6,725 matches
-
acoperi de ocări, îndemnând pe față la linșaj. Încetul cu încetul, vocile rațiunii au fost acoperite de corul pomanagiilor ideologiei de stânga, de vestalele statului providențial și de cicisbeii ce asudă în slujba miliardarilor îmbogățiți din furt. Nu e de mirare că, unul după altul, Gabriel Liiceanu, Horia- Roman Patapievici, iar acum Andrei Pleșu, au abandonat o luptă în urma căreia nu s-au ales decât cu deznădăjduitul sentiment al inutilității. Ura animalică și adversitatea contondentă nu pot fi combătute cu armele
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
nu scap lentila. În timpul acesta, Suzana mă privea cu dispreț. Mi-am uitat însă imediat supărarea, de altfel inexplicabilă și pentru mine, și, absorbit cu totul de noua mea preocupare, am intrat în magazioara țiganilor, întâmpinat cu strigăte de admirație, mirare și frică, ca de fiecare dată. Ieșind, mi-am simțit umărul obrazului amorțit și, nemaiputând să țin lentila, am scos-o și am băgat-o în buzunar. Când mă văzu fără ea, Suzana se apropie și-mi zise cu vocea
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
anii bine stropiți cu alcool din viața lui Mircea Ivănescu fac, din nou, dovada unui umor fantast. Terminologia de specialitate mai ales (cu cele două concepte cheie, „stilul smuls” respectiv „a pune o bază”) e delicioasă. Ierarhiile (în care, spre mirarea lui Gabriel Liiceanu, Petru Creția nu ocupă o poziție fruntașă), de asemenea. Revin, pe acest fond, la paranteza pe care nu o epuizasem. Cât de în serios trebuie să-l luăm pe Mircea Ivănescu, cel de aici? Câte măști avem
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
în cazul lecturilormodel, chiar de o... „indiferență la eveniment”. Două cărți fundamentale (de învățătură), Istoria lui Călinescu și Arta prozatorilor români, a lui Tudor Vianu, au putut apărea în plin război mondial. Am descoperit în Alexandru Paleologu un aliat al mirării mele: „Prefața Istoriei literaturii române... se încheie cu un amănunt exemplar, anume data: 24 ianuarie 1941. În paroxismul convulsiilor vieții publice, în tumultul acelor zile sinistre, G. Călinescu își termina netulburat vasta lucrare, opunând haosului, demenței și crimei, un moment
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
uniformizante”. În alt plan, dacă valorizarea poetului Fundoianu în urma lui Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, dar înaintea lui Pillat, Maniu, Philippide, Vinea poate fi acceptată, rămîne deschisă o problemă enunțată într-o notă a prefeței lui Mircea Martin: „Un motiv de mirare și chiar de perplexitate este pentru mine faptul că istoriile literare apărute după 1990, într-un climat nou, favorizant pentru deschiderea perspectivelor și a situărilor valorice, rămîn încremenite în judecăți vechi asupra poeziei lui Fundoianu”. Receptarea critică interbelică a fost
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
un singur candidat", a afirmat Cezar Preda. De asemenea, Cezar Preda a spus că după excluderea lui Mircea Geoană din formațiunea social-democrată, PNL și PSD au un lucru în comun: ambele și-au dat afară președinții. "Nu văd de ce atâta mirare în mass-media și în lumea politică românească legat de un lucru care se întâmplă de 20 de ani în toate partidele. Când nu mai au nevoie de un om îl dau afară. Mai grav este când îți dai președintele afară
Preda îl vede în funcţia de preşedinte al Senatului pe Vasile Blaga () [Corola-journal/Journalistic/46792_a_48117]
-
PSD a intrat în casă și a închis ușa după el, unul dintre angajați a încercat să facă o glumă și a scos pistolul din toc, simulând că trage ”pe sub mână” în urma lui Iliescu. Însă nu mică i-a fost mirarea când a văzut că pistolul s-a descărcat accidental. Norocul fostului șef a statului a fost că apucase să intre în casă, altfel ar fi riscat să devină ținta angajatului neglijent. Potrivit aceleiași surse, după incident, SPP-istul a primit
Ion Iliescu, la un pas de a fi împușcat de un SPP-ist () [Corola-journal/Journalistic/46796_a_48121]
-
fost expediată de liderii europeni sub eticheta euroscepticismului - și el în creștere, inclusiv în țările aflate în curs de aderare. Spre paguba întregii lumi, notează economistul, liderii europeni se arată inflexibili în adorația lor pentru moneda unică; nu e de mirare, pe ea se sprijină, de câteva decenii, un întreg eșafodaj de măsuri și strategii, ba chiar și de identități, aflate în plină expansiune. Rămâne, desigur, de văzut dacă paralela trasată de Krugman între Europa anilor 2000 și America anilor ’30
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
general al literaturii române, art. Alexandra Ciocîrlie, Ed. Univers enciclopedic, 2005. 2. Dinu Săraru, în rev. „Săptămîna”, nr. 276, vineri 19 martie 1976, p. 4. 3. Valeria Ducea, în rev. „Teatrul”, nr. 4 / 1976, p. 36. 4. Virgil Ierunca, Semnul mirării, București, Ed. Humanitas, 1995, p. 244. 5. Virgil Ierunca, op. cit., p. 244. 6. Mihai Pelin, Opisul emigrației politice: Destine în 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, București, Ed. Compania, 2002, p. 221. 7. În Ignatie Breanceaninov
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
o caracterizare a unei anumite formule de roman polițist. Mai există, în romanul polițist clasic, formula Agatha Christie-Poirot și formula Dashiel Hammett-Marlowe. După o vorbă a lui Albert Thibaudet, care mi-a plăcut grozav când eram tânăr, ar fi de mirare să existe mai mult de trei. Cea mai veche, originară, cu alte cuvinte, este aceea englezească inventată de... americanul Edgar Poe și care a avut două momente de vârf în Conan Doyle-Sherlock Holmes și Agatha Christie-Hercule Poirot. Formula este una
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
intervențiile ulterioare, a distins cu precauție între suprarealism - care a reprezentat o etapă teoretică importantă în devenirea poetului - și universul original al operei lui Gellu Naum, nu numai îmbogățit, ci și total reconfigurat prin volumele de după 1968. Nu-i de mirare, deci, că tot Simona Popescu și-a asumat dificila misiune a unei prime ediții Gellu Naum. Despre aceasta, a scris deja în paginile noastre Cosmin Ciotloș (vezi România literară, nr. 21/ 2011). Rațiunile pentru care revin asupra ei sunt două
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
secolul trecut, / Noi suntem propria noastră istorie, / Ce stranie senzație a destinului încheiat / Pe când continuăm să fim!”, dar care își pierde acutele și foșnește mătăsos tocmai fiindcă omenescul cu fețele sale destinale uimește încă, poeta nu și-a pierdut arta mirării și nici știința de a spune laconic adevăruri despre trecerea omului. Nu e doar înțelepciunea din urmă a ființei rostitoare, ci și extenuarea grea, catifelată a simțurilor pe care doar cuvintele le mai pot înviora. Aici, exemplele sunt nenumărate. Îl
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
în întunericul înghețat, își aminti de dimineața în care făcuse același lucru în bucătărie, iar ea nu-l auzise. Însă de data aceasta îl auzi. - Da, vă rog, spuse. Doar atât. Se ridicase în capul oaselor și-l privea fără mirare și fără urmă de somn pe chip, ca și cum n-ar fi fost adormită cu câteva clipe mai devreme și i-ar fi așteptat vizita. Avea o expresie liniștită în privire și un zâmbet dulce pe buze. Nu încercase să se
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Vila de la Neptun, construită inițial pentru Ioan Gheorghe Maurer, și aripa nouă, hotelieră, adăugată ulterior, încă există - proprietate a U.S.R. S-a pierdut, însă, atmosfera de colonie estivală a scriitorilor. Alte vremuri, alți oameni... În aceste condiții, nu este de mirare că nostalgia se revarsă în valuri, fie că citim rememorări ale scriitorilor care, în comunism, frecventau Casa de la Neptun, fie ale copiilor acestora, ajunși, unii, ei înșiși scriitori. O adevărată pagină de literatură creează, în evocarea sa sintetică, Eugen Negrici
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
literă mică, probabil sub influența ortografiei poetului, care nu s-a abătut niciodată, în cărțile lui, de la acest standard personal.) Un imperativ pe care îl lansează, de altfel, Mircea Ivănescu, în volumul, deja pomenit, Măștile lui M.I. Nu e de mirare că Liiceanu a ținut-o minte. S-a arătat încântat de fraza aceasta la cald chiar, în timpul dialogului. Pe bună dreptate. E cea mai surprinzătoare replică dintre, oricum, multele replici surprinzătoare de acolo. Nu datorită rezonanței ei morale. (Fiindcă, în
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
era ora patru sau șase, luni sau miercuri. Pentru majoritatea elevilor mormăitul lui Yakov Blotnik, împreună cu barba lui cafenie și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme, făceau din el un lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de teamă, cînd lipsiți de respect. Lui Ozzie mormăitul acela îi păruse mereu o rugăciune monotonă și ciudată. Ciudățenia i se trăgea de la faptul că bătrînul Blotnik murmura egal și
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
aceleași în care locuiesc: cocioabe improvizate, magazii. Locuri izolate, deseori blindate cu garduri, sârmă ghimpată, supravegheate de enormi câini de pază, mai notează sursa citată. În acest context, femeile sunt violate, umilite și tratate ca niște sclave. Nu este de mirare că numărul avorturilor a crescut considerabil. Potrivit datelor 2012 ale Ministerului Sănătății, circa 762 de românce au avortat pe Insulă.
Româncele, tratament inuman în Italia. Lucruri ÎNGROZITOARE neștiute până acum () [Corola-journal/Journalistic/46206_a_47531]
-
ei clipă de viață”, cu povestea muntelui de gheață care a zdrobit Titanic-ul și, apoi, a navigat, cum se descrie în titanic fals, „chiar în largul portului constanța din românia”, la Ecuator, pe lîngă „insulele galapagos”, lăsîndu-se privit „cu mirare” de broaștele țestoase, pe Nistru, la izvoarele Nilului, „pe undeva pe la moscova”, în sfîrșit, în iadul de lîngă noi, pe cele mai înalte culmi ale extazului, fiecare exclamînd, cu firească mîndrie, „what a wonderful world” pentru că sîntem, iată, pe locul
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
În condițiile în care și gropile din România au cont pe Facebook, nu este de mirare că și fugarul Mihail Boldea scrie în aceste zile pe blogul personal, tocmai din Caraibe. Anunțul deputatului Mihail Boldea că va pleca din țară, precum și dispariția sa înainte de a fi arestat au ajuns subiect de glume pe Internet. Astfel, lui
Mihail Boldea are blog. Află ce le transmite colegilor din Parlament () [Corola-journal/Journalistic/45693_a_47018]
-
deconstruirea ironică a clișeelor culturale este evident. Ce poate face un american la Paris decât să privească cu un ochi pragmatic lucrurile, să înoate în citate, să deplore dezordinea italiană, să guste cu voce tare cultura etc.? Cetatea Eternă provoacă mirări eterne și o mulțime de cadre revin ostentativ asupra decupajului turistic cel mai ușor de localizat, gen Fontana din Trevi, Villa Borghese, Forumul, Colosseumul etc.! Cazurile interesante ne scot însă pe turnanta unor idei poate chiar prea vizibil plasate și
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
de ea. E, firește, o problemă de mentalitate care nu mai aparține lumii consumatorilor, fie ei gourmet sau dependenți de fast food. Pentru omul căruia Negruzzi și Kogălniceanu i se adresează, masa face parte dintr-un tot. Nu-i de mirare că ocupă aproape tot programul zilnic și că o invitație acasă, la un supeu, la o soarea, echivalează, în lumea Chirițelor, cu un proiect gestionat minuțios. E vorba de a include pe altcineva în universul casei, din care mâncarea pregătită
Gusturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4371_a_5696]
-
mai bogat e acela ce merge spre ziua de mâine, iar cel mai nefericit, cel căruia i-a fost tăiată ținta. Nu trebuie să ne mirăm că îngerul ocolește răul și că animalul, dimpotrivă, se face vinovat de el; de mirare e că omul se poate lăsa pradă poftei, deși datorită ei a pierdut forma originară, și o ascultă, deși interiorul lui e luminat de rațiune. Într-adevăr, omul luptând împotriva poftei, cu piciorul neabătut pe cale, e ca îngerul, iar omul
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
cuprinsă de-o emoție pe care bărbații nu și-o pot imagina. Însă nu puteam nici să-i spun: „Ce bine!” - E absolut clar că ai întinerit într-un mod miraculos. - Așa e. - Acesta e într-adevăr un lucru de mirare. Nu vreau să insinuez nimic, dar, dacă s-ar transmite la știri, sunt sigur că ar provoca o mare agitație în toată lumea... - Oh, nu! a scuturat ea din cap. Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva! M-am simțit
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești” (cum spune Mircea Ivănescu) pe „cerul” tragicului miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui Ioan Es. Pop, care privește realitatea ca și cum ar vedea-o pentru prima dată și, cu un firesc care este numai al vârstei inocenței, o întoarce pe dos și-i cotrobăie, cum spunea Jean-Pierre Richard, „pivnițele
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
sunt lucruri care îmi sunt prea scumpe. Dacă mor în războiul ăsta, n-aș vrea să mor înainte de a termina cartea“. E limpede că iminența izbucnirii războiului și posibilitatea de a muri pe front îl obsedează. Așa că nu-i de mirare că Gunther, adolescentul care psalmodiază versurile lui Trakl - poetul tînăr, „mort în război“ - a căpătat, între timp, în jurnal, și un nume de familie: Grodeck. De ce și de unde apare tocmai acest nume familial îndestul de insolit? Înainte de a răspunde, să
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]