1,315 matches
-
Șindrila, denumită și șiță, este o placă (sau scândurică) mică și subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri, pungi cu rășină ș.a.). Șindrila are secțiune trapezoidală, uluc longitudinal de îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
se află câteva specii (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: Arbori și arbusti: molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), brad ("Abies alba"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), plop tremurător ("Populus tremula"), anin alb ("Alnus incana"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinium myrtillus"); Flori și ierburi: buzișor ("Corallorhiza
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
se află câteva specii (arbori, arbuști, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); astfel: Arbori și arbuști: molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), brad ("Abies albă"), gorun ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), anin negru ("Aninus glutinosa"), anin alb ("Alnus incana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinium myrtillus"); Ierburi și flori: țăpoșica
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
care: șopârla de munte ("Zootoca vivipara"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria") și scripcar ("Saperda carcharias"). Specii floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) semnalate în arealul sitului: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), molid ("Picea abies"), răchită ("Salix pentandra"), anin alb ("Alnus incana"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), mesteacăn pitic ("Betula humilis"), afin ("Vaccinium myrtillus"), răchițeauă ("Vaccinium oxycoccos"), coacăză ("Bruckenthalia spiculifolia"), trestioară ("Calamagrostis canescens"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), diadema munților ("Trientalis europaea"), bulbuc de
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
șase sinonime. Ultima redenumire este din 2014, făcută de micologul italian Alfredo Vizzini sub numele de Imleria badia. În popor buretele duce numele hrib murg. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând micorize pe rădăcinile de arbori specifici sub molizi, larice, fagi precum stejari și, în zone mai calde, de asemenea sub Castani comestibili. Buretele poate fi confundat în cel mai rău caz cu "Tylopilus felleus" sin. "Boletus felleus" care este neotrăvitor dar amar. Acesta poate fi recunoscut prin tubulețele
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
de ciuperci "basidiomycete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum sub arbuști de ienupăr, din (iulie) august până octombrie. Râșcovul este cunoscut de mult. Astfel o frescă în fostul orașul roman Herculaneum îl descrie, fiind una dintre cele mai vechi piese de ilustrare a unei ciuperci în artă. În
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
sau crețușcă, este un fitoparazit, o ciupercă comestibilă parazitară care atacă rădăcinile pomilor, din încrengătura "Basidiomycota" și familia "Sparassidaceae". Ea se poate găsi În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere (și montane) sub brazi, molizi și pini, din august până în octombrie (noiembrie). Specia crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Ciuperca a fost menționată pentru prima dată de Giovanni Antonio Scopoli în volumul I al cărții sale din 1772, "Dissertationes ad scientiam naturalem pertinentes", aprobată de
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe lângă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteceni), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
În final, echipa a cuprins 16 handbaliste. Echipa a cuprins 14 handbaliste. Echipa a fost anunțată pe 8 noiembrie 2015. Pe 16 decembrie, Ida Alstad a înlocuit-o pe Vilde Ingstad, din cauza unei accidentări ușoare la genunchi a lui Mari Molid. În final, echipa a cuprins 16 handbaliste, plus o rezervă adusă în perioada competiției. Echipa a cuprins 15 handbaliste. O echipă de 17 jucătoare a fost anunțată pe 13 noiembrie 2015. În final, echipa a cuprins 16 handbaliste. O echipă
Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2015 - Echipele () [Corola-website/Science/335281_a_336610]
-
de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de: zâmbru ("pinus cembra"), molid ("Picea Abies"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează o plantă rară din specia "Leucorchis albida", o orhidee sinonum al speciei "Pseudorchis albida" În arealul rezervației este semnalată prezența tritonului de munte (""Triturus
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
copac ("Martes martes"), șoarecele de Tatra ("Microtus tatricus"), vipră ("Vipera berus"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni") sau broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"). Vegetația lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc ierbivori, dar de asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
șampinion văratic, este o specie saprofită de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul Agaricus. Buretele apare în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat, humos, prin păduri de conifere, pe lângă pini, brazi și molizi, de asemenea în păduri mixte, atunci sub Pinales. Specia crește în primul rând solitară, câteodată și în grupuri mici de două la trei exemplare, de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
realiza pe drumuri forestiere. De la nord la sud, vârfurile care se înșiruie sunt: Piciorul Bârnovei (1430 m), Stânii (1454 m), Măgura (1559), Țapul Mare (1661), Iedu (1517), Fluturica (1345) Predomină pădurea de conifere, iar fagul nu pătrunde decât izolat. Exceptând molidul, arealele de conifere mai includ pin, brad, tisă și zadă. Vegetația subalpină este defaforizată de altitudinile în general modeste. , sub forma unor sate de vale dar și așezărilor risipite de plai. Bazinele superioare ale Țibăului și Cârlibabei sunt sălbatice, cu
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
Romanosoma birtei". Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori), dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992 Arbori și arbuști: molid (Picea abiesgorun, ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus ceris"), tei pucios ("Tilia cordata"), plop alb ("Populus albă"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"); Flori și ierburi: frigare ("Geranium palustre"), floarea Paștelui ("Anemone
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Aceasta este distribuită etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde vegetează. Arbori și arbusti: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), zadă ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar, ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), cer ("Quercus cerris"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus glabra"), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), mojdrean ("Fraxinus ornus
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
albae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Tufărișuri alpine și boreale și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Flora are în componență o gamă diversă de arbori (molid, fag, stejar, carpen, mesteacăn), arbusti (alun, soc, cătină mică din specia "Myricaria germanica", afin, zmeur, mur, măceș), ierburi și flori. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
Salamandra salamandra"). Floră ariei naturale este una diversificata, alcătuită arbori, arbuști, ierburi și flori; printre care se află specii ocrotite prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), zada ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), arin de munte ("Alnus viridis"), salcie albă ("Salix eleagnos"), ienupăr ("Juniperus communis"), jneapăn ("Pinus mugo"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"); Ierburii și flori: crin de pădure ("Lilium martagon"), floare de colț
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
este o ciupercă comestibilă care se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în primul rând pe arbuști de soc, dar de asemenea pe lemn de frasin, plop, arin, salcie, ulm nuc sau mesteacăn, foarte rar chiar și de molid. Deseori se regăsește chiar și în parcuri precum pe alei în zone urbane. Buretele se hrănește ori saprofitic, consumând lemn deja mort, ori parazitar, atacând copaci vii bătrâni sau slăbiți, provocând astfel putregaiul alb al lemnului. Specia crește, la destulă
Urechea lui Iuda () [Corola-website/Science/337646_a_338975]
-
neconținând atât de multă oralină ca de exemplu "Cortinarius orellanus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și [[molid|molizi] tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar de asemenea, el se dezvoltă cu mare drag printre [[afin]]e. El apare din iunie până în noiembrie. [[Fișier:Cooke-Illustrations of British Fungi-Pl.806.jpg|thumb|left|75px]] [[Fișier:2013-10-16 Cortinarius orellanus
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
atât de multă oralină ca de exemplu "Cortinarius orellanus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și [[molid|molizi] tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar de asemenea, el se dezvoltă cu mare drag printre [[afin]]e. El apare din iunie până în noiembrie. [[Fișier:Cooke-Illustrations of British Fungi-Pl.806.jpg|thumb|left|75px]] [[Fișier:2013-10-16 Cortinarius orellanus 1a
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
în familia "Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, de la deal la munte, din iunie până la sfârșitul lui octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]