1,372 matches
-
în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu papa reiese că mongolii ar fi pătruns în Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații răsăriteni și lupta românilor, sașilor, secuilor, care apărau trecătorile munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei de Aur erau angajate în luptele cu hulaguizii din Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-a amestecat frecvent în luptele pentru tron din Bulgaria, dintre Constantin Tich, Ivailo, Ioan Asan III și George Terter I, ceea ce a accentuat dependența Bulgariei față de mongoli.12 Teritoriile din nordul Dunării de Jos au dobândit, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, o importanță strategică deosebită, căci pe-aici se stabilea legătura între regiunile nord-pontice ale Hoardei și cele dependente de ea din sudul Dunării. Dacă partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
efectivă a statului mongol, teritoriile centrale și nordice ale spațiului est-carpatic erau doar tributare Hoardei și își păstrau autonomia internă, iar conducătorii acestora, voievozii, acționau liber, fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor, rutenii. Bunele relații ale mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic II, urmașul său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor, rutenii. Bunele relații ale mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic II, urmașul său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-un plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole conduse de Nogai au trecut Nistrul și au străbătut longitudinal Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea au afectat trupele mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea au afectat trupele mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost mai mici decât în 1241, iar, pe de altă parte, fortificațiile din Ungaria, Transilvania și Polonia au slăbit eficiența și forța atacului lor. Eșecul campaniei a intimidat și descurajat pe mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-au mai intervenit brutal în Bulgaria. Conform lui Gh. Brătianu și altor istorici, după sfârșitul lui Nogai și al fiilor săi, sub domnia țarului Theodor Svetoslav (1300-1322), statul bulgar și-a extins temporar dominația în regiunea dintre gurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
da satisfacție pentru violențele provocate, și anume, moartea unor negustori genovezi în "țările" supuse lui Svetoslav, la "Maurocastro și în alte părți". În cronica sa, Nicephor Gregoras menționează că țarul Mihail de la Vidin, "după moartea lui Svetoslav, a obținut (de la mongoli) dominația asupra bulgarilor de dincoace de Dunăre", ceea ce presupune existența acelora de "dincolo de Dunăre", adică din nordul său. În câteva hărți nautice din secolul al XIV-lea, (1339, 1367 și 1375), inscripția "Bulgaria" figurează în stânga Dunării, adică în sudul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Özbäg (1313-1342). A contribuit la aceasta dezvoltarea centrelor urbane de la Costești și Orheiul Vechi, situate în estul Moldovei (Basarabia), cu sprijinul direct al căpeteniilor mongole locale, care au încurajat comerțul și meșteșugurile și au bătut monede proprii. Veniturile obținute de mongoli de pe urma tributului și taxelor percepute din orașele din sud-estul Moldovei, a celor de la gurile Dunării și de pe țărmul vest-pontic îi stimulau să mențină sub control politic aceste teritorii. La sud de Dunăre, în secolul al XIV-lea, continua dominația politică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Özbäg, hanul Jäni Bäg (1342-1357). Menționarea Vicinei ca reper al frontierei apusene a Hoardei se datora faptului că se afla la marginea teritoriilor mongole și era cel mai important oraș din regiune, o capitală a regatului-Vicina era controlată de mongoli. În 1331, aflat pe drumul de la Sarai la Constantinopol, călătorul arab Ibn Battuta afirma că cel mai sudic punct deținut de mongoli era Baba-Saltâk (Babadag), după care urmează o "regiune pustie și nelocuită", de fapt, Hoarda de Aur se învecina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marginea teritoriilor mongole și era cel mai important oraș din regiune, o capitală a regatului-Vicina era controlată de mongoli. În 1331, aflat pe drumul de la Sarai la Constantinopol, călătorul arab Ibn Battuta afirma că cel mai sudic punct deținut de mongoli era Baba-Saltâk (Babadag), după care urmează o "regiune pustie și nelocuită", de fapt, Hoarda de Aur se învecina cu Bulgaria.15 Mongolii sunt prezenți în Dobrogea și sub raportul circulației mărfurilor-descoperirea la Păcuiul lui Soare a unei ceramici specifice centrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mongolii sunt prezenți în Dobrogea și sub raportul circulației mărfurilor-descoperirea la Păcuiul lui Soare a unei ceramici specifice centrelor controlate de Hoardă în sudul Moldovei, din prima jumătate a secolului al XIV-lea, este grăitoare în acest sens. Grupurile de mongoli stabilite în Dobrogea, susținute uneori de cele din stepele nord-pontice, se amestecau în conflictele dintre regii sud-dunăreni sau intrau ca mercenari în armata țarilor bulgari și organizau invazii în Bizanț. Prin participarea la acțiunile militare ale bulgarilor, mongolii s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Grupurile de mongoli stabilite în Dobrogea, susținute uneori de cele din stepele nord-pontice, se amestecau în conflictele dintre regii sud-dunăreni sau intrau ca mercenari în armata țarilor bulgari și organizau invazii în Bizanț. Prin participarea la acțiunile militare ale bulgarilor, mongolii s-au implicat în evenimentele din sudul Dunării. În 1323, ei erau prezenți alături de români la luptele din zonă, astfel, conform izvoarelor, țarul bulgar Mihail Șișman a fost sprijinit de "ungrovlahi" (români) și de "sciți" (mongoli). Iar în 1330, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acțiunile militare ale bulgarilor, mongolii s-au implicat în evenimentele din sudul Dunării. În 1323, ei erau prezenți alături de români la luptele din zonă, astfel, conform izvoarelor, țarul bulgar Mihail Șișman a fost sprijinit de "ungrovlahi" (români) și de "sciți" (mongoli). Iar în 1330, în lupta de la Velbujd, împotriva sârbilor, bulgarii au avut ca aliați pe români și "tătarii negri". Cooperarea româno-mongolă pe plan militar și dominația îndelungată a Hoardei în teritoriile extra-carpatice a dus la adoptarea de către români a tehnicii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a dus la adoptarea de către români a tehnicii de luptă și armament a călăreților mongoli, de aici confuzia săvârșită de împăratul Andronic III între cetele de geți (români) și sciți (mongoli), iar istoricul Chalcocondilas vorbea de armele asemănătoare ale sciților (mongoli) și românilor. În afară de prezența lor în conflictele locale din zonă, forțele mongole ale Hoardei din nordul Dunării au organizat, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, acțiuni de amploare în dreapta fluviului. Astfel, în 1326, când turcii din Asia Mică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forțele mongole ale Hoardei din nordul Dunării au organizat, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, acțiuni de amploare în dreapta fluviului. Astfel, în 1326, când turcii din Asia Mică au prădat până la Dunăre, s-a produs o intervenție a mongolilor din nordul Dunării, ceea ce a provocat înfrângerea turcilor-este posibil ca intervenția lor să fi fost cerută de Bizanț. Nu întâmplător, la începutul domniei lui Andronic III (1328-1341), Bizanțul încheia un tratat de pace cu mongolii Hoardei de Aur, întărit (se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a produs o intervenție a mongolilor din nordul Dunării, ceea ce a provocat înfrângerea turcilor-este posibil ca intervenția lor să fi fost cerută de Bizanț. Nu întâmplător, la începutul domniei lui Andronic III (1328-1341), Bizanțul încheia un tratat de pace cu mongolii Hoardei de Aur, întărit (se pare) prin căsătoria fiicei împăratului cu hanul Özbäg, prin care se obliga să le plătească tribut. Nerespectarea acestei obligații i-a determinat pe mongoli să invadeze Tracia, în 1337, cea mai dezastruoasă năvălire împotriva Bizanțului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Andronic III (1328-1341), Bizanțul încheia un tratat de pace cu mongolii Hoardei de Aur, întărit (se pare) prin căsătoria fiicei împăratului cu hanul Özbäg, prin care se obliga să le plătească tribut. Nerespectarea acestei obligații i-a determinat pe mongoli să invadeze Tracia, în 1337, cea mai dezastruoasă năvălire împotriva Bizanțului, după cele din vremea lui Nogai, iar în primăvara lui 1341, ei plănuiau o nouă năvălire de proporții, dar au renunțat. Spre mijlocul secolului al XIV-lea, angrenați în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]