17,356 matches
-
-l costase o avere și tot el developa filmele într-o debara transformată în atelier foto, spre disperarea părinților care căutau un alt loc pentru a așeza butoaiele cu murături - și pătrundea cu pași mari în amintiri, aproape că simțea mirosul de brad și putea să vadă flăcările deasupra cărora frigeau bucățele de slănină înfipte în bețe. Ionel, pasionat de literatura SF, se lansa în lungi dizertații despre Dunele lui Frank Herbert, declamând întâietatea fremenilor pe o planetă pustiită de furtuni
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o minge cu buline mari, chiar își spusese că exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar ei habar nu au, venea de undeva un miros înțepător de prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal. În vitrine fuseseră agățate ghirlande cu globuri colorate, se apropia Crăciunul, oamenii aveau în mâini pachete de diferite mărimi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți, traumatizați de albul desfășurat de-a lungul și de-a latul câmpului, arși de frigul pătrunzător, înțepați până în străfunduri de imagini în care un trup prăbușit agoniza acoperit încetul cu încetul de giulgiul troienelor. Mirosul de vin fiert îi excită nările aproape lipite, iar soba mare, albă, spoită cu var, îi apăru în față ca o paradoxală Fata Morgana. Știa că nu poate fi decât o iluzie, prima treaptă a scării care ducea către despărțirea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ziarelor, femeile au deschis televizoarele... Zi de zi, aceleași mișcări. Zi de zi, aceleași trasee. Zi de zi, aceeași piesă. Niciun regizor nu pune piciorul în prag, nu pretinde un alt scenariu, nu intră în grevă pe termen nelimitat. Un miros pătrunzător de plictiseală, pe care oamenii se prefac că nu îl simt. Oamenii, din tot ceea ce am observat eu până acum, sunt niște prefăcuți. Prefăcătoria este caracteristica principală a omenirii. Oamenii sunt atât de perverși încât nu spun niciodată ceea ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
asta. O altă concluzie pe care am tras-o este următoarea: și lehamitea pute. Spre deosebire de alții, eu nu mă feresc să vorbesc despre ea. Nici nu trebuie să trag prea mult aer în piept, fiindcă mă umplu repede de toate mirosurile orașului. Nu mai scap de ele. Degeaba intru sub duș, degeaba arunc hainele în mașina de spălat. Și atunci simt cum iese ceva din mine. Nu-mi sparge pieptul, ca în Alien, asta nu. Nu vă imaginați o astfel de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tata, în fond, nu puteam să nu îl cred. Îmi aduc foarte bine aminte vocea lui, și azi îmi răsună în urechi. O voce groasă, te lua cu fiori pe șira spinării atunci când deschidea gura. Tot atunci te trăznea și mirosul de tutut. Tata fuma mult, nu cred că l-am văzut de foarte multe ori fără un chiștoc între buze. Și scotea fum ca o locomotivă. Înainte să plec spre casă, am stat la soare. Iar până să trag pantalonii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să te trezești cu zece degete care se strâng în jurul gâtului tău, în vreme ce un penis vascularizat împinge nervos șlițul pantalonilor și îți atinge curu`. Da, aș avea foarte multe de spus la urechea doamnei Geta. Pot să simt de aici mirosul ei - parfum bun, amestecat cu transpirația rece care iese prin piele, valuri, valuri, din cauza fricii - și pot să spun că este o senzație minunată. Aș linge transpirația ei, pe cuvântul meu, aș trec cu limba în sus și în jos
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
citit Biblia din scoarță în scoarță, v-am mai spus. Am frunzărit-o, așa cum fac cei mai mulți, cu toate că dorm cu ea sub pernă, pentru a-i impresiona pe alții. Dar azi, după ce m-am întors din Babilon, amețit și impregnat cu mirosuri grele, fetide, și cu imagini de coșmar, am deschis Biblia, la întâmplare. Cred că Dumnezeu mi-a dat un semn. Sau Durerea. Cartea s-a deschis la versetul lui Ieremia. Să fie Durerea, pur și simplu, Dumnezeul meu la care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se lăsase, i-am auzit râsul. Și am mers după el. M-am imaginat un vânător pierdut în pustietate, unul care tocmai a luat urma animalului. O femelă. Am adulmecat mirosul, nu puteam să o mai pierd. Era a mea. Mirosea a femelă în călduri sau așa mi s-a părut mie, o vedeam de la distanță, mergea repede, iar fundul i se mișca în stânga și în dreapta, ostentativ. Curvă. Atunci s-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
eu. Imaginați-vă un personaj care stă cu o drujbă în mână, prin cavitatea dumneavoastră toracică, și trece cu ea peste coaste, în mod repetat. O dată, încă o dată, și încă o dată... Percepeți niște scântei paradoxale care ies din coaste? Simțiți miros de ars? Sunteți zguduit ca și cum v-ar fi introdus cineva degetele în priză? Asta trăiesc eu de fiecare dată când Durerea ia o asemenea de decizie. Degetele mi-au tremurat, însă am reușit să scot din buzunar unul dintre creioane
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
altora. Este, deci, și o sursă de dezvăluire a intimității, dizolvând totodată și ceva din a privitorului. Intimitatea noastră conține în ea și o cantitate de date sensibile pe care deseori le subsumăm conceptului de acasă. Acasă înseamnă și anumite mirosuri de care ne amintim în unele momente (și care ne transportă cumva acasă), anumite gusturi etc. Astfel, rădăcinile noastre sunt înfipte și în sensibil. Dacă îl gândim pe acasă și ca pe un centru în funcție de care se organizează tot restul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală, așa cum e organizată, ține cont de toate simțurile: este, în afară de vizualul ce deseori de copleșește, o lume de mirosuri frumoase (și nu e vorba numai de parfumuri; până și natura este ordonată înspre satisfacerea plăcerilor olfactive) și de finețuri tactile. Când te întorci în țară conceptul de barbar capătă noi note (depășind cu mult ideea de purtători de barbă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
metroul, merse câteva stații, coborî și căută, în zonă, o florărie. Oferta era generoasă, dar nimic din ce i-ar fi plăcut și lui, și lui Brâncuși. Dorea ceva simplu, nu orhidee, nu crini imperiali, nu trandafiri din Ecuador fără miros, nu... Ochi, într-un vas, o floare a soarelui. Plăti și, cu harta în mână, merse direct la maestru. Nu era un mormânt sofisticat, avea un mic monument, o placă și cam atât. Aprinse o candelă, puse floarea alături. Cârcotaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
coate într-un echilibru extrem de fragil. Această elongație silită îl înnebunea de durere. Căută în toate părțile să găsească un punct de sprijin cu picioarele care de abia i se mai puteau mișca. Era căzut în ceva lichid și un miros puternic îl amețea. Nu putea face nici o mișcare. Bine că lăsase ușa deschisă. A început să strige, dar nimeni nu-l auzea. Nu știe cât a stat așa. Se înserase deja. Îl dureau toate, îi era frică să-și miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-l auzea. Nu știe cât a stat așa. Se înserase deja. Îl dureau toate, îi era frică să-și miște mâinile, ca să nu cadă și alte scânduri. Nu putea atinge nimic ca să-și dea seama ce e acolo, doar că mirosul îl amețea. A mai strigăt de câteva ori și în sfârșit, la un moment dat, în cadrul ușii apăru Carmen. Am văzut că nu ești în livadă, ușa era deschisă, lumina stinsă și am intrat să văd ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-l audă văicărându-se. Dar mâinile și picioarele nu le mai simțea de durere. Cât stătuse acolo atârnat nu-și dădea seama, oricum câteva ore bune. Dar dacă nu era Carmen să treacă prin fața porții, ce-ar fi fost? Adormi de mirosul de țuică, de parcă ar fi băut. Când se trezi, văzu că picioarele-i fuseseră învelite în comprese reci, apoi înfășurate bine în plastic. A! Probabil că aveam picioarele umflate. Aici e mâna lui Carmen, gândi. Vru să se scoale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
taică-su. Putem vorbi puțin? Poftim în casă. Intră, casa era mare, bine rostuită, curată, casă de om gospodar! Trecu printr-un culoar și ajunseră, în spatele casei, într-un atelier, cu tot felul de scule și mașinării, unde se respira miros de scândură, de rumeguș, de lac... Bade Ioane, îi zise Petre. Aș avea trebuință de câte ceva prin casă, acu' că am cam terminat de rânduit interioarele și fațada. Și cam ce v-ar trebui? Ceva mobilă. Casa-i mare, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unul din vânzători, un tânăr simpatic, ne-a întrebat dacă stăm pe aproape, că ne poate ajuta să-l ducem acasă. Am plecat toți trei și am dus bradul în salon. Arăta minunat și toată casa s-a umplut de miros de brad și de sărbătoare. Am pus, sub pom, cutiile cu podoabe și apoi am conceput un plan de "împărțire a spațiilor de cazare": Camelia cu mine, Mihai cu Beatrice dacă vor veni, două camere pentru fete și prietenele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte ciudat! Se duse la baie, își privi fața în oglindă și ajunse la concluzia că cel care-l privea nu era el. Îi crescuse barba, i se adânciseră cutele de pe frunte, avea niște cearcăne adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și a avut grijă de el." Ajunse la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i în spate, în atelier. Petre cunoștea deja casa, merse pe coridor, deschise ușa atelierului și fu izbit de un miros proaspăt de lemn de brad. Meșterul trebăluia ceva la strung. Când îl văzu pe Petre, opri motorul, se șterse pe mâini de sorț și îl întâmpină cu bucurie. Bine ați venit pe la noi, domnule Petre. Bine te-am găsit, bade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și financiare internaționale. Dimineața făcu un duș rece prelungit, acesta intrându-i în program pentru răcorirea fantasmelor de peste noapte. Luă micul dejun în compania lui Toni, de astă dată amicul având parte doar de "hrană pentru câini", adusă de la București, mirosul de chimicale nefiindu-i prea pe plac. Bău un nes, își luă carnetul de note și schiță un plan de discuții cu badea Ion și cu primarul. Se prezentă, pe la 10, la badea Ion, se așezară din nou sub icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Că grâu-i bun de secerat. La nevastă a spus răspicat Că grâu-i bun de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu mâner de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
flori de prun. Zilele au fost liniștite, fără o adiere de vânt măcar. Florile au rămas pe crengi până la mijlocul lunii martie. În orice moment al zilei le priveai, ți se tăia pur și simplu respirația. Atât erau de frumoase. Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am observat ceva ce m-a înspăimântat. Mâna mamei se umflase. Mama, căreia îi plăcea micul dejun mai mult decât toate mesele, ajunsese să mănânce doar puțină fiertură de orez. Nu putea înghiți nici o mâncare ce avea cât de cât miros. În ziua aceea am avut impresia că-i displăcea chiar și aroma ciupercilor din supa pe care i-o pregătisem. Și-a dus castronelul la buze, însă l-a pus înapoi pe tavă, fără să se atingă de el. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
el și am cedat. — Găsești vreo alinare în felul ăsta de viață? — Asta e! — Organismul ce spune? Sunt sigură că ai scuipat sânge. — De unde știi? Am avut o criză mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]