1,321 matches
-
că nu dau turcii!", optau pentru plecare. Plecarea într-un Occident al tuturor posibilităților și al tuturor riscurilor. Dacă îi avem în vedere pe Brâncuși, Brauner și, mai încoace, pe Horia Damian, Paul Neagu, nu ne putem gîndi nicicum la mofturi aventuriste, ci, realmente, la opțiuni grave, dramatice, menite să propună exprimări ieșite din serie, din aliniere, apte a modifica relieful general. Oricum suspecte, toate acestea, aici, în mioriticul deal-vale. Ce se întîmplă acum. Peisajul actual al artelor mondiale e atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
52. CIMEC - Institutul de Memorie Culturală Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 53. ARTEXIM Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 54. Centrul de Pregătire Profesională Venituri proprii în Cultura ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Publicații ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 55. "Contemporanul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 56. "Literatorul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 57. "Manuscriptum" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 58. "Deșteptarea Aromanilor" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 59. "Moftul Român" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 60. "Albina" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────��───────────────────────────────── 61. "Teatrul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 62. "Universul cărții" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 63. "A Het" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 64. "Korunk" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 65. "Muvelodes" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 66. "Vilnie Slovo" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 67. Revista "Bibliotecă" Venituri proprii Unități
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185230_a_186559]
-
prinț străin pe tronul Principatelor Unite: premisele unei opțiuni, În Europa XXI, VII-VIII, 1998-1999, Iași, p. 83 și urm.; Idem, Carol I al României, p. 25-38. </ref>. Se cuvine a fi admisă acea accepțiune indicativă de faptul că, peste orice „mofturi partidice”, cerința „prințului străin” răspundea stingerii „suferinței recunoașterii externe de titlu princiar”, nu neapărat după normele occidentale ale „preseanței”, În cazul voievozilor Moldovei și Valahiei. Ion Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
înapoi, ne regăsim acolo unde eram adunați la un loc și apoi instruiți, cu metodă, cum să respirăm toți deodată, cum să simțim și să gândim toți în același fel, cum să trădăm în numele moralei socialiste, cum să renunțăm la moftul mic burghez de a avea un nume... Moștenitori ai unei adevărate arte a compromisului, facem din morală un joc în plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cunoșteau braga, astăzi, din nefericire, o băutură pe cale de dispariție; berea a fost introdusă în Moldova și în Muntenia de abia la începutul secolului al XIX-lea, de către berarii sași din Ardeal. Mai bine de un secol a rămas un moft orășenesc, dar în zilele noastre a devenit, pentru țărani, un simbol al dorinței de urbanizare, așa încât din ce în ce mai des se pot observa anomalii precum consumul imens de bere în regiuni altădată renumite pentru producția bogată a unor vinuri de soi. Revenind
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
văzut, am zis și eu - povestește Conu’ Leonida - să te ferească Dumnezeu de furia poporului... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău... lucru mare... și lume, lume... de-ți venea amețeala, nu altceva.” Observația eroului lui Caragiale, aparent simplu „moft”, Își găsește ecou În notațiile unor antropologi, istorici și politologi: „Revoluțiile, În perioada lor de Început, sunt carnavalești” (R. Schechner, 1993, p. 47); „Sărbătoarea devine repede un instrument al revoluției” (A. Villadary, 1968, p. 82); „Revoltele, cel puțin la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuprinzătoare configurație cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut infuza
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
impuls al autoizolării, grefat pe convingerea incompatibilității valorii autentice cu rigiditatea normelor care impietează și nu îmbogătesc sensurile artei. În privința celui de-al doilea aspect, este de menționat tehnica zig-zag-ului. Inaugurată de Caragiale în paginile "Ghimpelui", ale "Claponului" și ale "Moftului român", această inovație stilistică, pe care I. Constantinescu o echivalează cu un "dadaism avânt la lettre"80, presupune desconsiderarea unității de idee și "lăsarea cuvintelor în libertate", profesată ulterior sistematic de Tristan Tzara. Nonanalogia, asociația ilogică sunt transferate și asupra
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
44 etc. Pe dimensiunea comicului satiric, Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase 45, amintește de Caragiale mai întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inițiere în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că dintre sensurile ironiei întrebuințate de Kierkegaard, cel de "ironie etică" pare să se aplice și în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice în peisajul publicistic românesc, se afirmă răspicat: "în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizatoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate de ironie, prin necesitatea unei acțiuni de plivire a câmpului literaturii de invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate de ironie, prin necesitatea unei acțiuni de plivire a câmpului literaturii de invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie Nu pentru a îndeplini "un act necesar de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului caragialian atât de scriitură, cât și de "diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie pentru a dezvălui ceea ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate didactică, descoperim la Addison (The Spectator, 10 V 1711) un tip de biografie fantezistă a umorului care pare a fi modelul celei compuse de Caragiale pentru "moft"196: Adevărul a întemeiat familia împreună cu Bunul-simț; acesta a fost tatăl Spiritului care se va căsători cu Veselia; copilul lor va fi Umorul; fiind cel mai tânăr din această ilustră familie și ieșit din părinți cu naturi așa de diferite
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
camuflat în ironie. Ca anticipare teoretică și practică a umorului, aforismul, o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe publicate în "Convorbiri literare" în 1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a umorului, aforismul, o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe publicate în "Convorbiri literare" în 1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență paralogică" de care vorbea Marc Chapiro cu referire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, politica și familia sunt temele centrale. Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei lumi este inautenticitatea trăirilor. Ambele sunt "mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de epatare prin limbaj ale vorbitorilor de la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Interesant în acest sens este un incident care demonstrează că stilul lui G. Ranetti se confunda cu cel al contemporanului și colaboratorului său de la "Moftul român", Caragiale: întrucât cel dintâi își semnase cu inițiale zeflemelele la adresa inculturii lui Caion, acesta a crezut că aparțin "penei măiastre a lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]