3,297 matches
-
crescândă, retrospectiv, a acestei publicații efemeride, valorizată la jumătatea deceniului al treilea de E. Lovinescu numai pentru că e locul debutului principalilor doi lideri ai modernismului avangardist românesc, iar prin Tzara și internațional; în deceniul al cincilea, într-o Introducere în modernism de Dinu Stegărescu, e considerată „prima revistă modernistă românească, al cărei titlu dovedește că, la noi, ultimul cuvânt în materie de modernism îl constituia simbolismul”. S. este, prin tot conținutul, foarte semnificativă pentru devenirea literaturii române în primul sfert al
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
lideri ai modernismului avangardist românesc, iar prin Tzara și internațional; în deceniul al cincilea, într-o Introducere în modernism de Dinu Stegărescu, e considerată „prima revistă modernistă românească, al cărei titlu dovedește că, la noi, ultimul cuvânt în materie de modernism îl constituia simbolismul”. S. este, prin tot conținutul, foarte semnificativă pentru devenirea literaturii române în primul sfert al secolului al XX-lea. La începutul anilor ’90, ca istoric al avangardei, Ion Pop releva întâlnirea fertilă, pentru prima oară aici, a
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Deși acuratețea expresivă oscilantă o reține la cote valorice medii, în plan istorico-literar textele ei atestă „metamorfoze” decisive ale poeziei românești și emanciparea lirismului feminin după primul război mondial. Sonetele din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
adaptare în măsura în care și adaptarea conferea, în ultimă instanță, originalitate. Oricum, în această accepție, s. își realizează finalitatea cea mai înaltă, avută în vedere de E. Lovinescu. Altfel zis, s. literar nu este altceva decât ceea ce se cheamă, în limbajul criticului, modernism. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. civ. rom., I-III; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 5-10, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941), 715-724, Ist. lit. (1982), 799-808; Ileana Vrancea, E. Lovinescu, critic literar, București, 1965, 37-98; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
799-808; Ileana Vrancea, E. Lovinescu, critic literar, București, 1965, 37-98; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. 2, București, 1996, 101-126; Z. Ornea, Studii și cercetări, București, 1972, 44-113; Florin Mihăilescu, E. Lovinescu și antinomiile criticii, București, 1972, 117-221; Micu, Modernismul, I-II, passim. F. M.
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
este cazul teoriile critice emise pe marginea operei rebreniene. Pe de altă parte, una din mizele principale privește precizarea conceptului de realism la Rebreanu: se demonstrează contaminarea masivă a conceptului așa-zicând tradiționalist de realism prin fantele deschise de presiunea modernismului și a noilor teorii din epocă privind romanul și tehnicile lui. Mai puțin verosimilă este încercarea de a produce o repoziționare axiologică a cărților lui Rebreanu. Astfel, criticul propune pentru raftul întâi Ion, Pădurea spânzuraților și Ciuleandra, pentru raftul al
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
de restriște pentru Țară”: „Poetul, ca un zeu venit în mit, / Este chemat luminii-n ajutor” (Chemarea). Tonul solemn, patetic, rima corectă, dar și temele abordate în maniera lui Lucian Blaga (satul, liniștea mormintelor) asigură un echilibru între tradiționalism și modernism. Zeii (strămoșii) se vor întoarce, vor salva oamenii de „ciuma ce vrea să ne-nghită”, versul emană optimism și vitalitate, chiar dacă „deocamdată / doar cu gândul și privirea / ne mai ținem de Europa. / Gândurile și privirea / nu pot fi ținute sub
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
sau amestecul vestimentar al costumației și accesoriilor cosmetice la cele două sexe. Forma cea mai importantă o reprezintă travestismul homosexualilor, care adoptă cosmetica și costumația feminină pentru a-și atrage partenerii de același sex. În ceea ce privește femeile, o anumită notă de modernism În costumație, de tip degajat, frizează sau cultivă În mod direct, deschis, exhibiționismul. Amestecul de costumație bărbat/femeie arată o gravă tulburare a identității sexuale a indivizilor: utilizarea de către bărbați a accesoriilor de imagine feminină și, invers, adoptarea costumației masculine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
202; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 259-261; Bote, Simbolismul, 343, passism; Ciopraga, Lit. rom. 413-416; Micu, Început, 469-470; Radu Boureanu, Stamatiad, ARG, 1972, 8; Șerban Cioculescu, Albumul lui Al. T. Stamatiad, RL, 1973, 36; Ungureanu, Contextul, 107-115; Micu, Modernismul, I, passim; Mihai Zamfir, Eternitatea ratată, RL, 1985, 22; Nae Antonescu, Al. T. Stamatiad, ST, 1985, 6; Iliescu, Poezia, 77-78, passim; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 39-40; Rotaru, O ist., III (1996), 448-450; Mihai Apostol, Din arhiva Al. T. Stamatiad, Cerașu
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
1941), 608, Ist. lit. (1982), 686; D. Karnabatt, Bohema de altădată, București, 1944, 101-111; Bote, Simbolismul, passim; Romulus Vulpescu, Iuliu Cezar Săvescu, ATN, 1967, 6; Ciopraga, Lit. rom., 359-360; Micu, Început, 426-428; Dicț. lit. 1900, 767-768; Anghelescu, Scriitori, 179-190; Micu, Modernismul, I, passim; Rotaru, O. ist., III, 423-424; Ion Popescu-Sireteanu, Iuliu C. Săvescu inedit, ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Cărtărescu, Postmodernismul, 269; Dicț. scriit. rom., IV, 184-185. F. F.
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
și Ion Minulescu. Al treilea volum este dedicat modernității și vizează evoluția poeziei românești în prima jumătate a secolului al XX-lea. Aici se analizează etapa de „radicalizare a manifestărilor reformatoare” în spațiul „avangardei istorice” și afirmarea unor personalități ale „modernismului moderat” (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu). Deși interpretările și evaluările sunt inegale și, uneori, inconsecvente față de premise, S. realizează reușite schițe de configurare a individualităților poetice (Arghezi, Barbu) pe fundalul și în interiorul „convențiilor” cărora le aparțin, izbutește să evite
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
românești, MS, 1985, 2; Traian Vedinaș, Poezia românească veche, ST, 1985, 9; Nicolae Manolescu, De la Eminescu la Bacovia, RL, 1985, 43; Cristian Moraru, Divanul istoricului cu poezia, VR, 1986, 2; Mircea Mihăieș, Al treilea val, O, 1986, 46; Ion Pop, Modernismul românesc în istoria poeziei, ST, 1986, 12; Nicolae Manolescu, Vârsta modernă a poeziei, RL, 1987, 1; Mihai Niculescu, Neîncetatul studiu, LCF, 1987, 52; Nicolae Manolescu, Cultul muncii și al valorii, RL, 1987, 52; Dimisianu, Subiecte, 229-234; Mircea Mihăieș, Recapitulare, O
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
publicații de specialitate - consacrate unor scriitori din diferite perioade (Dante, Tommaso Campanella, Jacoppo Sannazaro, Vittorio Alfieri, Leopardi, Luigi Pirandello, Grazia Deledda, Giovanni Tomasi di Lampedusa, Emilio De Marchi, Claudio Magris ș.a.), unor curente literare și concepte (neorealism, futurism, „poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
Gib I. Mihăescu, Damian Stănoiu, Tudor Arghezi ș.a. În articolul intitulat Discuții și polemici, cu suficiență și opacitate, D. Tomescu îl acuză pe E. Lovinescu de lipsa „preocupărilor critice și estetice”, „când e vorba de aprecierea valorilor literare produse de modernism”. S.r. mai cuprinde prezentări de cărți și reviste editate în țară și străinătate, semnalări ale noilor apariții editoriale, asigurate de N. I. Herescu și Ion Dongorozi. O cronică artistică, o cronică teatrală, o cronică financiară și una agricolă îi întregesc
SCRISUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289582_a_290911]
-
conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de impresiile furnizate de câteva călătorii de interes gazetăresc în țări vest-europene. Această experiență odată consumată, S. se întoarce la sursele originare: satul și lumea copilăriei, cu tradițiile, dorul și legendele
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
1944, epurărilor, angajându-se să promoveze tipul scriitorului-luptător social. Câteva capitole prezintă campaniile care au jalonat în această perioadă drumul literaturii spre condiția de instrument al propagandei: promovarea „culturii de masă”, stigmatizarea „turnului de fildeș”, adoptarea modelului literar sovietic, discreditarea modernismului, „lichidarea rămășițelor dușmănoase”, contestarea „crizismului”, abolirea „decadentismului” și cosmopolitismului - etape în acțiunea de „arestare a cărților și ideilor”, de „revizuire a patrimoniului”. Combatanți în această ofensivă maculată de „umbre, pete și noroi” sunt, lângă un Oscar Lemnaru sau Ion Călugăru
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
cu Nicolae Leahu), Chișinău, 2001; Jocurile alterității, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, O săptămână de poeme citite, „Flux”, 1998, 20 noiembrie; Alex. Ștefănescu, Cărți primite la redacție, RL, 1999, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 198-199; George Bădărău, Modernism - postmodernism, CL, 2000, 2; Adrian Ciubotaru, Anul literar 2001 în Basarabia, „Semn”, 2002, 1-2; Lucia Țurcanu, Trei cărți pe linia întâi, „Semn”, 2002, 1-2; Vladimir Beșleagă, Literatura într-o zonă a ultraparadoxurilor, „Sud-Est”, 2002, 4; Dana Boc, Ipostazele alterității, „Piața
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
politice în „Contrapunct”, „Viața românească”, „Vatra”, „Familia”, „Ramuri”, „Dorul”, „Cotidianul”, „Lumea liberă românească”. În mod ideal, poezia lui Ș. își revendică subvenționarea de către un regim metafizic-modernist. Metafizicul ar viza, în această ecuație, tipul de atitudine care prelucrează emisia, în timp ce (neo)modernismul ar caracteriza tehnica prin care atitudinea se materializează. Acest portret, conținând liniile unor mari ambiții și proiecte, are o acoperire cu totul modestă în spațiul efectiv al versurilor. Dincolo de trama pe care mai curând o etalează/ forțează didactic decât o
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
preferat să moară / decât să-i facă pe alții să sufere” și declară că ar vrea să fie „pacea, pâinea, vinul tuturora”. În spiritul unui expresionism pătruns de umanitarism creștin, „pânditorul de lumină” respinge ultramodernismul, refuză exagerările celor „obsedați de modernismul excesiv”. Dar puține poeme ale sale au rezistat eroziunii timpului. Mai toate cele în proză s-au pulverizat, măcinate lăuntric de retorică și sentimentalism. În versuri însă vibrează intermitent, cu incontestabil efect liric, simțăminte gingașe, precum cel provocat de resurecția
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
are comun cu a moraliștilor și clasicizanților din literatura franceză (Montaigne, Descartes, Stendhal). Spirit de finețe, format sub influențe mai cu seamă galice, dar și insulare (engleze), S. scrie în „Cuvântul” eseuri remarcabile, culminând cu serialele privind romanul modern și modernismul românesc. În opoziție cu E. Lovinescu, va considera că sensul evoluției romanești nu era de la subiect la obiect, ci invers, și va atribui romanului modern, ajuns la suprema realizare de sine prin Marcel Proust, ca particularitate predominantă „panlirismul”. Explicitându-și aserțiunea
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Proust, ca particularitate predominantă „panlirismul”. Explicitându-și aserțiunea, precizează că e vorba nu de înlocuirea creației obiective prin confesiune, ci de considerarea existenței din unghiul subiectivității, de înfățișarea nu a realității „în sine”, ci a imaginii ei create de conștiință. Asupra modernismului românesc eseistul formulează o judecată extrem de aspră, afirmând că acest curent a dat puține valori incontestabile (Ion Barbu, Ion Vinea, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu), majoritatea producțiilor reducându-se la „mediocritate, pastișe, revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
formulează o judecată extrem de aspră, afirmând că acest curent a dat puține valori incontestabile (Ion Barbu, Ion Vinea, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu), majoritatea producțiilor reducându-se la „mediocritate, pastișe, revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de ficțiune. În exercițiul funcției de cronicar, comentatorul de la „Cuvântul”, „Vremea”, „Rampa” a
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe inserturi avangardiste, sugerând efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care frapează prin modernismul lor, tocmai pentru că depășesc cumva litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger/ are un copil de vânzare”, viețile se „developează la subsol/ infirme, alterate în vată,/ lighean sau formol”). Critica a remarcat această lirică pe linia lui Ion
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Oswald Spengler ș.a.) și din scrierile intelectualilor ruși antibolșevici (N. Berdeaev, D. Merejkovski ș.a.), rafinând expresia artistică prin asimilarea unor experiențe moderniste, aceste publicații, dar și altele, au stimulat apariția în literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, București, 1980; Mircea Braga, Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 11-128; Mircea A. Diaconu, Poezia de la „Gândirea”, București, 1997; Gabriela Danțiș, Poezia bucolică românească, București, 2000, passim; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002, 161-185. D. Mc.
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]