1,742 matches
-
copac, în Grădina de Vară. Ora era aproape șapte. Grădina era pustie; ceva întunecat acoperi pentru o clipă soarele care asfințea. Era zăduf; se simțeau parcă semnele îndepărtate ale unei furtuni. Starea lui contemplativă de acum conținea un fel de momeală pentru el. Se agăța cu amintirile și mintea de fiecare obiect exterior și asta îi plăcea; tot voia să uite ceva veritabil, esențial, dar la prima privire aruncată împrejur își recunoștea din nou imediat gândul întunecat, gândul de care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea spre Trio și mormăie gân găvit: Credeați că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe. — Indiferent de ce a mărturisit Iunius ăsta, învinuirile care i se aduc lui Libo sunt ridicole și prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Roma, ci bărbatul femeii. Îi așteaptă acasă o pereche de boi, un cal înșeuat, un scut cu o framee și o sabie. Oftează cuprins de deznădejde. Știe că trăiește în curățenie cât e el plecat, alături de familia ei, nestricată de momelile petrecerilor și de ațâțările ospețelor. Dar n-are cum să-l aștepte douăzeci și cinci de ani, până va fi lăsat la vatră. O s-o dea în acest timp ai ei după vreun alt fiu de căpetenie. Lacrimile îl podidesc. Se smiorcăie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu visul. Din păcate, Mariamne e de domeniul trecu tului pentru roman. Cu toată neliniștea care se zbate în el, găsește puterea să zâmbească subțire în barbă. O speranță de moș tenire nu este nici ea plauzibilă, că nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tânără vârstă posibilă, ca tânărul Ahe nobarbus. Alții, chiar mai devreme, cu dispensă, cum au fost el și Drusus. Zâmbește. Doar cei doi Fabii Maximi, Africanus și Paullus, au primit consulatul când își pierduseră orice speranță. Oftează adânc. Ademeniți de momeală, nu ne-am dat nici unul seama la timp cum ne lăsăm prinși în capcanele politicii matrimoniale și dinastice duse de Augustus. Îl privește răutăcios pe împărat și repetă încetișor, pentru a nu știu câta oară: — El hotărăște totul. El are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foarte important, dar e numai Începutul. Eu vreau să spun tuturor ceea ce știu, În așa fel Încât, dacă e cineva În măsură să completeze jocul ăsta făcut din bucățele, să citească și să iasă la vedere. Intenționez să arunc o momeală. Și În plus, trebuie s-o fac repede. Cel ce știa ceea ce știu eu, Înainte de mine, a fost probabil ucis, tocmai ca să nu divulge. Dacă ceea ce știu eu spun la două mii de cititori, nimeni nu va mai avea interesul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privea cu ochii umezi, cu buzele și mustața umede, În timp ce cu mâinile Își mângâia mapa. „Bine”, zise Belbo, „aici se trasează scadențele unui plan. Dar care anume?” „Cereți prea mult. Dacă aș ști, n-aș avea nevoie să-mi arunc momeala. Dar știu un lucru. Că În acest arc de timp s-a petrecut un incident, iar planul nu s-a Îndeplinit, altfel, permiteți-mi, am fi știut-o. Și pot să Înțeleg și de ce. 1944 nu e un an ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o armă secretă care-i va permite să răstoarne situația. E nebun, s-a spus. Și dacă n-o fi fost nebun? Mă urmăriți? Avea fruntea acoperită de sudoare și mustățile aproape zburlite, ca o felină. „Oricum”, zise, „eu arunc momeala. Vom vedea dacă se ivește careva”. Din ceea ce știam eu și credeam atunci despre el, mă așteptam ca În ziua aceea Belbo să-l trmită la plimbare cu vreo frază de circumstanță. El, Însă, zise: „Uitați ce este, domnule colonel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deja pe cale să adorm, când am auzit pe cineva zgâriind la o ușă, a mea. Nu se Înțelegea dacă era un animal (dar nu văzusem nici câini, nici pisici), și am avut impresia că e o invitație, o rugăminte, o momeală. Poate că Lorenza făcea asta pentru că știa că Belbo o pândea. Poate nu. Până atunci o considerasem pe Lorenza proprietatea lui Belbo - cel puțin În ceea ce mă privea - și apoi, de când eram cu Lia, devenisem insensibil la alte farmece. Privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și ce facem cu ședința aia Împuțită de la de la EO? Întreabă Ray. — Nar trebui să țină maimul diooră, zic io, cutremurându-mă când curva mare și blondă din administrația centrală trece pe lângă noi. Îi fac cu ochiu da nu mușcă momeala. Probabil tendințe lesbi. — Iai traso Ray? — Nici vorbă. — N-ai avut noroc? Te-am ginit cum Îi dădeai târcoale la cantinazi dimineață. — Ne, se fute numa cu recomandare. Am auzicăi obsedată de mărime. Află de la celelalte gagici, precum Karen Fulton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta pentru că el concurează pentru același post ca tine și nu vrei să pară că obții un avantaj săpându-l. Îți apreciez integritatea În privința asta. Dar Îți spun pe șleau: Inglis e de domeniul trecutului În ceea ce privește promovarea. Toal a Înghițit momeala, dar eu Încă mai Încuviințez serios din cap. Cel mai bine-i să-l las să creadă că nu sunt deloc amuzat de asta. Poate că Inglis o fi un fătălău patetic, dar, din principiu, tot mai am obiecții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai buni prieteni ai mei, Îi spun eu, forțându-mă să-i arunc o privire care sper că e Îndurerată și În același timp stânjenită. — E prietenul tău și Îi ești credincios și asta-i bine, spune ea, mușcând din momeală. Uneori mi-aș dori să am un prieten care să-mi fie la fel de loial. E fraternitatea aia masonică de care aud atât de des? Își coboară vocea puțin și se uită fix și seducător la mine. — Păi, sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
greu să anticipezi care va fi următoarea victimă, trasarea profilului poate fi foarte valoroasă. Îi ajută pe investigatori să găsească oameni care ar putea să îl cunoască pe suspect, care ar putea să anticipeze următoarea mutare a acestuia, să pună momeli în zonele potrivite, să dispună urmăriri și să caute crime similare în trecut. Sellitto căută printr-o bază de date conținând numerele de telefon din NYPD și formă numărul de la reședința lui Dobyns. - Terry? - Lon. Te aud cu ecou. Trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îți garantez că nu am avut nimic de-a face cu toate astea. În acest punct, interveni și Roth, care se adresă procurorului: - Hai să nu ne jucăm de-a baba oarba, Charles. Tot ce faci acum este să arunci momeala. Dacă ai vreo dovadă clară care îl conectează pe clientul meu de atentatul de la tine din apartament... - Weir a ucis doi oameni ieri. Și un agent de poliție. Asta înseamnă crimă capitală. Constable tresări. Vorbi din nou avocatul său, deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de vizavi, mai ales că era destul de ușor să pătrunzi înăuntru la unul din etajele inferioare. Era foarte puțin probabil să fi escaladat acoperișul, căci era împânzit cu zeci de camere de supraveghere. Bell rămăsese în picioare pe post de momeală pentru că știa ceva foarte important despre clădire, din episodul anterior cu ostaticii: ferestrele, la fel ca în majoritatea clădirilor guvernamentale construite recent, nu puteau fi deschise și erau blindate. Exista totuși un risc minor, presupuse el, acela ca țintașul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vâscoasă năvăliră în cameră și femeia ridică instinctiv brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post de pilotaj, fiind momeală pentru o altă creatură de acest fel, nădăjduind că o va expulza prin sas. Dar transportorul ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
găsește pe la Camelia vreo fetișcană ca o căprioară, care poartă pe ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare e ea În stare să-i stîrnească În continuare interesul prefăcîndu-se că mușcă din momeala pe care el a aruncat-o prin telefon ?... Raționamentul meu coti atît de brusc, chiar În clipa aceea, Încît dacă s-ar fi aflat Într-o mașină, aceasta s-ar fi răsturnat cu siguranță. Nu rîdeți! Dacă ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a făcut tuturor rău după ce am mâncat. Chiar și câinelui. Nu mai e cel mai credincios prieten al tatei. Când tata s-a apucat de pescuit, a cheltuit o avere pe ultimul răcnet în materie de echipament și a cumpărat momeli viu colorate ca să atragă peștii. Apoi s-a dus să pescuiască în Connemara, împreună cu un alt domn ieșit la pensie. Din păcate, un pește foarte mare i-a luat momeala scumpă, prea colorată și a plecat cu ea. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe ultimul răcnet în materie de echipament și a cumpărat momeli viu colorate ca să atragă peștii. Apoi s-a dus să pescuiască în Connemara, împreună cu un alt domn ieșit la pensie. Din păcate, un pește foarte mare i-a luat momeala scumpă, prea colorată și a plecat cu ea. Mi-a părut rău de el atunci. În toți anii în care a lucrat la compania de asigurări, tata a visat că într-o zi va face lucruri distractive. Apoi, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Zeliha Îi invidia pentru capacitatea lor de-a sta nemișcați, pentru puterea de-a aștepta ore Întregi niște pești care nici măcar nu existau, sau, dacă existau, se dovedeau a fi atât de mici Încât nu puteau fi folosiți decât ca momeală pentru alți pești care nu aveau să muște niciodată. Cât de uimitoare era acea putere de a realiza atât de mult realizând atât de puțin, de a se Întoarce acasă, la sfârșitul zilei, cu mâinile goale și, cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spuse Beth. Dar eu am sentimente față de animale, ca oricare altul. Față de caracatițe am un simțământ cald. Sunt deștepte, să știi. Odată am avut În acvariu o caracatiță care Învățase să omoare gândaci de bucătărie și să-i folosească drept momeală pentru crabi. Crabul, curios din fire, venea să cerceteze gândacul, iar caracatița sărea din ascunzătoare și-l prindea. De fapt, o caracatiță este atât de inteligentă Încât cea mai mare limitare pentru comportamentul ei o constituie durata vieții. O caracatiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vibrațiile acestei mari doamne, arhive de materie cenușie și sentimentală, pot fi sămânță de scandal. Sunt documente omenești care Îmbogățesc impactul stilului - pe care al meu l-a modelat la roșu - cu gingașa intimitate a femeii de lume. Bref: o momeală de zile mari pentru editorii pirați și transandini. II O săptămână mai târziu, un Cadillac lung a oprit pe strada Las Heras, În fața Penitenciarului Național. S-a deschis o portieră. Un domn - sacou cenușiu, pantalon fantezi, mănuși de culoare deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd că și dumneavoastră sînteți preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a înghițit momeala. "De ce nu e bine, puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi iertat, vina rămîne vină, dar nu va fi considerat vinovat, nu va fi pedepsit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totul nu-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a complotul, de-a lovitura de stat, ca să vadă și să arate cît de simplu, cît de la îndemînă poate fi un adevărat complot, o adevărată lovitură? Nu e decît o momeală, o promisiune pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]