3,149 matches
-
tutela ultramontană. La rândul său, Bossuet va redacta celebra Declarație a celor patru articole, votată În 1682 de Adunarea clerului. Promulgat ca lege de stat, acest text afirmă, pe lângă obligația papei de a respecta regulile și cutumele Bisericii galicane, independența monarhilor față de Sfântul Scaun În toate chestiunile laice. Intenția politică, se simte, nu este nici anticlericală, nici antireligioasă, ci urmărește doar ca, prin constituirea unui cler autonom dependent de puterea civilă, să asigure autonomia statului față de orice tutelă exterioară. Desigur, Încă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unor dezbateri pasionate. Poate că această particularitate se datorează faptului că democrația a trebuie să se afirme, de la bun Început, Împotriva unei puteri În bună măsură clericale, În ciuda unor opțiuni galicane ale monarhiei. În afară de Elveția, celelalte state europene au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
era recurent și se rotea veșnic. Acest mit al eternei reîntoarceri, cum îl numește Eliade, la un act primar, un arhetip plasat undeva la originile cosmosului, în illud tempus, în eternitate, era imitat în mod repetat, la popoarele antice, de către monarh sau preot, pentru a regenera lumea în care trăiau. Marele Timp al marilor cicluri cosmice este însoțit de mitul vârstelor succesive, al "vârstei de aur", aflată la începutul ciclului. Această ciclicitate reprezintă răspunsul omului culturilor tradiționale la "teroarea istoriei" prin
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
336) acestuia, în care împăratul Constantin cel Mare este "icoana" lui Hristos, iar acțiunile sale sunt reflectarea fidelă a voinței divine. Așa cum Logos-ul domnește pe vecie în cer, spune Eusebiu, tot așa guvernează și Constantin aici, pe pământ, ca monarh vremelnic. În De vita Imperatoris Constantini, scrisă după moartea lui Constantin (337), Eusebiu oferă ceea ce noi am numit mărturia clasică a teologiei istoriei. Relatând viziunea lui Constantin de la podul Milvius, înaintea luptei cu Maxențiu (28 octombrie 312), Eusebiu scrie: "Deci
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Renașterea și creșterea încrederii în facultățile naturale ale omului, se conturează și proiectul unui paradis terestru, mai ales în lucrarea De Monarchia a lui Dante Alighieri. Omenirea este, după Dante, o corporație (universitas, civitas). Ea poate fi condusă de un monarh, care, întrucât posedă totul, nu are nevoie de nimic. Monarhia este singura formă de guvernare care permite atât unitatea, cât și diversitatea. Mai mult decât oricine, Dante a subliniat autonomia istoriei omenirii ca strădanie de atingere a perfecțiunii umane într-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
funcția de reprezentare politică pe care și-o asuma partidul comunist, fără a relua atribuțiile sociale economice exercitate de partidul unic, întrucât nu mai vor să se angajeze în politici de dezvoltare destinate modernizării societății. Partidele românești postcomuniste seamănă cu monarhul constituțional: domnesc, dar nu guvernează". Aceste partide vor doar să-și păstreze "privilegiul de a-și oferi în mod suveran legea propriei lor autoreproduceri"111, pentru "a exploata resursele publice" și nu pentru a reprezenta interese de grup sau o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
legitimității tradiționale Secole de-a rândul, până la Revoluțiile americană și franceză, guvernarea țărilor independente (cu excepția Elveției) era bazată pe legitimitatea tradițională și nu pe etno-naționalitatea poporului. În secolul al XIX-lea, toate țările europene, cu două excepții, erau guvernate de monarhi. Spre finalul veacului, Papa Leon al XIII-lea proclama, în enciclica Immortale Dei, că "autoritatea guvernanților vine de la Dumnezeu și înseamnă mai mult decât demnitatea umană". Două decenii mai târziu însă, patru împărați unul catolic, unul protestant, unul ortodox și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în puținele monarhii care au supraviețuit, tronul nu mai îndeplinește decât o funcție simbolică, mitică sau ceremonială: cel mai cunoscut în acest sens este cazul împăratului japonez. Dintre democrațiile de astăzi, doar Spania și Belgia au în fruntea lor un monarh care a avut oportunitatea de a juca un rol politic. În absența unui monarh, Belgia ar fi ruptă în două bucăți. Adevărata legitimitate tradițională mai există doar în câteva țări: Maroc, Iordania, Arabia Saudită și alte câteva țări mici. Întrucât dinastiile
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mitică sau ceremonială: cel mai cunoscut în acest sens este cazul împăratului japonez. Dintre democrațiile de astăzi, doar Spania și Belgia au în fruntea lor un monarh care a avut oportunitatea de a juca un rol politic. În absența unui monarh, Belgia ar fi ruptă în două bucăți. Adevărata legitimitate tradițională mai există doar în câteva țări: Maroc, Iordania, Arabia Saudită și alte câteva țări mici. Întrucât dinastiile ce încarnau legitimitatea de drept divin au dispărut, tipologia lui Weber a pierdut în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
au eșuat, cu o excepție: Belgia, care a reușit să-și obțină independența în 1830. În 1848, revoltele s-au răspândit în Europa precum o epidemie. Ungaria se revoltă, dar Kossuth abandonează, iar Petöfi cade cu arma în mână. Internaționala monarhilor acționa eficace: împăratul Franz Joseph și țarul Nicolae I s-au întâlnit la Varșovia, cel din urmă punându-și trupele la dispoziția celui dintâi, sperând la ajutorul austriecilor împotriva otomanilor. În telegrama trimisă împăratului se spunea: "Ungaria odihnește la picioarele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
s-au întâlnit la Varșovia, cel din urmă punându-și trupele la dispoziția celui dintâi, sperând la ajutorul austriecilor împotriva otomanilor. În telegrama trimisă împăratului se spunea: "Ungaria odihnește la picioarele majestății voastre". În întreg secolul al XIX-lea alianța monarhilor a funcționat la turație maximă. Cazul polonez e un bun exemplu. Atunci când revoluția a izbucnit la Paris, polonezii au crezut că a sosit și vremea lor, așa că s-au revoltat. Au fost însă zdrobiți, deoarece regele Prusiei și țarul Rusiei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Europa orientală se prăbușesc tot atunci patru monarhii în România, Bulgaria, Grecia și Iugoslavia. Richard Rose și Denis Kavanagh fac o distincție între monarhiile cu rol activ în viața politică și cele care au renunțat să aibă un asemenea rol5. Monarhii care au rămas pe tron sunt cei ale căror familii au acceptat să nu mai joace un rol politic. Reciproca e și ea adevărată: monarhiile care s-au prăbușit sunt cele care voiau să asume în continuare un rol politic
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a născut direct din criza din 1818-1819, în timpul căreia țara, condusă de incompetentul Gustav Adolf al IV-lea, era în criză economică și era amenințată de invazia militară rusească și franco-daneză; precum în Anglia, liderii opoziției l-au detronat pe monarh și timp de cinci săptămâni au negociat un regim parlamentar nou și de durată. În Amsterdam în iarna din 1813-1814 a fost creată structura de bază a regimului olandez contemporan prin fuziunea elitelor provenind din provinciile olandeze disparate anterioare, în timpul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partidele sunt cele care, cu organizațiile lor de masă și cu programele lor, joacă o funcție de legitimare. Capitolul 9 Dansul electoral în România interbelică În ianuarie 1917, când trei sferturi din teritoriul național al României era ocupat de armata germană, monarhul și guvernul au anunțat două importante reforme: reforma agrară și cea electorală, privite ca fiind complementare. Anunțul redactat în termeni vagi, era adresat armatei și nu, în primul rând, populației civile. Fără atmosfera creată de revoluția rusă, care izbucnise în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
nu poate avea loc o dezbatere reală, decât dacă se creează eventual o opoziție fictivă; așa cum s-a întâmplat în România în perioada votului censitar, mai ales în 1983. În anumite momente, când cei mai mulți dintre membrii opoziției demisionau în bloc, monarhul trăgea concluzia că a sosit clipa să schimbe guvernul și să se organizeze noi alegeri. Mitingurile și demonstrațiile constituiau, de asemenea, un mod important de a atrage atenția. Demonstranții mărșăluiau pe principalele străzi care duceau spre Palatul Regal. Astfel de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
îl detesta pe Gladstone, dar nu îl putea împiedica să ajungă la putere; regele Ferdinand se arăta rece față de Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, și evita să-l aibă prim-ministru. Aici se află diferența dintre posibilitățile celor doi monarhi. Moartea lui Ferdinand a transferat puterea în mâinile regenților. În 1927, regența l-a rechemat la putere pe Vintilă Brătianu, liderul liberal, deși cu paisprezece luni mai devreme partidul său obținuse doar 7,3% din voturi, iar Partidul Național Țărănesc
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții de Casație. O afecțiune medicală, la care s-au adăugat și tristețile familiale au făcut ca regele Ferdinand să decedeze la 20 iulie 1927, în aceeași zi fiind proclamat Mihai, nepotul său, ca noul monarh al României. După Unirea de la 1 Decembrie 1918, partidele care au funcționat înainte de război au activat alături de cele noi apărute, unele provenite din regiunile alipite, iar altele emanate în urma efervescenței create în perioada respectivă. Cel mai important partid politic dinainte
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
aceeași zi cu importanta sa captură. Au fost efectuate cercetări, anchete și consilii în care s-au dezbătut vinovățiile celor implicați în dispariția acestui act. După venirea regelui Carol al II-lea (8 iunie 1930) și cristalizarea vinovăției generalului Mircescu, monarhul i-a cerut „să înceteze de a mai trăi”, iar acesta s-a sinucis. Cercetările efectuate de D.P.S.G. și Secția II-a Informații au constatat că spioana a fost ajutată în acțiunea ei de Dimitrie Rostovski-Bruhatov și un Rosenzweig, negustor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
România Decesul regelui Ferdinand (20 iulie 1927), urmat la foarte scurt timp de cel al liderului P.N.L., Ion I. C. Brătianu (24 noiembrie 1927), au produs modificări de substanță în rândul clasei politice autohtone. Lipsită de liderul incontestabil și de sprijinul monarhului, P.N.L. s-a dovedit vulnerabil în fața atacurilor electorale ale opoziției, în primul rând ale P.N.Ț. O nemulțumire generală a societății a fost una de ordin social, față de implementarea unor legi - agrare, industriale, a exproprierilor etc. - efectuate exclusiv în interesul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
lideri contra altora, unele fracțiuni în defavoarea mișcărilor de proveniență sau doar lăsând să se creadă aceasta. În finalul acestei acțiuni, partidele politice au fost demonetizate, iar singura «calitate» a persoanelor propuse în funcții de conducere trebuia să fie loialitatea față de monarh și acceptarea de către camarila din jurul acestuia. Printre măsurile guvernamentale din această perioadă s-a numărat și dispoziția către Ministerul de Interne, la 2 ianuarie 1931, de a combate și de a dizolva organizațiile și asociațiile cu caracter subversiv, ținta principală
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Carol al II-lea. Pe parcursul domniei acestuia Serviciul Secret a reușit să devină principalul instrument informativ/ contrainformativ al statului, detronând Direcția Generală a Poliției din această postură, însă, în același timp, și-a focalizat resursele în favoarea unor scopuri personale ale monarhului, ceea ce a avut ca efect o reducere a atenției pe celelalte planuri de muncă. La 11 ianuarie 1929, Marele Stat Major a înaintat referatul nr. 171 către Ministerul de Război, prin care a propus ca Serviciul Secret să i se
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
posibil să izbucnească în circa doi ani. Peste un an, la reuniunea din 27 aprilie 1935, a fost aprobat un plan de înzestrare a armatei române desfășurat pe o perioadă de 10 ani, în valoare de aproape 30 miliarde lei. Monarhul a prezidat reuniunea din 9 martie 1936, fără a-și face simțit vreun punct de vedere, deși au fost dezbătute măsurile de urgentare a activării în stare de luptă a unităților și marilor unități de la granița de vest, precum și îmbunătățirea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
intre primul ministru, titularii departamentelor de Lucrări Publice și Comunicații, Agricultură, Industrie și Comerț, Finanțe, Apărare, Interne, Instrucție Publică, Afaceri Străine, Sănătate, șeful Marelui Stat Major, inspectorii de armată și șefii partidelor politice, însă convocarea și prezidarea ședințelor rămâneau apanajul monarhului. La rândul său, regele coordona nouă servicii „importante” și opt servicii de relații și execuție. Cele nouă servicii erau: 1. Serviciul Corpului Tehnic ofițeresc și subofițeresc; 2. Serviciul Tehnic de Studii; 3. Serviciul General al Aprovizionărilor; 4. Serviciul Creării de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Capitalei pe colonelul Gabriel (Gavrilă) Marinescu, membru marcant al camarilei, căruia i-a acordat puteri sporite în toate dimensiunile siguranței statului. Pe acest fond, Prefectura Poliției Capitalei a început să-și sporească atribuțiile de protecție a Palatului Regal și a monarhului, în colaborare cu celelalte organe ale Direcției Generale a Poliției. Datorită problemelor de ordine publică de la începutul anilor ’30 și a amenințărilor posibile la adresa regelui, în inelul de protecție a fost inclus cu un rol din ce în ce mai pregnant și I.G.J., ca
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
protecția și securitatea pe traseul Giurgiu - București - Sinaia și retur. Pentru modul în care a fost asigurată vizita regelui bulgar în România, unii funcționari civili și militari din toate instituțiile sistemului de siguranță au fost decorați și premiați de ambii monarhi. De remarcat că pe traseele urbane și cele feroviare au fost desfășurate numeroase forțe de ordine, care au însumat 500 de gardieni publici și 700 de jandarmi. Întărirea atribuțiilor de pază și protecție a cunoscut un nou impuls prin Ordinul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]