3,411 matches
-
în noroiul ăsta și eu crap de frig și senilul ăla se holbează la mine ? Dacă nu faci ceva să mă scapi de el, să știi că mor, cu toate că ție puțin îți pasă, știu eu, te uitai după bărbați, în mlaștini, să știi că mor, uite, aici, la fereas tră, sau ies afară, să mă mănânce lupii, dacă nu mă scapi de putrezitul ăsta care nu-și mai ia ochii de la mine.“ „Liniștește-te“, a repetat Zenobia și glasul ei suna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
exactă se află în muzeul orașului București). Adaug că idolul acela, care îmi face și acum semn, are cunoscutele găuri în dreptul urechilor și-și ține cotul drept rezemat în palma mâinii stângi. 14. știam un loc, la poalele pădurii, unde mlaștina devine râu adânc, mai demult stăteam acolo, pe mal, săpasem cu mâinile mele un scaun în pământ, copacii mă cunoșteau, câteodată le ceream creanga de care aveam nevoie, o pasăre venea să-mi cânte, dacă tăcea, o rugam să continue
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
relatate până aici ar putea sugera o forță de solicitare specifică numai obiectelor străvechi, m-aș simți tentat să amintesc legăturile mele cu altele - de pildă, cu o pipă pierdută de două ori pe întinderea celor 700 de hectare ale mlaștinii și care, după câteva zile, mi-a revenit în mod inexplicabil, aș zice umblând singură (vorbesc din când în când cu ea, o sărut, ține la mine); aș putea înșira, exact cum s-au petrecut, atâtea și atâtea, dar n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
barcă putrezită, unul din sicriele acelea făcute din câteva scânduri bătute în câteva cuie și unse cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei, al vântului, al trestiilor sau al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului; o dată însă, am auzit un fel de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu bolovani, pe cât s-a putut, intrarea scorburii; pentru asta i-am dat, ca răsplată, căciula; după care am pornit toți trei, eu cu Zenobia umăr la umăr, Dragoș în urma noastră, spre nord, în direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se întorceau ultimele berze. II Orașul 1. Când am ajuns la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tejghea, în picioare, Dragoș ne privea zâmbitor, îmi trecuse supărarea, îmi venea să și râd. Când am ieșit din birtul acela, ploaia se potolise, felinarele își aruncau luminile cețoase peste asfalt și a trecut Maria, pe care, înainte de plecarea în mlaștini, o vizitam uneori. „Gellu !“, s-a minunat ea, „unde ai dispărut atâta vreme ?“. „Am fost la țară“, i-am spus, „am dus-o bine acolo“. „Ai slăbit“, mi-a spus ea, apoi s-a uitat la Zenobia, a măsurat-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apoi ieșea brusc, aproape în fugă, mi se părea că plânge. 3. Vă invit să recapitulați toate acestea fără a da prea mare importanță unei anumite agresivități care s-ar putea să transpară în gesturile și în limbajul meu; în mlaștini primisem chiar șuturi în burtă fără să mă opun, atunci gemeam fiindcă așa trebuia, așteptând să se ghemuiască cineva pentru noi toți; dar acolo mă domina evidența deschisă a marilor ritmuri pe care le pierdem, pe când în magma orașului disperarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de mână, acolo, în stradă, unde o întâlnisem pe când, de fapt, pornisem să fac rost de niște mere... * În Olanda, la Circul Renz, o tigroaică a născut doi pui al căror tată este un leu. 5. Înainte de a pleca în mlaștini se întâmpla câteodată să mai citesc și ziarele, dar într-o bună zi nu le-am mai putut suporta vulgaritatea și pornografia monstruoasă. (Ar trebui poate adăugat că pornografia pomenită aici nu are nimic comun cu sexualitatea, de care a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
9 pânze și 27 de desene lucrate în semiobscuritate. 6. Atelierul Mariei aducea, într-o oarecare măsură, cu odaia de sus a domnului Sima. Zenobia pretindea chiar că ar fi una și aceeași, până și fereastra, deși nu dădea spre mlaștini, se afla la locul ei. Aici, pe o mică etajeră roșie așezată în stânga ferestrei, se aflau adunate câteva obiecte; necesitatea de a le enumera, pe care o încerc acum, nu este de natură descriptivă. Ea face parte poate dintr-un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știu niciodată, era un băiat destul de înalt, mai mult blond, am impresia că purta totdeauna cămăși albe cu gulerul răsfrânt, oricine ar fi spus că arăta bine. Prima oară îl întâlnisem în Gara de Nord, cu câtăva vreme înainte de plecarea mea în mlaștini, mă aflam în sala de așteptare clasa a doua, stăteam pe o bancă, habar n aveam ce căutam acolo, în orice caz, nu mă gândeam să plec nicăieri, așteptam pur și simplu, era îmbulzeală, câteva sute de oameni... L-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ar fi trebuit să nu uit că, altfel, tentația de a o descrie cât de cât aduce după sine texte a căror inocență artizanală nu are decât un merit : acela de a mă situa în afara literaturii... 18. Înainte de plecarea în mlaștini obișnuiam să fac plimbări lungi, fără o țintă precisă. Un fel de impuls greu de definit îmi vestea momentul când trebuia să pornesc la drum. Atunci luam primul tren, indiferent de direcție, sau prima cursă auto, iar când ajungeam la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prin casă. De trei ori s-a aplecat și a ridicat de pe jos niște avioane de hârtie, trei în total, dar nu le-a pus lângă celelalte poheme și pe masa de sub fereastra care ar fi putut să dea spre mlaștini. III Coridorul 1. Deschizi o ușă și apare alta, apoi încă una și încă una, până la ultima, care nici nu există măcar, și tot așa până te pomenești la prima, care nici nu există măcar, și mai dai o raită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doi bani. * În Baigorra (Argentina), la rădăcina unui copac răsturnat de furtună, au fost descoperite furnici gigantice, cam de cinci ori mai mari decât cele obișnuite. 4. Așadar, în drum spre casă mă gândeam la prietenii mei dinainte de plecarea în mlaștini; deci Constantin murise și veșnica lui pomenire, apoi mă căutase pe strada Leonida, avea treabă cu mine. Această aschimodie cu cap de pasăre, ceva între curcan și găină, cu nasul ca un cioc moale atârnându-i peste gură, această scârbă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
15 ani în munți, trăind într-o peșteră. Salvatore Cossu, de 53 de ani, coboară din când în când numai el, în localitățile apropiate, interzicând restului familiei să facă această deplasare. 19. Pe atunci, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini, am început să presimt existența Zenobiei (n-o cunoșteam încă, nu știam nici măcar cum se va numi), ea venea voalată printre ceilalți vizitatori care îmi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă întrerupă deși li se înroșiseră pulpele de 102 indignare pe când; eu recitam de unul singur strigam Isis stă tea lângă mine nu mai zicea nimic (atunci am știut că venise timpul să părăsesc coridorul și să mă îndrept spre mlaștini.) 103 IV Scara 1. Acum, când scriu, o ploaie îmi scaldă geamurile. Mi-e frig deși mă aflu la adăpost, ghemuit ca o maimuță tristă și bătrână, aici, în odaia mea, cu hârtiile astea în față. Poate ca să înlătur reveria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost găsite în 1874 în Carolina de Nord și în 1912 în Wisconsin. În 1930, în nordul Mexicului, au fost descoperite morminte ale unui popor străvechi cu o înălțime de 2,44 m. 8. Cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini conceptul și atributele fizice ale Spiritului-Femeie se reechilibraseră. Vreau să spun că, de pildă, gigantismul presimțit devenise pentru mine un fel de dimensiune pur spirituală, abstractă, fluidă și informă, în care imensitatea și micimea, anomalia și firescul, promiscuitatea și splendoarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
claritatea e o capacitate subterană, la fel de necesară și celui ce primește... De aceea, am început să mă gândesc la o altă vestire. Aceasta s-a petrecut la o cabană, pe munte, în nordul Moldovei, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini. Afară norii se învălmășeau și se topeau cât ai clipi ca să facă loc unui soare ud parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putut să mi placă dacă în lumina crepusculară n-aș fi văzut zvârcolindu-se jos, pe covor, o fetiță de șase-șapte ani. Deși atât de mică, fetița mi-a amintit în mod ciudat de fata singuratică întâlnită spre primăvară, în mijlocul mlaștinilor... „E soră-mea“, a spus Maria, „suferă de stomac, are o criză“. De afară, din grădină, se auzeau trosnind crengile arborilor. Ființa-furtună apăsa cercevelele ferind parcă dinadins fragilitatea sticlei. Încerca să rupă totul, dintr-o bucată. „Geamurile !“, a strigat fetița
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
își ține o mână peste gură, abia îi deslușeam trăsăturile. „Noi doi“, i-am spus, „n-am mai vorbit de mult. Să știi că între timp ne-am plictisit de oraș, și eu, și Zenobia. Poate o să ne întoarcem în mlaștini...“. Vorbeam ca să vorbesc. Mă ascultam și atât. Maria n-a spus nimic. Am tăcut și eu. Stăteam liniștit în fotoliu, mă uitam spre ea, eram singuri în cameră, dar mai simțeam o prezență, bănuiam că așa are să fie, așteptam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urât. De câte ori nu m-am dat eu jos din tramvai, de pildă, fiindcă simțisem pe aproape o astfel de ființă... Apoi, întins pe spate cu ochii deschiși, mi am amintit de o broscuță verde și lucioasă : o dată, mai demult, în mlaștini, la marginea apelor, ea se oprise lângă mine și mă privea supărător de fix. I-am spus cu binele : „Hai, du-te de te scaldă“. Ea nu s-a clintit, ținea cu tot dinadinsul să-și lipească de mine ventuzele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întâlnire de dragoste. Ții minte ? Veneam și pe la tine, la atelier... Pe urmă, mi-am ras și jumătatea de barbă rămasă și m-am mutat pe-un coridor, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței. Pe urmă, am plecat în mlaștini...“ „Cu domnul asistent universitar Ioachim mă mărit“, m-a întrerupt Maria. „O să plesnească mama de fericire...“ „și Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi crăpat și el...“ Vorbea în silă, abia își suporta cuvintele. Aveam senzația năucitoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
puiul născut în grădina zoologică din localitatea Columbus, deoarece nu voia să-l hrănească și îl ținea tot timpul cu capul în jos. 7. Câteva zile mai târziu i-am spus Zenobiei că ar fi timpul să ne întoarcem în mlaștini. „Aici am terminat, mai avem niște treburi pe acolo...“ Eram sigur că Zenobia înțelegea exact ce voiam să spun chiar dacă tăceam. „și când crezi că ar fi bine să plecăm ?“, m a întrebat. „Poate chiar mâine...“ Zâmbeam, îmi aminteam că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gară periferică. De data asta, poate pentru că era la amiază, se găseau destule locuri libere, dar noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se întindeau până departe digul și marginea de stuf încă verde a mlaștinii. Am mers un timp cu Zenobia, începutul de toamnă acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea sălbatică a locului. Pe dig, pământul era negru și crăpat, ne-am fi putut crede pe craterul unui vulcan. Când gara a rămas mult în urmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Zenobia, începutul de toamnă acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea sălbatică a locului. Pe dig, pământul era negru și crăpat, ne-am fi putut crede pe craterul unui vulcan. Când gara a rămas mult în urmă, iar în fața noastră, pe dreapta mlaștinii, s-a ivit pata roșcată a pădurii, i-am spus Zenobiei : „Acum te las. Poate că o să întârzii. Tu du-te și așteaptă-mă...“. „Am să te aștept“, a spus Zenobia și m-a sărutat pe obraz. Un timp, i-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]