10,917 matches
-
Îl chinuie durerea de picioare și abia mai poate traversa calea ferată. Undeva, nu departe, Cartierul de lux se vede ca o fortăreață falnică și inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un cretacic fabulos. Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce poartă un nume: Silvia Radu. Își amintește că a văzut cândva de mult, Într-o revista ,,Secolul 20,, ,niște imagini cu atelierul Silviei Radu și niște reproduceri cu Îngeri de ghips care l-au fascinat. Un lung text critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când plouă, nu te mai afunzi În glodul lipicios.. De la oarecare distanță, ai impresia că te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceva În estul orașului pentru că nu-mi permiteam să dau mai mult decât plăteam pentru camera Închiriată. În sfârșit, Anton găsi un loc Într-o clădire dezafectată, Învecinată Într-o parte cu un cimitir, iar În cealaltă, cu o piațetă modestă dar fermecătoare. — Ce-ți treb’e mai mult de-atât? se Întrebă În timp ce eu, Încă bănuitor, inspectam un geam spart, acoperit cu ziare. Într-o parte, viață, În cealaltă, moarte. Pe la Începutul lui octombrie 1925, după o călătorie În sudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv un aparat de ras franțuzesc, o periuță de dinți englezească, un tub alb-albastru de Chlorodont, faimoasa pastă de dinți germană pentru care auobuzele orașului făceau reclamă de nu mai știu când. Două etaje mai sus, la o masă stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dușumeaua la baie și la bucătărie și a acoperit-o cu ziare; a șters, bineînțeles, și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ducem, să facem un film porno? Doctore, abia dacă îi ajunge până al cur! E croșetată dintr-un fel de fibră aurie metalizată și pe dedesubt n-are decât un body de culoarea pielii! Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ne pierdem viețile în toiul nopții). O să-mi pup de noapte bună fetița cea frumușică și somnoroasă și băiețelul cel deștept și somnoros și, în brațele doamnei Alexander Portnoy, această femeie mărinimoasă și cumsecade (care în visările mele edulcorate, dar modeste, nu are un chip), o să-mi depun ardoarea voluptății îmbelșugate. Dimineața o să pornesc spre centrul Newark-ului, la Tribunalul Districtual Essex, unde îmi desfășor activitatea luptând pentru dreptatea celor nevoiași și oprimați. În clasa a opta vizităm clădirea tribunalului ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înseamnă că veți fi și dvs. la bal, nu? Nu aș lipsi pentru nimic În lume. Felicitări, Thackeray, Încheie Bob cu căldură. „Vai nouă“, m-am gândit, „vai nouă!“ Cum a plecat Bob, l-am târât pe Thackeray În foarte modesta toaletă. Era singurul loc În care puteam vorbi fără să fim auziți. Încăperea era atât de nasoală, că pentru iluminat foloseam doar lumânări, ca să nu Își dea seama clienții cât de mult semăna cu un șopron. —Dumnezeule, Thackeray! Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
altă modalitate de a obține această stare de bine. Ce-ar fi să deschidem acum cadourile? am spus eu, chiar Înainte de cină. Abia aștept să-mi văd cadouașul. —Of, iubito, mi-e teamă că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrînă, observînd-o mai bine: la cei peste șaizeci de ani, păstrează încă foarte multe amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a început să descuie dulapurile cu băuturi, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi bani. Ba mai mult; ți se poate da peste nas, cum am pățit eu odată: "Tu, care ai o soție așa frumoasă, încerci s-o curtezi pe aia?!" Numai că "aia" clatină Săteanu din cap cu amărăciune -, dincolo de înfățișarea modestă... Eah... De ce nu-s iarăși tînăr!? exclamă el, dar imediat surîde bine dispus: Toți zicem la fel... Ziceam revine el la tonul dinainte că, la o anume vîrstă, o întîlnire cu... cu un suflet deosebit te poate strămuta... Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu timiditate, profesorul înșiruind cărțile. Ful de dame saltă modest din umeri Lazăr. Un val de fericire, născut dintr-o ușurare profundă, trece peste chipul profesorului. Ți-o fi fost ție în gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ți-o oferă s-o săruți"... Ia în palme mîna Mariei cu delicatețea pe care a deprins-o cu ani în urmă și o sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor cînd a știut să-și dea întîlnire cu tine pe firul aceleiași dorințe..." Te rog!... tremură Maria ca scuturată de friguri, trăgîndu-și cu părere de rău mîna. Pleacă!... "La mănăstire, du-te; dar repede. Drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stăpânii casei. În clădirile laterale stau copiii și generațiile tinere. Toate construcțiile sunt legate printr-un coridor. Decorațiunile, sculpturile, picturile din aceste curți înfățișează obiceiuri și datini populare străvechi. În sudul Chinei, locuitorii trăiesc în case cu etaj, cu înfățișare modestă și simplă, în forma unui sigiliu. În centrul clădirilor se găsește o curte mică. Hakka, unul din subgrupurile etniei han are locuințe în forme pătrate sau rotunde. În centrul caselor este un hol mare cu un singur etaj, înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yuanming și poeziile sale idilice Tao Yuanming (365-427e.n.), cunoscut și sub numele de Tao Qian, este părintele școlii de poezie idilică din China. A trăit în dinastia Jin de Est din secolul al IV-lea. Și-a trăit viața modest, sărac, adorând natura. Calitățile sale, simplitatea, virtuozitatea și simțul dezvoltat al dreptății, au fost admirate și elogiate de-a lungul secolelor de toate generațiile de literați și cărturari chinezi. Bunicul lui Tao Yuanming, Tao Kan, a adus contribuții însemnate la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
el toate calitățile, testate exact prin aceeași metodă. Legendele spun că în epoca lui Yao, Shun și Yu, la curțile imperiale nu se dădeau lupte pentru putere și interese. La fel ca oamenii de rând, și împărații duceau o viață modestă și liniștită. Cum au îmblânzit apa Gun și Yu Într-o perioadă destul de lungă, în China antică, puhoaiele făceau ravagii.Terenurile agricole erau inundate, oamenii amenințați de foamete, frig și de atacul animalelor sălbatice. Îngrijorat de această situație, împăratul Yao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Și-a făcut curaj, a intrat în perete și a ajuns în partea cealaltă a acestuia. Bucuros și mulțumit, Wang și-a luat rămas bun de la maestrul care l-a sfătuit: "După ce te întorci acasă, trebuie să fii cinstit și modest. Altfel, tehnica taoistă nu va fi eficientă". Dar abia întors acasă, Wang i-a spus soției lui cu multă mândrie: "M-am întâlnit cu zeul de la care am învățat tehnica taoistă. Nici peretele nu-mi poate sta în cale". Soția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acesta l-a anunțat pe Tao să i se înfățișeze imediat. Deși nemulțumit, Tao a fost nevoit să plece. Sfetnicul său i-a atras însă atenția: "Dacă vă prezentați în fața acestui dregător, să vă schimbați hainele și să vă arătați modest și cuviincios. Altfel, vă va vorbi de rău în fața celor de sus." Tao, om corect și cu demnitate, nu s-a putut stăpâni. A oftat adânc și a spus: "Decât să-mi îndoi șalele în fața unui om atât de slab
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar fi trebuit să facă politica pe care o face acum. De când dl președinte Iliescu mi-a spus că, în politică, principiile se caută sau se inventează pentru a justifica atitudinile de conjunctură, ce să mai zic? Mai am doar modesta pretenție ca oportunismul să fie numit oportunism, nu atașament față de valorile democrației. De altfel, cred că va trebui să se instituie în această perioadă un moratoriu privind utilizarea acestui cuvânt, democrație, în dialogurile internaționale, pentru a se evita ridicolul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și așa cum erau, orbi și golași, În primul rînd golași, tendoanele și mușchii le pulsau deja vizibil În membre, sau așa mi se părea mie atunci. Eu am fost singurul născut cu ochii larg deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e cumplit lucru să fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să nu-mi cumpere clientul meu chiar toate cărțile, mai ales că pleacă la țară. — SÎnt cărți despre arhitectura peisajului? — Exact. Da, domnule, e o artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot ca din Întîmplare; vei fi picătura ce va face să se reverse paharul. Davis și Rowe urmăriră din ochi silueta țeapănă a domnului Prentice; acesta avea Într-adevăr Înfățișarea unui om ce se duce la croitorul lui - un croitor modest și demn de Încredere, pe care-l putea recomanda și propriului său fecior. După ce merse vreo treizeci de metri, domnul Prentice intră În magazin. În colțul străzii, un individ Își aprinse o țigară. În aceeași clipă, un automobil se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]