20,506 matches
-
din Londra, a lăsat tot, serviciu, prieteni, familie și s-a dus la el. Alex e mai drăgăstos și are piercing-uri peste tot și e foarte simpatic și am făcut baie cu el lângă terasă unde Pinochio, Miau și cu mine i-am dus să mai cunoască ceva din București. Uneori pare mai departe București de Brăila decât Spania de Londra, spune Cezar și are dreptate. O să am eu grijă de tine, nu-mi place să te văd tristă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
uimitor de strălucitoare și calmă și caldă, și că voi merge pe stradă ca și cum sunt Turist în București, cu ochii pe sus, la terasele pline de flori de pe blocuri, hei, ce faci, sunt acasă! și mai stai? nu, vii la mine? Da! în cât timp? în jumătate de oră, eu acceptasem iubita care venea din Maroc și el acceptase să mai vină și eu am știut că ne îndepărtăm, la loc, cum fusesem înainte de a vorbi vreodată, din sărut în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
un copil? Bine, și cu noi cum rămâne? Când spui unei femei asta înseamnă ceva. Nu cred că poți să mă înțelegi, tu ești o monogamă convinsă, te-am văzut eu. Bine, dar și tu cauți același lucru ca și mine, eu mi-am asumat niște riscuri, de-asta am și rupt o relație care... mi-e greu așa, dar e mult mai bine... Trebuie o femeie foarte specială care să accepte nebunia mea, liberă, eu nu mă pot îngropa într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
exista ceva sexual, sunt defect, nu mai vreau nimic... nu mai vreau nimic... stau lângă el întinsă în cămăruța de la mare și Pinochio a plecat, și Păianjenul a plecat, e doar el, întins pe spate, tu de ce ai nevoie de mine... tace, tu de ce ai nevoie de mine... tace, mă aruncă la kilometri distanță, trebuie să plecăm. Eu ies, spune el, nu știu unde, plec, n u m a i p o t s ă s t a u a i c i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vreau nimic... nu mai vreau nimic... stau lângă el întinsă în cămăruța de la mare și Pinochio a plecat, și Păianjenul a plecat, e doar el, întins pe spate, tu de ce ai nevoie de mine... tace, tu de ce ai nevoie de mine... tace, mă aruncă la kilometri distanță, trebuie să plecăm. Eu ies, spune el, nu știu unde, plec, n u m a i p o t s ă s t a u a i c i, dacă pleci a c u m, plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
s-ar fi mutat la cel ce a regizat ultimul serial de televiziune al soțului ei, Asta contează, laureat cu Premiul BAFTA. Samuel Sharp și-a pus lacăt la gură când am adus în discuție acest subiect. «Lăură și cu mine ne-am despărțit de comun acorda, au fost cuvintele lui. Lăură, care, întâmplător, este a doua lui soție, asta după plecarea soției dintâi cu câțiva ani în urmă, cu cei doi copii ai lor cu tot...“ Ce-o privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți pe data că sub pernița e un ziar și îl scoase la vedere. — Văd că da, ofta el. — M-am uitat în fugă la el, bâigui Eleanor. — Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îndoielii natură „succesului“ sau. Următorul lui scenariu va fi ceva mai bun decât ar fi fost în mod normal și asta din cauza că deunăzi i-am tăiat macaroana. — Hmm, făcu Adrian. — Pareți sceptic, remarcă Fanny. — Ei bine, Șam și cu mine ne cunoaștem de secole. Nu-i destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns de nedespărțit. Locuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu. Ai înnebunit? — Eu, una, nu, dar mă tem că tu ai luat-o razna. Ia gândește-te: daca o să afle și singura? — N-o să afle. N-are cum, o liniști Adrian. În orice caz, toată povestea cu tine, cu mine și Șam e pusă sub șapte lacăte. Și-a dat cuvântul de onoare. — Și tu ai încredere-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre bucătărie, îmbrăcată și pieptănata că la sosire. Ah, iată-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare. Șam se apucă să gesticuleze indignat. — Sfinte Sisoe! De ce nu ne-ai spus de atunci? — Am socotit că-i mai bine așa. M-am gandit c-o să rămâneți amândoi alături de mine, că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl, o să salvăm trioul nostru. Știi cum e - ca-n povestea cu glonțul orb din plutonul de execuție. Sau dimpotrivă, adaugă ea după o clipă de gandire. — Eu... eu... îngaimă pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un efect serios, spuse Adrian. — Taceți odată, pentru Dumnezeu! zise Eleanor, care ședea între ei. N-aud o vorbă. Reprezentantul unei organizații caritabile evocă într-o discuție cu prezentatorul știrilor activitatea desfășurată de prințesa în beneficiul celor care căzuseră victime minelor de teren. — Zici, așadar, că ne paste un catharsis național? îl întreba Șam pe Adrian pe la spatele lui Eleanor. — Tot ce se poate, veni răspunsul lui Adrian. La televizor rulau acum imagini de arhivă cu Diana în costum safari, pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
da pace. În cele din urmă, m-a convins. Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu palma peste frunte și exclamă cu glas jalnic: Am uitat! Vai de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șovăire și fără să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil să Îl tutuiesc. Pentru că Învierea care va veni, Bejane, te va găsi În vârf! Sus, aproape de Îngeri. Când am auzit io de Îngeri care mi-am petrecut viața În mină și În cârciumi, am zis: s-a făcut. Și i-ați dat rinichiul? N-am apucat, că cumnatu' a mierlit-o a doua zi. Nici nu știu cum, dar a fost Înmormântare mare. S-a văzut mâna de meseriaș a lui Wellmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zis ea. Pentru ea, de fapt, Macavei Înseamnă Nimeni. Dacă l-ați fi citit pe Homer, ați Înțelege mai ușor, domnule Húsvágó. Vă rog să nu mi-o luați În nume de rău. Nu vreau să vă ofensez. Departe de mine gândul ăsta... Eu am citit púțin la viața mea, stimată doamnă, dar cred che tot ințeles eu ceva și fere Hómer... Eu nu fost niciodată așa fericit ca atunci chind dus in brațe Eleonora la dúmneavoastră. Se simți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la mină a cumpărat un tractor pe care nimeni nu-l mai mișca din curtea fostului CAP deoarece din el nu mai rămăsese decât numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la mină a cumpărat un tractor pe care nimeni nu-l mai mișca din curtea fostului CAP deoarece din el nu mai rămăsese decât numărul de Înmatriculare și câteva piese imposibil de demontat și de vândut apoi la fier vechi fără ca poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani de meserie erau puțini În sat și bătrâni. Copiii de școală primară intrau cu toții Într-o singură sală de clasă. Pentru gimnaziu se duceau la Zușag cu autobuzul. Foștii navetiști la mină sau la combinatul chimic, ca Matei, și-au vândut apartamentele de bloc din oraș, le-au lăsat copiilor sau le-au Închiriat pe valută. Au Început să construiască gospodării după vederi trimise de cei plecați la muncă În Europa. Casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
robustețea psihică a familiei; să ia lucrurile așa cum sunt, spunându-și că o femeie care nu te iubește nu te poate Împiedica să o iubești cu toate acestea; În sfârșit, să se lase de școală și să se ducă În mină alături de detașamentul de avangardă a clasei muncitoare. Dându-și seama că nu avea vârsta pentru a lucra În subterană și nici pregătirea politică, a ales o cale mai Înțeleaptă: a părăsit liceul de elită unde Învăța alături de Violeta și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
școlile din oraș. Acest amănunt contrazicea pe toți cei ce susțineau că acolo se intra foarte ușor. Se intra greu și se ieșea și mai greu. Poarta de metal glisantă, cu acționare electrică, era o dovadă suficientă de exigență. La mină era același model omologat de securitate și confort. Pentru portar, mai ales. Inspirat de povestea lui Iuri, Flavius-Tiberius a botezat noua sa școală „Vorkuta maia”. În vreme ce elevii din marile licee teoretice câștigau tot felul de olimpiade și visau să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care le aluneca În fiecare dimineață În spate ca o ghilotină perfidă ce tăia În două blocuri nu doar lumea, ci chiar și aerul. La „Vorkuta maia”, prezența la ore era lucrul cel mai important. Celelalte veneau de la sine, căci minele aveau nevoie de oameni bine pregătiți profesional și cu un bun nivel politic. Aici Însă, lucrurile nu stăteau grozav, Întrucât profesorul de filosofie preda chiar filosofie, cel de franceză, un drogat al acestei limbi, preda chiar franceză cu un petit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încep o propoziție, dar rămăsesem fără cuvinte. Ea puse ghidul jos și se uită gânditoare la mine. — Ce e, scumpule? Am făcut tot posibilul să-i explic, articulând și comunicându-i cu atenție cuvintele de parcă ar fi fost niște mici mine, atenție, atenție, atenție. — Cum te simți? întrebă ea. Poate ar trebui să faci o plimbare sau ceva de genul ăsta. Întinde-ți picioarele. — Poate. — Vrei să te însoțesc? — Nu, cred că trebuie să fiu singur. — Bine. Peștii de la apus trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat pe spate, cât pe ce să-mi pierd echilibrul. — Ține-te bine, strigă ea, fără să întoarcă ochii, și cuvintele trecură pe lângă mine repezi și scurte, într-o suflare de vânt. Am cuprins-o cu brațele, găsindu-i mijlocul subțire, dar ferm sub jacheta mare de camuflaj. M-am adăpostit după ea pentru a împiedica țigara să-mi arunce scântei portocalii în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]