1,659 matches
-
Ulise acasă, în Ithaka, alias România, pe care zeii Moscovei au învăluit-o cu fum gros, transformând-o într-un pământ "odios, oprimator, burghez". Un subcapitol este consacrat tarei pe care o trăiește poetul (ca și Eminescu sau Cantemir): discordia mioritică între frați: "...Înfrânt temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi, în universul liric că atare structurat axial pe copilărie (măsura tuturor lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pământ "odios, oprimator, burghez". Un subcapitol este consacrat tarei pe care o trăiește poetul (ca și Eminescu sau Cantemir): discordia mioritică între frați: "...Înfrânt temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi, în universul liric că atare structurat axial pe copilărie (măsura tuturor lucrurilor, izvorul ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incipientă, se consacră un spațiu amplu luptătorului pentru unitate națională, pe fondul infinitei sfâșieri, al nostalgiei Ithacăi, al discordiei ca factor dizolvant în relația dintre frați, pentru a încheia cu fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la 14 ani!) de condiția sa de "victimă sacrificială" de bunăvoie întru stabilirea "adevărului", concept cu prevalență nu doar în operă, eroul și înțeleptul (după modelul Mântuitorului) neputând trăi decât în adevăr. Profesorul Codreanu observă însă că scenariul acesta paradigmatic mioritic avea să se refacă în preajma zilei de 28 iunie 1883, când rivalii liberali și conservatori și-au dat mâna "pe l-apus de soare" pentru a înfăptui "moartea civilă" a celui care apără interesul național lovind în cei care "își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole din câteva cărți publicate după '90, "arheul românilor", "teoria "golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate națională" etc. Alături de eșafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mistificare", adaugă în paranteză Theodor Codreanu, cu referință la "român", desigur, nu la "rușine". În "sufletul rural-neolitic" al românului el nu găsește nimic bun: "Blândețe, toleranță, spirit receptiv, curaj, patriotism haida-de! Eu nu am văzut nicăieri așa ceva la "români". Spațiul mioritic, unduire și moarte, dimensiunea rrromânească a existenței? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil, agitat-și-abulic (termenii legați prin copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării". Citesc și parcă văd, dincoace de Prut, dublura lui H.-R. Patapievici, clona aceleiași ideologii a haosului, împătimitul de teorii anarhiste (cu faimosul corolar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi în stare să mă nenorocească pe toată viața și să-mi răpească onoarea" (un om fără onoare își declină cu bună știință eternitatea), constatarea lui Th. Codreanu că Eminescu a refăcut în preajma zilei de 28 iunie 1883 scenariul paradigmatic mioritic al crizei sacrificiale, e imbatabilă. Introducând în demersul său metoda dublului referențial, autorul cercetează cu maximă atenție întâmplările premergătoare momentului când poetul este aruncat în cămeșoiul de forță (bieții "inimici" și câți de-atunci se frâng într-o veselie corect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
camion de Brăila BR 02 DLK, Goioasa troița, satul la suprapunerea tot mai naturală cu mijloacele lui, omenia și-a rupt-o din munte, poem al nemișcării milenare Călinescu, turmă de multe capre între oi, cîinele ciobănesc de rasă ciobănesc mioritic, băiatul cu băț la el, case adunate, școala cu etaj, primărie, plăcuțe albastru oficial, halta Simbrea fondul imuabil al asprimii locurilor, perimetre de gard de lemn, soarele bate în nuc și în trei pruni, vremuri sumbre de calcule productive, adorația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot vine spre closet, lumea bună cu nevoi mai dese, haine de mii de lei, verigheta pe mînă durdulie, inele, șervețelul de efect pe fesa dreaptă, la tine carnea zbîrcită de elasticul slipilor, niște gogoșari, el cu spicul mustății, spiță mioritică din roata agricolă, pe 1200-1500 de călători, dacă sînt zece vagoane, Făurei schimbare de locomotivă, a coborît să vorbească și lîngă vagon! doliu de mîhnită ce sînt, e centrală telefonică, la gagică-sa, la cine vorbește! nu mai pot, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
limbajului! mi-e frică de moarte, departe-de-mine-ce-se-poate-spune-prin-cuvinte descîntecul de ieșire, sufletul nemuritor formula de ieșire, vremea caldă și locul s-au împărtășit de temeri, cuminecătura "Mioriței". Ora 14,00, la Muzeul etnografic Tîrgu Mureș etnografica, ca gen alternativ constituirea ei, mioriticele cuvinte de răboj, cîinii de vatră, cupa, cujbele țin de obiecte nu mai mult decît îndemînarea lor de duh, Strabon geto-dac, alături de bou oaia, turmele sînt marea lor bogăție, lunecă în uitare, ignoranța asigură prezentul, actualizat deplin în țest la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ortodoxist, Virgil Madgearu și Constantin Stere - promotorii țărănismului, izvorât din aceeași matcă a doctrinelor agrarieneîn circumscrierea căruia pot fi reperate și contribuțiile ideologice ale lui Nicolae Iorga (sămănătorism) și ale lui Lucian Blaga, în special prin teoria sa a "spațiului mioritic" ca "matrice stilistică" a sufletului românesc. Exegeza gândirii cultural-ideologice interbelice, fie ea redusă doar la acest minimal set nominal, ar depăși cu mult parametri spațiali alocați acestei lucrări. Ne vom mărgini la a urmări scopul mult mai modest de a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești elaborată în paginile Spațiului mioritic (1969) [1936] degajă mai curând un "naționalism cultural extatic" cultivat de filosoful poet. Scriitura lui L. Blaga este deconcertantă în cel mai înalt grad. Experiențial, lecturarea scrierilor lui filosofice are forța de a produce un efect paralizant. Cum să te
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
impas pare a fi soluția de a-i da cuvântul filosofului. Acesta este motivul care explică abundența de citate decupate și reproduse fără prelucrare ("prelucrarea" implicând, neîndoielnic, o oarecare pervertire stilistică). Metafizia românismului pe care filosoful o expune în Spațiul mioritic se reazămă pe o serie de concepte universale, de maximă generalitate, precizate în Orizont și stil. Drumul către "apriorismul românesc" începe cu noțiunile generale care alcătuiesc armătura conceptuală a filosofiei blagiene a culturii - "stil" și "unitate stilistică", "inconștient colectiv" și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al istoriei" (p. 230). Cele două axe orizontice spațio-temporale constitutive
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 225). Cronotopul matricial alcătuit din încrucișarea axelor spațială și temporală conferă scheletul de rezistență al acestui apriorism românesc. Disecând analitic structurile interne ale acestui apriorism românesc, Blaga reliefează că acesta este, "înainte de toate un anume ondulat orizont spațial, cel mioritic, și la fel un orizont de avansare legănată în timp. Ele formează coordonatele unei spiritualități. Fuzionează cu aceste orizonturi înainte de orice un sentiment al destinului [istoric], trăit tot ca o ondulare, ca o alternanță de suișuri și coborâșuri, ca o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc, avem în filosofia lui Blaga
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Stâlpul Cerului sau Țăruș de priponit Pământul pentru ca omul să poată accede la nemurire și libertate. Dar dintre toate miturile, visele și misterele cu Mitul eternei reîntoarceri, Eliade cucerește Eternitatea, pentru că el a izvorât din nostalgia întoarcerii în spațiul mioritic și în timpul mitic al originilor sale: “Am o credință de țăran simplu”, îi mărturisea cu fiorul morții în inimă, părintelui Gheorghe Calciu. Legat de pământul străbun prin nevăzutele fire ale creației sale artistice: “tu, mă auzi, mamă pământule, tu nu
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3025]
-
cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește de viață, cu oameni blînzi care vorbesc dialectul toscan. Guarda, signor sindaho, îmi atrage atenția viceprimarul orășelului, Quarrata. Și aveai ce să vezi, plaiuri mioritice, case bine zidite, vii, măslini, fantezii ale naturii. Eram puțin posac pentru că, sincer să fiu, nu ardeam să văd cu tot dinadinsul "Vannucci piante". În fond, ce să văd acolo? O pepinieră din plante ornamentale? Avem și noi ceva similar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al unei prietenii, al unei iubiri. Părintele Benedict Ghiuș a găsit de cuviință să-mi recomande Claude Tresmontant (Cum se pune azi problema existenței lui Dumnezeu), iar Constantin Noica m-a tatonat, mai întâi, cu Chateaubriand (Geniul creștinismului), Blaga (Spațiul mioritic) și Anna Magdalena Bach, pentru a mă școlariza, apoi, cu seminarii despre Platon și Hegel, și cu „lista celor 100 de cărți“ obligatorii, pe epoci, de la Homer și tragicii greci până la Goethe. (incluzând referințele despre Antichitate ale unor Montesquieu, Nietzsche
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se dezvăluie cu totul, Ipoteștii păstrează ceva tainic înlăuntru. Un soi de mister îndeamnă la a-i descoperi pas cu pas. Dintr-o dată, frământat și împădurit, contrastând cu drumul care vine dinspre oraș, se găsește acolo ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și să trăiască după bunul lui plac într-un cadru mioritic, cu Paseri lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii. Cuprinzând partea cea mai frumoasă din existența sa întâia iubire Ipoteștii trebuie să fi fost scumpi lui Eminescu, care, toată viața, s-a temut ca bătrânul să nu-i înstrăineze 134. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
florile-auzea crescând. Însăși fata dragă a tinereții sale apare ca prea mult înger și prea puțin femee 189. Lirica eminesciană a începuturilor atestă că Erosul este echivalentul Dorului și se-mplinește în vis, ca în legănarea primei copilării. Omul spațiului mioritic se simte parcă în permanentă, legănată înaintare, într-un infinit ondulat 190. Așadar, visul eminescian poate fi reprezentat în arealul unui plai mioritic, în care dorul ni se pare mai naiv, mai sănătos, mai organic 191. Lucian Blaga reliefează faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]