2,533 matches
-
popă a ales să se Însoare și revine la condiția de mirean. Badea Andrei Călugărul era, cred, prea iubitor de viață ca să rămână călugăr, dar s-a Întors la viața de mirean nu pe ascuns, dovedind că poți părăsi viața monahală onorabil. Și ultimul dintre acești frați este Constantin, care nu a avut norocul să aibă urmași de la prima lui nevastă, Catrina, femeie aprigă și harnică. Însă a doua soție i-a umplut casa de copii, rămânând singură să-i crească
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Mavrodin: ,,Și mai era ceva, un amănunt care m-a obsedat apoi multă vreme: mâna întreagă părea goală, degetele acelea palide și nervoase erau parcă făcute să poarte un inel și inelul acesta le lipsea. Era o mână pură, nelogodită, monahală...” (p.12) Metafora nunții, a ,,nunții în cer”, ,,exprimă ambiguitatea întregii situații” căreia trebuie să-i facă față eroii. Ea este anticipată de acest fragment în care asocierea celor trei adjective sugerează o posibilă traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
sfârșitul timpurilor este aproape, după cum o demonstrează prezența multor rele din lume. Această convingere nu este nouă, ci datează cel puțin de pe timpul papei Grigore cel Mare (†604): experiența lor este privită din perspectiva ascetismului și a penitenței, specifică tradiției monahale. În cele din urmă, după cum s-a spus deja, majoritatea mărturiilor prezintă viața franciscanilor ca pe cea apostolică și ca pe cea a bisericii primare, contrar modelului evanghelic al lui Francisc. Se poate spune că aceste izvoare, în special cele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Grigorie de Nazianz îl mângâie pe Sfântul Grigorie de Nyssa pentru moartea soției sale, Teosevia, „soție de preot cu adevărat sfântă” (scrisoarea 197). Dar se pare că cei doi se despărțiseră cu mult înainte, prin bună înțelegere, îmbrățișând amândoi viața monahală, căci încă în scrierea sa Despre feciorie, alcătuită la 370 sau 371 la îndemnul fratelui său Vasile (devenit episcop la 370), își exprimă regretul că n-a rămas necăsătorit ca să poată ajunge „la culmea fecioriei”. La această convingere și la
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a avut câștig de cauză în această luptă împotriva monotelismului, erezie susținută de curtea bizantină și de teologii ei. Desigur, ce l-a transformat pe Sfântul Maxim într-un teolog de seamă au fost mai degrabă devoțiunea și experiența sa monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate, el era un gânditor ce căuta adevărul într-un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală de înțelepciune practică, ascetică
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
într-un teolog de seamă au fost mai degrabă devoțiunea și experiența sa monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate, el era un gânditor ce căuta adevărul într-un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală de înțelepciune practică, ascetică și contemplativă, pe care a asimilat-o. Câteva sinoade, ținute în Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
devoțiunea și experiența sa monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate, el era un gânditor ce căuta adevărul într-un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală de înțelepciune practică, ascetică și contemplativă, pe care a asimilat-o. Câteva sinoade, ținute în Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a combătut ani în șir erezia monotelită și a reușit
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile sale teologice, Sfântul Maxim Mărturisitorul a dorit să mențină echilibrul între curentele dogmatico-polemice, filosofice și ascetice ale gândirii sale.
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi făcu semn prințului să se roage cu capul plecat, acesta imediat își drese atitudinea trupului apropiind-o de cea a purtătorilor de caftan monahal. — Apoi știu eu, sfințite, cred că mi l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului. — Să începem, dar. Cu glas mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toată buna sa voință, nu poate face ca porțile hotelurilor să nu le fie închise întârziaților rămași în pădure după ora nouă. Acestea sunt micile neplăceri din Hercules Bader; acest ordin nu pare oare a fi fost scris sub domnia monahală a Mariei Tereza? Regulamentul se încheie cu o recomandare foarte paternă: dacă cititorului nu-i convin condițiile menționate mai sus, acesta e rugat să-și ia picioarele la spinare cât mai repede. "Asta e, spunea un glumeț nepriceput, o somație
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul claustrării voluntare într-un spațiu mult prea coercitiv pentru un spirit independent precum cel arghezian va constitui o experiență indelebilă și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și va fi intens exploatat, nu doar de poetul Arghezi, ci și de gazetarul iconoclast a cărui campanie antisinodală îl desemnează drept cel mai înverșunat pamfletar al timpului. Tânărul ieromonah va fi profund decepționat de oamenii și atmosfera din viața monahală pentru că așa cum îi mărturisește Aretiei Panaitescu într-una din epistole visase la libertate spirituală, la relații interumane bazate pe sentimente profunde, iar realitatea i se prezenta într-un cu totul alt chip, malformat, evident, de percepția sa subiectivă. "Bănuiam scrie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
citit mărturisește poetul în Predoslovie la cartea de debut a lui Valeriu Anania în limba veche a bisericii graiul cu adevărat românesc și aș bănui că fără cărțile mânăstirii aș fi lucrat mai prost decât lucrez"118. Tot în perioada monahală, a avut răgazul să observe chiar din interiorul sistemului și, ulterior, să amendeze, vicii de construcție și funcționare ale instituției numite BOR119. De altfel, campania sa anticlericală, cu perioade de mai mare sau mai mică intensitate se întinde până la sfârșitul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
i-a amprentat sufletul liric. E interesant, în acest sens, modul contrastant în care Arghezi se raportează la Biserică (în sensul de instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe de viață traumatizante, cum ar fi, de pildă, perioada monahală sau cele două detenții. Atitudinea anticlericală la Arghezi, dacă e să facem conjuncția dintre om și operă, este strict legat de contactul direct pe care poetul l-a avut cu instituția BOR, din interiorul acesteia. Ea este expresia subiectivizată a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
veți auzi: Duceți-vă de la Mine în focul cel veșnic, pregătit diavolului și îngerilor lui (Mt. 25, 41), că ați postit și ați trăit în feciorie!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, 2, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 8) ,, Deseori, îndată ce pământul este lăsat în paragină și încetează să mai fie folosit de mâinile agricultorilor, este năpădit de buruieni, mărăcini și de copaci sălbatici care cresc singuri. În același chip este pustiit și sufletul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
neatins trupul fecioarei eretice, dar ce folos, dacă i se strică, gândurile sufletului! Ce folos că rămân în picioare zidurile curții bisericii, dar este dărâmată biserica!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, 4-6, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 10-12) 96 Îndârjiți în ereziile lor, ereticii nu au parte de iertare de la Dumnezeu „Asemenea oameni, chiar dacă au fost uciși în numele credinței lor, nu-și vor spăla nici cu sânge greșelile. Vina dezbinării e gravă, de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Creția. De fapt, cred că îi era indiferent dacă ar fi avut la dispoziție un apartament în toată regula sau o simplă chilie. Cred, totuși, că avea o înclinație către poduri și mansarde și că îl atrăgea tipul de cameră monahală, care se rezumă la obiectele esențiale ale locuirii, 7 patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Creția. De fapt, cred că îi era indiferent dacă ar fi avut la dispoziție un apartament în toată regula sau o simplă chilie. Cred, totuși, că avea o înclinație către poduri și mansarde și că îl atrăgea tipul de cameră monahală, care se rezumă la obiectele esențiale ale locuirii, patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-a săturat de greci și de neamurile lor parvenite! Destul, țipă domnul, îndepliniți poruncile! Iar eu o să domnesc încă mulți ani dinainte! Se iscă o zarvă mare, dar nimeni nu avu curajul să nesocotească poruncile voievodului. Catrina luă rasa monahală, diacul Radu fusese îngropat lângă Fântâna Cebului , iar boierii își urmară viața fără de griji, cercând, pe lângă Stambul, să-l înlăture pe Radu Mihnea din domnie. N-au avut mult de așteptat, pentru că, spre sfârșitul lunii ianuarie a anului 1626, Radu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am fost trei în echipă, dar unul dintre noi s-a lăsat, am avea nevoie de-un ajutor, dacă e cineva pe-aici pe la mănăstire care ne-ar putea ajuta din când în când, vreun călugăr, dacă-i permit îndatoririle monahale, nu-i mare lucru, la ridicatul schelelor, la mortar, treburi din astea, Eu, părinte! și glasul meu a pornit din mine fără să mă întrebe, Eu, părinte! părintele Ioan se uită lung la mine și mă citește ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecut, biserica trebuie să se implice în viața oamenilor astfel ne-o iau înainte celelalte confesiuni, lupta pentru puterea spirituală e mai aprigă ca oricând, Și-mi vin în minte, ascultându-l pe părinte, cuvintele Sfântului Grigore Palama despre sfințenia monahală, cei ce au părăsit plăcerile materiale, gloria lumii, dar și patimile rele ale trupului, aceia sunt călugării, după pilda, lor nu le pasă de luptele spirituale ale lumii, Suntem ostași ai Domnului, Daniel, și luptăm întotdeauna în linia întâi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum, traversând toate ițele birocrației, pot spune că lucrurile încep să se limpezească, îți spun toate astea, oare de ce, mă întreb eu cu gura plină ca un necredincios ce sunt? ca să înțelegi mai bine câte chestiuni străine de datoria noastră monahală se ivesc totuși în vremurile de astăzi chiar și într-o mănăstire, sper să-mi ajute Dumnezeu să împlinesc toate planurile pe care mi le-am făcut cu mănăstirea noastră, Îmi mai umplu farfuria de mămăligă, presar brânză dulce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]