2,450 matches
-
Marin Traian și Silviu Georgescu. Încă din proza de început T. își manifestă preferința pentru ipostazele caracteristice și mentalitatea oamenilor simpli, în primul rând ale indivizilor situați în marginea unui grup social, aspecte tratate cu umor și văzute prin ochii mirați ai copilului. Se remarcă influența lui Zaharia Stancu, Ion Călugăru și mai ales a lui Șalom Alehem, din povestirea Halal de mine, sunt orfan. Limbajul țese, în mod excesiv, expresia argotică, eroii „pozitivi”, tineri care își află un drum în
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
ziaristul Gheorghe Pârja, gazda lui Nichita din Deseștiul maramureșean, se transformă într-un volum de memorialistică în care cei doi încearcă să fixeze biografia întâlnirilor și a „prieteniei năprasnice” (Mircea Dinescu) cu „îngerul blond”. Este o evocare, dureroasă și încă mirată, a personalității lui Nichita Stănescu, văzută prin ochii prietenului care participă, se împărtășește din miracolul unui spectacol continuu, dar în același timp și cronică a boemei româno-sârbe, a unei epoci de frumoasă nebunie întru poezie. O față tragică, bărbătească, încercând
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
la nivelul simbolurilor, puritatea construcției. Majoritatea nuvelelor și povestirilor din acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri - Portret din linii și puncte, Premiul
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
toate vârstele, din întreaga țară, revendicându-se de la toate registrele expresivității. Aceeași diversitate tematică și întâlnire între generații se manifestă și în proză. Apar proze scurte și fragmente de roman semnate de Sorin Titel ( Mi-am amintit de zăpadă, Fața mirată a copilului), Ion Arieșanu, Radu Cosașu (Penultime pudori), Victor Eftimiu, Anișoara Odeanu, Laurențiu Cerneț, Al. Ivasiuc (Oraș), Nicolae Breban (din Animale bolnave), Henriette Yvonne Stahl (din Lena), Dumitru Țepeneag (Fuga), Radu Petrescu (Prin caleidoscop), Costache Olăreanu (Tablourile fericite), Andrei Oișteanu
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
versuri cu aer aproape întotdeauna vetust. Pădurea revine ca laitmotiv de-a dreptul obsesiv chiar din titlurile poeziilor: Valuri de pădure, Pădure ascunsă, Crești, pădure, și te-ndeasă, Ochi de pădure etc. Și versurile din Imperiul iubirii (1980) sau din Poeme mirate (1986) se vor încadra între aceleași limite, aducând note patriotarde mai apăsate, plasate oportunist în contextul politic al epocii: elogiul strămoșilor și al limbii române ș.a.m.d. În ciuda banalității și a versificației facile, există la P. câteva metafore stranii
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
Discuții din priviri, București, 1971; Interogatoriu la iubire, București, 1972; Poemele pădurii, București, 1973; Chemare din adâncuri, București, 1974; Frunzele pământului, București, 1974; Umbra Zimbrului, București, 1977; Constelația ziditorului, București, 1979; Imperiul iubirii, București, 1980; Încolțirea cuvintelor, București, 1981; Poeme mirate, București, 1986; Criza sentimentelor, București, 1990; Poezii, București, 1994. Repere bibligrafice: Sorin Titel, „Discuții din priviri”, RL, 1971, 47; Marian Popa, „Discuții din priviri”, SPM, 1971, 51; Dan Medeanu, „Interogatoriu la iubire”, CNT, 1972, 21; Alexandru Ruja, „Interogatoriu la iubire
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
mult decât pot da. Nu e nevoie ca studentul bun la teologie pastorală, de pildă, să fie un candidat la pustnicie sau un tânăr savant cu morgă. Biserica ar câștiga deja foarte mult dacă absolvenții ar fi doar niște cunoscători mirați ai propriei tradiții, deschiși față de întrebările lumii și ucenici silitori ai Cuvântului dumnezeiesc. Nimeni nu ar vrea să întâlnească un preot care crede că le știe pe toate - de la detaliile despre cosmologiile babiloniene la rolul taxei pe valoarea adăugată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ne sinucidem. Mai bine să mori decât să ajungi un trădător”, avertizându-l să fie oricând pregătit pentru asta, iar la sfârșit l-a amenințat râzând: „Vezi să nu te confund vreodată cu Bogdanovici”2. Mai mult, s-a arătat mirat că torturile continuau în închisoare, întrucât la Pitești o persoană sus-pusă i-a transmis că acțiunea nu mai este bine văzută de regim, în urma unui caz de la Canal despre care se auzise în străinătate 3, dar că celor care au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și generația memorandistă au luat foarte În serios ideea statutului minorităților În România Întregită. Pentru ei, aceste lucruri erau foarte limpezi: pentru asta luptaseră o viață Întreagă, nu se jucau cu ideea drepturilor minorităților. Se cunoaște că au fost foarte mirați să vadă că, o dată făcută România Mare, clasei politice prea puțin Îi păsa de aceste lucruri. Faptul că au existat forme de lipsă de loialitate În rândul unor minorități nu poate fi despărțit de faptul că a existat destul de multă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care a dominat aceste servicii Între 1990 și 1996, Virgil Măgureanu. Mircea Mihăieș: El mai era Încă În funcție În 1997. Vladimir Tismăneanu: Da, În primele luni, dar era edenté, Își pierduse dinții, cum spun francezii, fiind și foarte derutat, mirat, surprins de faptul că noua conducere nu Îi oferise ceea ce probabil că se aștepta: să rămână În fruntea serviciilor secrete. Mircea Mihăieș: Îți voi da exemplul unei acțiuni foarte interesante, care pentru mine spune totul: cea a domnului Timofte, folosită
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lucru într-o țară din care se ieșea greu, la vremea aceea. Am căutat în zadar un cuvânt politicos, dar ofensator, care ar fi putut, fie și doar pentru o secundă, s-o transforme iarăși într-o ființă slabă, copilăroasă, mirată - așa cum o iubeam și cum mi-era teamă c-o voi pierde. Așezată în spatele geamului, mi-a aruncat o privire deja detașată și cu siguranță că mi-a zărit pantofii cenușii de praf. „Un bărbat pe care l-am iubit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
inculți. Te așezi meditativ și posac pe o bancă, strecurând printre gene câteva lacrimi, în indiferența oamenilor care trec pe lângă tine, când, deodată, cineva se oprește în dreptul tău și te întreabă ce ai pățit, dacă te poate ajuta cu ceva. Mirat, ridici privirea, vrei să ripostezi, să ceri să fii lăsat în pace, dar renunți brusc, descoperind o fată delicată și extrem de frumoasă, cu ochi albaștri și un păr superb ce coboară buclat până spre umeri. Sigur că începi să roșești
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
jumătate de oră în fața unei ferestre, fără să noteze nimic. Apoi, ca trezindu-se dintr-un vis, și-a continuat drumul pe străzile vechi și ușor medievale ale orașului, spunând ca pentru sine: „Gata, mi-am făcut documentarea”. Am tresărit mirat, neînțelegând ce voia să spună acest mare reporter. Abia peste mulți ani, când am trecut printr-o anume experiență jurnalistică, am înțeles cât de importantă este o imagine, o stare, un sentiment intens. Ajungând acasă, având această imagine bine întipărită
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers desemnează o întâmplare ciudată, uimitoare. (5
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mărunte, își culca urechea pe sonoritatea moale a cuvintelor, stabilea cu ascultătorul mici corespondențe delicate, prin zâmbete galeșe și clipiri confidențiale. Căutându-și febril prin buzunare, găsea tot felul de însemnări suspecte pe care le răsucea cu bănuială, le citea mirat ca pentru sine și, găsindu-le interesante, le adăpostea din nou în receptacolul profund al redingotei. Câteodată, privea cu îngrijorare spre uși și ferestre, ca spre a se sustrage unor spioni ascunși. Vocea sa se cobora, se prefăcea într-o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
oprește în dreptul primului felinar, căutând disperat pe trotuar. B., care era în trecere, îl întreabă: «Ce s-a întâmplat? Pot să te ajut cu ceva?». A. răspunde: «Mi-am pierdut cheile de la casă undeva pe drum și acum le caut...». Mirat, B. întreabă: «Și de ce le cauți tocmai aici, sub felinar?». A. răspunde cu calm: «Pentru că e singurul loc în care e lumină...».” După ce am încercat să investigăm fundamentele epistemologice, sociale și, parțial, pe cele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bine zici ! A scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi și-avea ceva neliniștit în priviri. Deșertul i se umflase pepene. Din spatele ei, mirat, cu ochi căprui, mari și o nuia în mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi ? Nu vezi că-ți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe scoc, valul bubui în bulboană. Abia atunci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu vorbele acestuia, pentru că buzele nu i se mișcau. De ce m-ai pus să fac ceea ce am făcut? am întrebat pe un ton pe care l-am vrut iritat, dar nimic nu se auzi în acea peșteră goală. Am rămas mirat, dar nu total stupefiat, de parcă m-aș fi așteptat la așa ceva. Privește! spuse bătrânul calm și puțin încruntat. Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei, al cărei gust nu-l mai simțisem de mai bine de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cât două săli de clasă. În fața ușii duble era un singur scaun gol ce se afla la capătul unei mese ovale de culoare albă. De jur împrejurul ei se aflau scaune, de asemenea de culoare albă. Cam treizeci, patruzeci de elevi stăteau mirați și tăcuți în jurul mesei. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Aveam o vagă certitudine în ceea ce privea scopul acestei întruniri. Pe măsură ce înaintam spre scaunul din fața mea, pașii mei creau ecouri din ce în ce mai îndrăznețe printre oamenii încremeniți. În urma mea venea Velail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doar cu un salut scurt din cap, Sergiu Sergheiov, care se duse și se așeză la un scaun distanță de Perir, după ce scăpă câteva cuvinte colorate la adresa scaunului care nu era potrivit pentru a se așeza pe el. Nu părea mirat că a fost chemat. Nici nu aveam de ce să sper că aveam să-i văd mirarea pe chip. Își manifesta mereu controlul asupra trăsăturilor feței, nelăsând nici o emoție să scape de sub masca zâmbitoare a indiferenței. Îl urmară Mara Severiuc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care pentru noi însemna un mare lucru. Abia acum mi-am amintit! Ce prostuță sunt! M-am uitat contrariat la ea. Trebuie să plec, spuse când ajunsesem în dreptul ușilor cantinei. Sunt așteptată de Sarah la noua infirmerie. Noua infirmerie? făcui mirat. Unde e asta? Unde ați stabilit voi ieri. Să treci pe acolo dacă o să vrei să mă găsești. Așa ne despărțirăm și ea se pierdu din ochii mei prin mulțimea de elevi, chiar dacă eu o simțeam încă aproape, la pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
va avea chef, va desface una și va vedea și el ce e înăuntru. Du alea, zisei cuiva ce se afla în fața unor cutii pe care scria "monitoare, component hard, sisteme", lui Velail! Se întoarse spre mine și zise foarte mirat: Și el unde e? Laboratorul de informatică. Mai ia pe cineva cu tine! Oare unde putea să fie Velail? Elevul, ce părea puțin mai mic decât mine, mai chemă pe câțiva din colegii săi și, în câteva clipe, spațiul inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]