15,766 matches
-
a păstrat și regele. Pe urmă, s-a făcut tîrg de sărbătoare, cu vinuri și petrecere, cu "turtă dulce, mere și pere uscate pentru orșav, floricele, gogoși și halviță", și fel de fel de ciudățenii să te tot minunezi. "Dar moșii și strămoșii, în jurul lacurilor asanate, nu vor mai fi pomeniți. Rîndurile acestea sunt ultimul lor parastas." Sinaia, cu aromă de Caragiale și secvențe cu Casa Regală și cu protipendada. Lumea lui Claymoor, moartă dintr-o greșeală de tipar, și iarăși
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
Liviu Cheloiu) pe Trahanache,Leonida și Pampon( Dan Constantin)pe Chiriac,Crăcănel si Cațavencu (Gabi Popescu) pe Iordache și Dandanache(Alin Păiuș) pe Rică Venturiano și Farfuridi (Cornel Șerban) ca să nu mai punem la socoteala prologul pe canavaua schiței La Moși jucat în aer liber,care a pus la bătaie toată trupa plus atelajele administrației parcului. O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă în regia Doinei Migletzi sunt spectacole atestate,cu o carieră în spate și premii pentru interpretele Mihaela Mihai
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
că n-o va face. Lecția de demitizare În aceeași revistă, Acolada nr. 12/ 2008, remarcabilă prin ținuta ei intelectuală, Ana Blandiana povestește, cu o sensibilitate dureroasă, cum, la vârsta de numai cinci-șase ani, a aflat de la tatăl ei că Moș Crăciun nu există. Pasajul este antologic: ,Mergeam pe stradă, dusă de mână, simțindu-mă în siguranță și mândră de saluturile respectuoase care se îndreptau spre noi, când Tata mi-a spus că eu sunt o fetiță destul e mare și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
antologic: ,Mergeam pe stradă, dusă de mână, simțindu-mă în siguranță și mândră de saluturile respectuoase care se îndreptau spre noi, când Tata mi-a spus că eu sunt o fetiță destul e mare și de inteligentă ca să știu că Moș Crăciun nu există. Dar eu nu știam. O clipă chiar nu am înțeles la ce se referă, iar când, în sfârșit, n-am mai putut să neg existența dezvăluirii, am început să plâng în hohote și să țip: Nu-i
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
femei pioase care nu ieșeau din vorba imamului, dar nu oftau prea tare după ea. Tătăroaicele, nici atît. Umblau în fuste strînse pe corp și cu pantofi cu tocuri, să pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să facă rochii de mireasă și pentru ocazii și visau să-și deschidă atelier, cu manechine în vitrină și cu ucenice, ca madam Jeni. Modista divorțase de vreo cinci ani, după
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
precum al unui copoi, regăsind figurile mirabililor parlamentari ai celor șaptesprezece ani trecuți, miniștri, prezenți, foști și viitori, miliardari înțelepți, cu progenituri dotate - ce-mi era dat să văd? Mă repet: se știe că schimbările modului de viață al unui moș, mutarea din locuința unde și-a petrecut vârstele faste, pierderea tovarășului de viață, a celui mai bun prieten, îi scurtează drastic zilele. Omul nostru cheamă fierbinte moartea - ba chiar și-o provoacă. Mi-a fost greu, al naibii de greu, dar acum
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
ani, privind, înainte de a-și da sufletul, spre ușa pe unde trebuia să-i apară feciorul... fără să mă aibă la căpătâi." Acesta a fost începutul suferinței morale, dar pentru gestul plecării își găsește o dublă acoperire, în spusa lui moș Anghel: "Numai printre străini te faci om", și în dorința veche "de a veni în ajutorul truditei mele mame". Regresiunea la starea anterioară, inferioară, cu multiple explicații, poate să ne apară ca o analiză a complexelor de sărăcie și a
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
literatură mutîndu-se de pe sancționarea diferenței pe mărturisirea identității, personajele și-au pierdut autorii (ce scriu Chirițele nu e, firește, literatură...). Revenind la Alecsandri, unul din elementele prin care deschide o școală, în vremea prozei de călătorie, e dramatizarea peripețiilor voiajului. Moș Nechifor Coțcariul sau, mai tîrziu, Gaițele ies din aceeași căciulă. Așadar, Chirița pleacă la Iași, să-și procopsească fetele. La intrarea în tîrg, fiind barieră și catastif, se aleg, toți, cu alte nume: "Crița, Răstița, Lăpșîța și Gurluiță Brînzoi! Da
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
câ șî eu am avut un gis cari m-o pus pi gânduri? Marie, se făcea că am mers să inspectez, așa de departe, locul unde am găsit chiupul cel mare și când am Întors capul l-am văzut pe moș Ștefan a Măndiței care mă privea cu o față blajină. Eu am salutat și el parcă a Început treptat să se dezbrace de surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
unu și că autobuzul vine „din juma’ n juma’ de ceas”. Apoi Începu să numere, un autobuz, două autobuze, trei autobuze, timp În care se uita după toate fetele și femeile care intrau sau ieșeau pe poarta spitalului, ca un moș obsedat și Înrăit În rele. După autobuzul cu numărul patru, Victor aprecie că este timpul să iasă doctorii și asistentele din tură și cu ei ...d-ra Sorina. Așa s-a și Întâmplat, au Început să iasă grupuri mici iar Victor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sale sculpturale. O așteptă În fața porții, nu Îndrăzni să-i zică nimic, se luă după fată și nefiresc de sfios spuse: Domnișoară Sorina, vreau să vă spun ... câteva ... versuri! Fata a Înțeles cu totul altceva și i-a răspuns dur: Moșule, ești un țăran foarte obraznic! Cum Îndrăznești să te iei de fete? Obsedatule! Pleacă mai repede până nu chem pe cineva, iar fata chiar se uita după cineva cunoscut. Victor Olaru supărat că fusese rănit În amorul său propriu de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pădure sau la târg”, spunea Maria celor care se arătau curioși. Fa, Marii, da Victor ci faci, fa?, Întreba câte un poftitor la vinul ghiorghiliu al olarului. Maria lua o figură Îndurerată și răspundea: Îi boalnav tari, badi Mitrițî!, sau Moș Sava, di trii zâli, Victor varsî numai venin verdi, crecî fărî cuțât nu scapî, of, of, of! Altă dată când era Întrebată direct: Marii, da di-un pahar di gin este rost?, aceasta răspundea: Da di undi, oi Ioani! Nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
când mergeam în concediu la mare. După ce făceam și acolo o coadă. Cum priveam la Shop-ul din centru de pe trotuarul celălalt. Cum visam la vestul în care unii prieteni plecaseră. Îmi aduc aminte de portocala primită în dar de moș Nicolae. Uneori și de Crăciun. De drumurile la munci agricole cu școala. De Radio România, la care nu puteai auzi decât „șlagăre“. Rima tare rău cu lagăre. De mag-ul luat de tata la care ascultam Bob Marley, A-Ha
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să se ospăteze. Iar cărăușilor lui Ilucă nici nu le trebuie motive în plus, mai ales că printre dânșii se găsește un povestitor „ceva care nu se mai află” - cum ar spune conu Mihai. Acela nu e altul decât hâtrul moș Pâcu, mare iubitor de muncă, la fel de mare iubitor de mâncare bună și de băutură aleasă, dar parcă și mai mare pasionat de trasul din lulea, de azvârlit priviri asupra femeilor frumoase și de depănat tot felul de întâmplări extraordinare, unele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în felul lui Pâcu pe moș Dumitru Carpen. Mușcă-ți limba, Pâcule. Nu speria bietele dobitoace. Tu nu vezi că abia mai bleștesc? Văd. Si încă destul de bine, Dumitre. Să știi că nici eu nu sunt mai breaz ca boulenii. Da’ nu ajungem noi la Crâșma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam ai dreptate, Pâcule. Aista-i fumul hornului de la Crâșma din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi place lelea cu fusteica scurtă? Păi cui nu-i lasă gura apă după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă, să și-o aprindă...Când vălătucii de fum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă, să și-o aprindă...Când vălătucii de fum albăstrui i-au învăluit chipul, moș Dumitru Carpen a întors capul pentru o clipă și, văzându-l acoperit de fumul lulelei, a clătinat din cap. „Uite-te la el cum pâcăie! De asta și lumea i-o zis Pâcu, că pe el îl cheamă altfel.” Spunându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întors capul pentru o clipă și, văzându-l acoperit de fumul lulelei, a clătinat din cap. „Uite-te la el cum pâcăie! De asta și lumea i-o zis Pâcu, că pe el îl cheamă altfel.” Spunându-și asta, moș Dumitru căuta numele adevărat al lui Pâcu. „Uite că am și uitat cum îl cheamă pe numele lui adevărat... Aha! Cărăușu. Petrache Cărăușu. Așa-l cheamă, bată-l norocul. Da’ nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într un bordei. Aici „la grădină” era ca într-un colț de Rai. Avea de toate: livadă, vie, căpșuni, zarzavaturi și pe deasupra un iaz
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
colț de Rai. Avea de toate: livadă, vie, căpșuni, zarzavaturi și pe deasupra un iaz mare cu pește. Din toate acestea se înfruptau toți cei care treceau pragul bordeiului. Dumitre, ascute-ți ochii și spune ce vezi colea sub nucul lui moș Petrache? l-a întrebat Pâcu. Ii moș Petrache. Sade la umbră ca tot omul - a răspuns moș Dumitru. Tare mă tem că nu șade la umbră acum la vreme de seară. Cred că alta-i cauza. Doar n-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vie, căpșuni, zarzavaturi și pe deasupra un iaz mare cu pește. Din toate acestea se înfruptau toți cei care treceau pragul bordeiului. Dumitre, ascute-ți ochii și spune ce vezi colea sub nucul lui moș Petrache? l-a întrebat Pâcu. Ii moș Petrache. Sade la umbră ca tot omul - a răspuns moș Dumitru. Tare mă tem că nu șade la umbră acum la vreme de seară. Cred că alta-i cauza. Doar n-o fi aceeași pricină la care mă gândesc eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Din toate acestea se înfruptau toți cei care treceau pragul bordeiului. Dumitre, ascute-ți ochii și spune ce vezi colea sub nucul lui moș Petrache? l-a întrebat Pâcu. Ii moș Petrache. Sade la umbră ca tot omul - a răspuns moș Dumitru. Tare mă tem că nu șade la umbră acum la vreme de seară. Cred că alta-i cauza. Doar n-o fi aceeași pricină la care mă gândesc eu, Pâcule. Ba bine că nu. Eu parcă și văd găleata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bravat Pâcu, râzând încetișor. Dacă vezi găleata și ulcelele, poate îți dai seama și ce are în găleată. Pentru a-ți da seama ce are în găleată nu-ți trebuie prea multă minte, Dumitre. Stii doar că în fiecare toamnă moș Petrache ne iese în cale cu o găleată plină cu tulburel... Pe nesimțite, au ajuns. Moș Petrache i-a întâmpinat, ca de fiecare dată: Bine ați venit, gospodarilor! Nu vă era sete? Cum să nu ne fie sete, moș Petrache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]