1,324 matches
-
bubele, mucegaiurile și noroiul, ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri noi” de mânuitorul condeiului, continuă să apese ca o lespede asupra poemului, făcându-l grav, de nu chiar mohorât. De aceea și impresionează zvâcnirea spirituală, creatoare: pentru că o materie grea, lutoasă, e trudnic lăsată în urmă. Nimic din așa ceva în poemul lui D., poate doar o ușoară melancolie ce irizează versurile și atenuează din comicul întâmplărilor. Diferența atât de
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
generate de plecarea ori necredința iubitului. Motivul iubitei părăsite revine deseori în aceste versuri, care își au izvorul cu deosebire în stările de tristețe. Cuplul nefericit se întâlnește și în baladele de tip romantic. Autoarea preferă cadrul anotimpurilor reci și mohorâte, dar simbolurile șterse, limbajul fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
interpersonale, exceptând rudele de gradul I. Sunt cvasipermanente hipoactivismul și chiar inerția motorie, care, alături de apatie, explică și hiposexualitatea în cadrul căreia sunt evidente lipsa dorinței și a interesului pentru sexul opus. Kalus, Bernstein, Siever (1993Ă descriu și subliniază ținuta inhibată, mohorâtă, lipsită de culoare și aplomb a schizoidului, la care se asociază însă un anumit nivel de sensibilitate. În sens psihodinamic, raporturile parentale sunt deficitare afectiv ca intensitate și frecvență, inducând astfel hipotrofia abilităților sociotrope. Concepția despre sine a schizoidului: „Sunt
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un frig aspru ce-l pătrunse prin halat și pijama. Își simțea corpul înțepenit. Și cum stătea așa acolo, văzu că era în plină zi. Oare am stat aici toată noaptea? Pe când se ridică în picioare și privi la dormitorul mohorât și nemobilat, își aminti de vis. Coborî încet scările, înciudat de unele amănunte. De ce oi fi vrut să văd dacă are o cicatrice deasupra inimii? Acum se afla jos și remarcă intrigat că ușa de la camera de zi era deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
și slujbași de hotel care se uitau țintă la el cu ochi revoltați și chipuri întunecate. Omul nu avea timp de politețuri, dar memoria nebuniei lui era compătimitor de confuză, așa că nu mai conta. La ora două după-amiază, când cerul mohorât era mai luminos decât fusese mai devreme, intră într-un hotel, puse întrebarea și găsi omul. În culise, Blandar magnificul nu era chiar așa cum și-l amintea Marriott. Arăta mai mic în costumul lui albastru clasic, modest. În alte împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
pe românii care apar în aceste cărți, ei încearcă să se facă față destinului lor imuabil, uneori într-o disperată căutare a identității, alteori târându-și existența ca niște marionete ori încercând să se elibereze de un prezent instabil și mohorât, nu foarte diferit după căderea comunismului, fie în lumea liberă, fie într-un trecut mitic, fie într-o iubire imposibilă dincolo de Cortina de Fier, fie în poezie sau moarte. Dacă stereotipurile nu pot fi evitate, ceea ce face aceste relatări de
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
pereții murdari și cu o antenă uriașă (sîntem în zonă de graniță). Clădirea e cu totul dintr-un alt film. Dacă "străinul" aflat la masă, pe pajiște, ridică ochii de la paharul de șampanie (băuturile au fost la discreție) spre cazarma mohorîtă, nu riscăm să-i stea caviarul în gît? Soluția ar fi ca un scenograf să imagineze ceva, un panou trompe - l�oeil, sau o culoare veselă aruncată pe zidurile triste. Deocamdată, dincolo de contraste, festivalul a adus aici viață. E ziua
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
dacă ne referim doar la aspecte particulare și nu luăm în calcul orizontul larg al proiectului său. Dar pentru că în afara faptului curent de a visa și realiza imagini, Cuvîntul exercita asupra-i o fascinație fără margini, el a scris: Plecări Mohorîtă Umbra lui ieri Urmărește pînă aici Nefăgăduitul acum Plin de cicatrici De răni neînchise Impovărat iar De percepții prezente Totuși, Nu mă dau bătut Mi-atribui o stea Pentru mîine 1985 II Paul Neagu reprezintă acea categorie de artiști sau
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
Birică și chiar disperarea din litania Guicăi, bucuria colocviilor din poiana lui Iocan, glumele lui Moromete și înjurăturile colorate ale lui Cocoșilă, roșeața de pe obrazul fraged al Irinei Boțoghină ori liniștea ,bună și răcoritoare" ce se strecoară, încet-încet, în sufletul mohorât al lui }ugurlan: toate acestea durează puțin și semnifică mult - într-o ordine non-evenimențială a romanului. Ele nu stopează acțiunea ce curge spre finalul așteptat; dar o suspendă, în momente magice recunoscute și trăite ca atare. Cu o intuiție excepțională
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
somnambulică a unor rudimente de acțiune abia indicate cu o magie ireală de imagini și cuvinte": "Ala-bala, prin aluni,/ Unde ești, copile-luni?/ Și tu, copilandre-marți,/ Cu mari ochii tăi mirați?// Și tu/ Miercure, ah, floare / Adolescență visătoare?/ Și tu, joie mohorîtă / Tinerețea mea pierdută?/ Nu pleca, vinere, încă/ Nu Stea màtură, adîncă// C-o să vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
strîmți; pe la treizeci de ani am făcut un început de chelie, așa că am hotărît să mă tund foarte scurt. De regulă, port costume gri, cravate discrete și nu par prea vesel. Cu tunsoarea mea scurtă, cu ochelarii fini și chipul mohorît, cu capul puțin aplecat ca să aud mai bine un mix de cînturi funerare creștine, mă simțeam foarte în largul meu, mai mult decît la o nuntă, bunăoară. Hotărît lucru, înmormîntările sînt domeniul meu. Am încetat să pedalez, am tușit ușor
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
cealaltă, civilizată... Devenind cu timpul un galben rusesc însă. Care a căpătat o nuanță a lui, specială. Ceva ne- având nimic din exuberanța caldă a unui lan de floarea-soarelui, ca la Van Gogh. Unul, chimic, din contră, de eprubetă, oarecum mohorât, dus pe gânduri, explicând nefirescul dogmelor panslaviste, bolșevico-staliniste, ulterior; cu toate că rușii nu făcuseră decât să importe spiritul feudal al împărătesei austriece, ordonat, vecin totuși cu Iluminismul, - ideea oricărui imperiu luminat, bazat însă pe autoritate... În contrast, câteodată, pereții albi de
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
închinat cea mai mare parte din opera lui literară versuri și proză. În prefața volumului Gospodarul din Orhei, el scrie (februarie 1942): "Închin Basarabiei mele dragi această carte scrisă în anul de durere, de plâns și de așteptare. În zilele mohorâte ale refugiului, acolo, între Prut și Nistru, mi-a bătut inima: acolo au trăit amintirile mele, acolo a colindat dorul meu (...). Iar lacrimile care mi-au întovărășit scrisul vor înflori, în primăveri, prin livezile de a Soroca, de la Orhei, de la
Au înflorit castanii la Soroca.... In: Curierul „Ginta latină” by Andrei Soroceanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2246]
-
medial: neîmpăcat, neîdurat, neînsemnat, preaînălțat, preîntâmpinat...Vom scrie într'însul, dar dânsul. ... NOTĂ: Spre deosebire de ortografia din 1904, adoptată și de Dicționarul Academiei, nu vom scrie î, ci â, în derivatele verbelor cu infinitivul în -rî, deci: amărât, chiorâș, coborâre, hotărîtor, mohorât, pîrît, posomorât, tăbărâse, târâtor, urâțenie... c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, cînd, făcînd, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt... ... București, 19 decembrie 1991. ----------
HOTĂRÂRE din 19 decembrie 1991 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la ortografia limbii române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/199236_a_200565]
-
în grabă mi se zbârcesc toți nervii, sufletul ca o ciupercă fleașcă cu greu își eliberează sporii în măduva unui sentiment anemic, ruginiu ce mișcă alene frunzele atinse de lehamite și de fiorul reavăn al naturii e toamnă iar în mohorâtul meu destin mii de cari îmi sapă galerii prin ochi, prin limbă, prin auz gândurile toate țâșnesc ca jeturile de lavă dintr-un vulcan sătul de milă și inhibare încalec un leu nebun ce tocmai îmi adulmeca în tihnă scoarța
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
în povestirea ""Cetatea Neamțului"" (1908), prozatorul Mihail Sadoveanu a călătorit și el aici împreună cu un prieten. Scriitorul vede ruina cetății ""neclintită în moartea ei"", ""ca o fantomă încremenită (...) pe vârful coastei goale"", un ""schelet uriaș în șuierul înălțimilor, în visul mohorât al legendelor"". Badea Ilie, un moș care i-a însoțit la urcare, le-a povestit că în fântâna adâncă din curtea interioară, la jumătatea adâncimii, este un tunel care duce până în partea cealaltă a muntelui, într-o pădure din apropierea satului
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Acum apare prima dilemă a soției, care se vede obligată să aleagă între renumele familiei soțului ei și viața plină de agitație pe care a avut-o pe vremea când restaurantul era deschis, precum și între grădina ei de la restaurant și mohorâta casă de la țară. Cu multă finețe este tratată problematica erotică a acestui cuplu aflat în pragul senectuții. În loc de liniște sufletească, nesiguranță. În loc de fericire, amărăciune. În loc de dragoste, doar experiență. O poveste care se încheie acolo unde ar fi trebuit să înceapă
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
căute odihna sufletească în aceste locuri însuflețite de o viață mai dulce și mai tihnită. Studiind chipul călugărițelor, Hogaș observă o "„fățarnică smerenie”", fiind cuprins de milă și revoltă față de "„atâta tinerețe, atâta vigoare și atâta frumusețe chiar înmormântate sub mohorâta îmbrăcăminte sacramentală”". Hogaș a fost impresionat de frumusețile naturale din jurul mănăstirii și de liniștea de aici: "„munții Văraticului sunt așa de înalți, pădurile atât de umbroase, văile atât de tăinuite și de adânci, râurile atât de limpezi, fânețele atât de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
deocamdată în dosul pădurilor ce ne împrejmuiau mersul”. Scriitorul crede că mănăstirea „pare a se furișa și a se ascunde în strâmta, adânca și umbroasa vale scăldată de limpedele pârău al Agapiei”. Hogaș constată că aici se află adăpostite, "„sub mohorâta haină a călugăriei”", descendentele vechilor familii boierești. Intrând în sala de mese a arhondaricului pentru a cere găzduire, călătorii sunt întâmpinați de o maică bătrână care ștergea praful de pe tavan cu un măturoi. Aceasta îi ignoră, ținându-i în picioare
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
apare în cel puțin șase ipostaze diferite: speranță, disperare, iubire, credință, rațiune umană și moarte. De asemenea, există o obsesie cromatică pentru culoarea albă ce ar putea sugera greutatea confesiunii, dificultatea exprimării necunoscutului. În roman, o serie de epitete ("„câmpul mohorât”", "„văgăuna întunecoasă”"), comparații ("„cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită”") și metafore (mormântul este considerat a fi "„o rană urâtă, gălbuie”") creează o atmosferă tragică premonitorie. Folosirea frecventă a repetiției ("„omul... omul... omul”", "„iubirea... iubirea...”", "„nu
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
a face parte din construcția imaginată de regele Carol. Am fost importată, pentru a fi șlefuită, educată și antrenată conform viziunii marelui bărbat.”" Totul i se părea ciudat și straniu în noua sa țară, de la arhitectura edificiilor din București până la mohorâtele încăperi ale Palatului regal în care trebuia să locuiască. "„Bântuiam tristă ore întregi, singură în camerele acelea pe care le uram, încăperi grele, nemțești, opulente, pline de ornamente apăsătoare, pompoase, fără vre-un ungher în care să te poți adăposti
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
și identitatea într-un fel de scenariu de film hollywoodian. Aceasta include seducerea să de către promisiunile deșarte și aparentă întunecată ale Hollywood-ului - o seducție metaforica transformată în una fizică în visul sau. A doua parte a filmului este deci realitatea mohorâtă a vietii reale a Dianei, o viață în care multe dorințe, atât personale cât și profesionale, nu s-au îndeplinit. Scenă dinaintea genericului de început este, în acest scenariu, Diane Selwyn în pat înainte de a se sinucide. Tot înaintea genericului
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
ferestre verzi ale pădurii... [...] Sântem în regiunea cea mai păduroasă și cea mai mănoasă. Devale, la Zografu, ne așteaptă o adevărată grădină de nebiruiți gospodari. De departe, începe să ni se arate, în abisul verde și plin de cuiburi suprapuse, mohorâții chiparoși din preajma și de pe lângă zidurile mănăstirei. O cetate uriașă crește în vale și pe deasupra ei pare că zboară, în cea din urmă slavă vesperală, un șirag de cruci de aur. Codrii în suiș aproape drept strâmtorează milenara clădire și aruncă
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
ales a trecut mulțimea triumfală după dărâmarea Zidului Berlinului (noiembrie 1989). Îmi amintesc de sinistrul zid pe care l-am văzut cu ani în urmă. Avea 161 km și o înălțime de patru metri, împânzit cu turnuri de pază, construcție mohorâtă, aberantă ce despărțea familii, rude, prieteni, rod diabolic al unui regim totalitar. Acum mi-a fost foarte greu să recunosc locurile sinistrei drame berlineze. Totul a devenit istorie... Reichstagul (1896, arhitect Paul Wallot) reprezintă o altă pagină însângerată a istoriei
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ecouri ale fovismului din acea perioadă. Dărăscu face parte din grupul pictorilor români cum ar fi Grigorescu, Andreescu și Luchian datorită stilului de pictură folosit. Preferă motivele acvatice, iar formele sale absorb lumina sau sunt învăluite de ceața unei zile mohorâte, având mereu o consistență observabilă. Își îndreaptă atenția mai ales spre vederile panoramice ca în peisajul bucureștean „Piața Teatrului Național pe ploaie”, aceasta fiind una din cele mai cunoscute lucrări ale sale. Nicolae Tonitza, fiind un admirator al lui Luchian
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]