278,086 matches
-
moda decide frecvența de uz, dar nu elimină definitiv din limbă nimic. Uzurile individuale cele mai diferite coexistă fără să se contrazică, și în anumite limite diferențele cantitative nici nu se lasă obervate. Doar frecvența extremă poate deveni la un moment dat supărătoare, creînd impresia (de obicei pasageră) de dictatură a uzului: când un nume sau o formulă de salut revin obsesiv, părînd că le-au înlocuit pe toate celelalte. În româna actuală, reperele absolut sigure ale limbii standard sînt formulele
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
săr’șmîțna; ar merita să urmărim succesul lui Hai pa) și externe: împrumuturi și calcuri, inevitabil din engleză, cu sprijinul multiplu datorat caracterului internațional al fenomenului: Hi, dar și O zi bună sau Ai grijă de tine. Foarte frecvent în momentul de față e salutul O zi bună: apărut (proces confirmat de alte limbi), ca transpunere, ca adaptare a formulei „Have a nice day”, cu care e de multe ori echivalat și de care este chiar mai aproape în construcții de
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
rătundă, Raletti cu nevasta, D-na Heege - bătrână și fiica ei D-na Greceanu și fiicele acesteia din urmă. D-na Miclescu și D-na Leon Negruzzi cu barbatul ei [...] Pentru noi - era și Grigore Buicliu - care eram de față, momentul psichologic al sărei era felul cum va ceti Maiorescu piesa. Relativ la aceasta am a-ți spune că a fost charmant, charmant, charmant. Mi-a plăcut foarte mult cum a reprezentat Mșaiorescuț pe cetățeanul turmentat. Nu era o copie realistă cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
Ioan Holban Început în 1982, ciclul epic Prințul Ghica (I, 1982; II, 1984; III, 1986) marchează un moment important al scrisului Danei Dumitriu prin trecerea de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea momentului și a împrejurărilor în care „s-a deschis viața modernă a unei țări. O țară mică, «înghesuită între imperii»”. Dacă acestea sînt sensul și motivația generală ale proiectului narativ, mijlocul său de realizare este găsit în investigarea profilului uman al
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
exactă a noii epoci românești pe care a deschis-o Unirea. Imagine al cărei contur se completează în romanul Danei Dumitriu mai ales prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în cultura românească; există, apoi, un „roman de dragoste” (Gradowicz - Ana Théodory) în care se satisface apetitul prozatoarei pentru analiza psiholigică, teoretizată altădată în Ambasadorii sau despre realismul psiholigic (1976). Există, însă, în primul rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii din partea criticii de întîmpinare a momentului; i s-a reproșat prozatoarei: intenția demitizării, a prezentării lui Cuza într-o
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
realismul psiholigic (1976). Există, însă, în primul rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii din partea criticii de întîmpinare a momentului; i s-a reproșat prozatoarei: intenția demitizării, a prezentării lui Cuza într-o lumină „nefavorabilă”. Aceste observații pleacă, însă, de la o greșită înțelegere a raportului autorului cu personajul său; portretul lui Cuza, cu toate detaliile care au deranjat pe unii
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în gesturi alegorice. Secolul nostru este chemat să satisfacă foamea de politică a cetățeanului de rînd...”. Înțeleasă la 1865 ca o chestiune „de familie”, joaca intereselor politice are într-adevăr ceva familial, iar surprinderea acestui aspect de mare subtilitate a momentului i-a impus prozatoarei o manieră în egală măsură familiară de abordare a evenimentelor și personalităților devenite personaje de roman: „familiaritatea” rămîne unul dintre secretele romanului „istoric”, oricît ar deranja pe unii absența fracului și a micii cute grave de pe
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
ș.a. Prima lecție, prin întreruperea liturghiilor, a fost citirea unei ode în metru postdecembrist închinată președintelui PSD, Adrian Năstase, în timp ce participanții au acompaniat ariile celor trei soliști cu fragmente din Corul robilor sub formă de mormăituri ininteligibile. Doar la un moment dat s-a auzit ceva mai clar o voce disonantă: „Nici aici nu scăpăm de voi, mă?” Se consideră că Alina Mungiu-Pippidi a fluierat în biserică tocmai când pesediștii se prezentau cu mare cucernicie spre lăcașurile sfinte pentru a înfățișa
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
cea din urmă. Demisii de fațadă, pentru ochii Occidentului, sînt de părere scepticii. De acord. Se apropie raportul de țară pentru România la Uniunea Europeană, un raport de care va depinde admiterea noastră în Uniune în 2007, și bate la ușă momentul în care România va deveni membru NATO cu drepturi și îndatoriri depline. Politicoși, dar greu de prostit, occidentalii nu acceptă ca România să li se alăture oricum. Nu-mi fac iluzii că din acest motiv Bucureștiul s-a hotărît să
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
până colo, de la expeditor la destinatar. Pentru dvs., o întrebare inocentă. Citiți cu regularitate revista, astfel că nu vă puteți bănui că ați pierdut tocmai numărul în care vi se pregătise un mesaj? Nu vă place graba, spuneți la un moment dat, dar un rând mai încolo recunoașteți că v-ați grăbit. Și tot dvs. aduceți vorba despre versul fierbinte de astăzi, care mâine va fi rece și bun de aruncat. Fiți încă o dată prevăzător și corect. Una este să-ți
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
unui schimnic. Nu-și pierduse nici farmecul vorbirii, nici claritatea gândirii și nici încrederea în izbăvirea suferințelor noastre. Expunerile erau urmărite cu mult interes de cei grupați în jurul său, care interveneau cu întrebări și discuții pe marginea subiectelor dezvoltate. Aceste momente au rămas de neuitat pentru cei care l-au cunoscut și l-au ascultat vorbind în timpul plimbărilor noastre. S-ar putea spune că în vara anului 1952, la Secția a II-a a închisorii Aiud, a funcționat timp de 2-3
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
or fi inspirat Petre Ispirescu, sau Ion Creangă în basmele lor? Și culmea e că avem chiar un împărat în viață: îl știi pe luminăția sa, Iulian, nu? E drept că supușii i-au jmanglit niște bunuri când au prins momentul, de era gata-gata să-l lase-n nudul gol - după cum bine ai văzut la televizor -, însă el tot împărat a rămas, așa că regret, da’... - Adică, vrei să spui că inclusiv Ion Iliescu și Emil Constantinescu sunt tot... Am prins eu
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
-i spuneau prea multe, chiar dacă le-ar fi privit. Pentru Anneli Ute Gabanyi însă, ele sînt cel mai bun mijloc de identificare a mișcărilor politice subterane: promovarea lui Nicu Ceaușescu (parte a campaniei de asigurare a succesiunii în familie) și momentele lui de dizgrație (nu stă pe covorul roșu; e în planul doi; sau, dimpotrivă, apare-n poză cu presupusa lui consoartă, Poliana), asocierea la putere a Elenei sau repudierea ei, apoi retușările de fotografii, absențele sau înlocuirile în primul eșalon
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
alcoolic, întreținând relații sexuale cu mama sa vitregă, Petruța Popescu, aceasta, de frică să nu i-o ia fiul ei vitreg înainte, violatorul incestuos, i-a povestit întâmplarea soțului ei legitim, dl N. Popescu, angrosist de profesie, care, într-un moment de furie, și-a înjunghiat mortal odrasla... Soția sa, Petruța, în urma unei crize violente a fost internată într-o casă de sănătate. Cercetările continuă... Aceasta ar fi Viața pur și simplu. Pe urmă, intervine arta. Paradoxul este că bimilenarul Euripide
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Pogany invocă mai degrabă un anumit gen de ideal în care concretețea și pulsațiile vitale se resorb, fără a dispărea însă. Dacă acestor lucrări le mai asociem Sărutul și Rugăciunea, încă două direcții ar mai putea fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
adică mai mulți Brâncuși care știu sigur doar un singur lucru: că ,,biftecul” s-a alterat și că orizontul clasico-renascentist trebuie, dacă nu înlocuit, măcar completat, cu un altul. Că Teoria gravitației universale trebuie contrapunctată cu ceva; însă în acest moment el încă nu știe că acel ceva se numește Teoria relativității restrînse. Sculptorul se găsește acum în faza în care înlocuiește gravitația universală a tridimensionalului cu diverse variante de gravitații particulare, dar nu a descoperit încă puterea levitației, vertijul imponderabilității
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
cazul de față - doar stimulează exprimarea și lasă liberă dezvăluirea structurilor intime. Și la Marcel Iancu acestea sînt cerebralitatea, vocația analitică și visul sintezei, inteligența teoretică și spiritul de constructor. Toate sincronizate cu spiritul vremii, cu dinamismul și cu efervescența momentului, fără vreo concesie făcută conformismului și fără nostalgii paralizante. Din acest punct de vedere, latura cea mai vie a creației lui Marcel Iancu și care oferă cele mai multe surprize este arhitectura. Dacă desenul există ca realitate difuză în întregul operei sale
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
romane”. Deplasarea amplă îl indispune. „Urînd mișcarea”, precum celebrul bard francez, reduce impactul cu un topos exotic prin asimilarea acestuia unuia autohton: „la Dingli, în Malta, în aprilie 1990, am putut privi Mediterana de la o înălțime de patru sute de metri; moment în care mi-am amintit, de altfel, de Piatra Craiului...”. O asemenea „recădere” în arhetipul local alcătuiește o modalitate de (relativă) interiorizare... Precum meridionalii tipici, Dan Ciachir e un extrovertit. Economia d-sale sufletească e bizuită pe raporturile cu exteriorul
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Pavel Șușară 1. Creație și enciclopedism Spre deosebire de culturile vechi, a căror memorie a sedimentat și care trăiesc prin vigoarea nivelului lor mediu, cultura noastră se autoreflectă în momentele ei importante și respiră, predilect, prin personalități exemplare. Atunci cînd începi tîrziu și ai încă neuronii proaspeți, cînd musculatura vîrtoasă nu exclude tăpșanul de circumvoluțiuni și nici foșgăitul sinapselor care absorbe totul cu lăcomia organismelor în plină creștere, cînd incendiezi
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
de amator de inovație ar fi tânărul cronicar ideea că tot ceea ce se întâmplă pe o scenă tradițională e vechi, iar ceea ce se întâmplă într-o sală de la subsol este inovator e cam simpluță. Pot să accept că, la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Republic articolul cu titlul de mai sus tipărit pe timpuri în Gazeta literară la rubrica săptămânală “Contrapunct” în care evocam marile figuri ale clasicismului nostru literar. Spun “o sută fără șase” gândindu-mă la vârsta ce o avea în acel moment scriitorul mai puțin cunoscut astăzi, Alexandru Cazaban, de nouăzeci și patru de ani, un moșneag vioi, viguros, povestindu-mi întâmplări de-ale confraților. Text neapărat trebuitor istoriei noastre culturale secundare, a mărturiilor ei mărunte și semnificative. Încep cu introducerea la
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
colecționar care, firește - foarte firește - voiește să nu-și divulge identitatea. Piesa a fost achiziționată la Paris în același an când sculptorului, care împlinise 30 de ani, nu-i mai era îngăduit să fie student la École des Beaux-Arts. Este momentul când, la recomandarea Reginei Elisabeta a României, Brâncuși fusese primit să ucenicească la Meudon, în atelierele lui Rodin. Evocând acest moment, N. Iorga scria despre “îndrăznețele încercări în ireal” ale tânărului artist, care “abia dacă va atinge în treacăt o
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
sculptorului, care împlinise 30 de ani, nu-i mai era îngăduit să fie student la École des Beaux-Arts. Este momentul când, la recomandarea Reginei Elisabeta a României, Brâncuși fusese primit să ucenicească la Meudon, în atelierele lui Rodin. Evocând acest moment, N. Iorga scria despre “îndrăznețele încercări în ireal” ale tânărului artist, care “abia dacă va atinge în treacăt o realitate pe care n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]