, exterminați, pentru că se opun „revoluționarilor” unguri, de fapt, luptă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la nivelul cel mai adânc, acela al moralei creștine, unde respectarea principiului exclude orice dar sau însă. Este știut că la baza democrației europene (unde se dorește - în principiu! - să fim și noi) stau trei pietre de temelie cu vârstă milenară: filosofia politică a vechilor greci, dreptul roman și morala creștină. Iată ce le spune Iisus ucenicilor săi cu puțin timp înainte de a intra în Ierusalim: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai marii lor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are o sensibilitatea particulară, aș zice „cosmică”. Scufundarea în peisaj, identificarea cu sufletul pietrei sau al norului sunt stări speciale ce îi permit să asculte „chemarea de-nceput de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și un parpalac alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căra grăsime dă ciolan, m-am tras În Otelu și Restorantu din Gouveia și-am servit un completo călduț pă bune, care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară Sifonazo la o temperatură sub nivelu mării. Ș-așa, mai o dușcă, mai o spaimă, m-am Îmbulinat să-l iscodesc pă ginitoru dă noapte, care iera un mutulică d-ăia că, când trage felmoaru la fleoancă, are mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că ce-i mai bine să servești, adică, o ciucalată cu vanilie versus un bol dă apă la moară, și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru a luat-o p-a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și dialoguri pă bune. Crezi-mi barimi o dată În viață, Ustáriz: dacă-i cazu, pă loc Îmi sare muștaru. Da m-am dedulcit și nu l-am mai lăsat să se ușchească pă Farfarello; i-am făcut cinste c-o milenară cu fâs care am consumat-o sotto paza la un zebu; i-am plombat o juma dă Toscanini În rât și, mai cu povești la obect, mai cu pălmuțe, l-am dus cu birja la Noul Parmezan a lu Godoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
urmare, nu e de mirare faptul că și în notele de călătorie durata este prelungită, iar evenimentele sau povestirea se produc pe fundalul multiplelor și înșelătoarelor chipuri ale așteptării. De aici și senzația de static din majoritatea narațiunilor, de încremenire milenară într-o ordine ce pare să țină mai degrabă de cosmic. Am putea spune că la Sadoveanu așteptarea este agentul narativ prin excelență: ea înlesnește contemplația și tot ea dă apoi impulsul istorisirii. Povestirea suspendă așteptarea, apropie personajele și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiecare zi, sugerându-ne să avem și noi bunul simț de a perpetua această istorie românească a gesticii Dansul”. 4 Un trandafir de esență atât de rară nu s-a ivit pe un teren arid, necultivat, ci el este rodul milenar al unei tradiții îndelungate, fiind floarea cea mai rară în folclorul autentic românesc și, implicit, în folclorul lumii. Pentru că, pe această floare rară, sau așezat picăturile de diamant șlefuite de marii artiști ai neamului. 5 II. MENTORI Valerică Pietraru Virginel
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
bijuterii să poată fi așezate cu trudă și migală în diadema de perle, gata să împodobească oricând chipul drag al țării ! Trandafir de la Moldova-o floare rară, răsărită miraculos la 1 noiembrie 1999 pe ogorul fertil al oboceiurilor și tradițiilor milenare românești, alături de cei doi pricepuți grădinari: Valerică Pietraru și Virginel Solomon, care au răsădit-o cu mare pricepere în grădina Casei de Cultură Alexandru Giugaru din municipiul Huși, sub privirile binevoitoare ale directorului acestei instituții, domnul Sergiu Găină și a
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
doar preț de câteva secunde, o privire încețoșată, pentru a repeta formulele cerute de ocazie, în speță cât de luminoasă și de mare pare aceasta. Felul în care fast-food-urile își promovează produsele, într-un mixaj fabulos și hilar de estetică milenară a contemplației și de chiftele ale globalizării, exprimă însăși esența geniului sincretic japonez, de o uimitoare și, în același timp, total lipsită de discernământ creativitate, aplicată cu râvnă și cu seriozitate în orice domeniu. Firmele de produse alimentare se întrec
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în cazul ciumei, cămașa de cânepă expusă la hotar joacă același rol magic și în cazul grindinei (33, p. 126). Practica nudității rituale având drept scop „legarea” magică a stihiilor naturale și a demonilor care le declanșează are o vechime milenară. Plutarh (Mulierum virtutes, IX) relatează astfel legenda potrivit căreia Belerophon îl roagă pe zeul Poseidon să declanșeze o furtună-potop care să pustiască ogoarele lycienilor : „Marea înălțându-se venea după el și acoperea ogoarele. Cum bărbații nu puteau să-l înduplece
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Apostoli, cum și o parte doctrinară, pur ideală. Majoritatea adepților creștini, la-nceput, era formată din iudei, apoi din păgână recrutați dintre Romani, Greci și alte națiuni. Iudeii monoteiști veneau în creștinism cu o doctrină bine fixată și cu tradiții milenare, pe când păgânii politeiști și idolatri aduceau cu ei obscurantismul și o filozofie aparte, ce corespundea vremii și mentalității de pe atunci. Sarcina Apostolilor deci legatari ai Noului Așezământ 217 era nespus de mare. Pe deoparte, ei înșiși nu discernuseră bine noua
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în liberalism, a dus fatalmente la destrămarea credincioșilor, care pe fiecare zi se constituiesc în secte religioase, cu concepții bizare și totul străine de spiritul evanghelic al Mântuitorului. Rezultatul poate fi acesta: Biserica creștină, în genere, a pierdut frâna autorității milenare, iar popoarele își caută singure un punct de reazim spiritual, orientându-se spre ceva nebulos, spre un Mântuitor, ne-ncadrat în formulele și // căprăriile omenești și Care să plutească senin și autoritar în înaltele sfere ale spiritualității. Că Mântuitorul Christos n-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost poate, copilul nimănui, ce dormitai pe maidane și pe lângă ruinele primitoare de pribegi; // având ca par pământul și învelitoare cerul!... Eroul Necunoscut! Oricine ai fi, al nostru ești al neamului românesc de pretutindeni! Visul tău din urmă fu visul milenar al străbunilor Tăi! Jertfa Ta că muriși necunoscut fără să predai vrăjmașului drapelul țării Tale fu cea din urmă mărturie că, Tu copil al brazdei românești Îți porți patria pretutindeni; că tricolorul Ți-i drag și-Ți este mamă și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e zdrobitor când și români...dau mâna vrăjmașilor noștri și vând sentimentele lor naționale și patriotice pentru ambiții mici omenești”, iar în altă parte: „Dumnezeul strămoșilor noștri e cu noi. El ne-a susținut neamul vajnic de-a lungul vicisitudinilor milenare. El ne va ajuta să străbatem și ce mai avem de străbătut”. Vasile Loichiță, exprimându-și regretul pentru moartea colegului său, atrage atenția asupra faptului că activitatea întreprinsă la mitropolie i-au slăbit puterile lui Cotlarciuc și l-au făcut
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
profesorii și colegii mei de facultate cei care m-au susținut și m-au învățat și ajutat să trec prin inerentele greutăți legate de acomodarea ca om și specialist în 4 (patru) țări cu sisteme sociale diferite. Construită pe tradițiile milenare ale poporului Român, facultatea noastră păstrează nealterată menirea Almei Mater. Facultatea noastră are puterea cuvântului care zidește.
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Constantin D. Pitis () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1008]