2,922 matches
-
terapiei stresului post-traumatic 1. Pregătire pentru înfruntare cu ajutorul informației și al discuției. 2. Infruntarea în cadrul unui joc de rol sau a unei prezentări în imaginație care reproduce situația de care se teme. 3. Exprimarea gândurilor automate mai realiste, care anulează monologurile interioare în relație cu teama, pentru a face față emoțiilor. 4. Aprobarea, de către terapeut, a eforturilor de a opune rezistență înaintea fiecărei confruntări cu un nivel mai ridicat al situației stresante. 5. Discutarea principiilor în legătură cu pericolul, personalizarea responsabilității și autocritica
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de anxietate... Pacienta - Mă gândesc că situația asta s-ar putea repeta. Terapeutul - Da, dar care este probabilitatea? (Liniște). Care este nivelul de anxietate actual? Pacienta - Trei. Terapeutul - Incercați să asociați cele două lucruri. Lăsați să dispară emoțiile și asociați monologul pozitiv imaginilor accidentului. (Liniște prelungită). Cum vă simțiți acum? Pacienta - Merge: doi. Terapeutul - Da. Continuați să asociați gândul pozitiv imaginilor accidentului, emoțiilor legate de accident și de faptul că ați văzut doi medici intrând în cameră pentru a anunța că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a ține cont de context), - suprageneralizarea (generalizare excesivă a unei observații), - personalizarea (a-și atribui în mod exagerat responsabilitatea), - maximalizarea (eșecurilor), - minimalizarea (reușitelor). Rezultatul acestui proces este denumit „eveniment cognitiv” și reprezintă ceea ce este cel mai direct accesibil conștiinței individului (monolog interior, gând automat, gând dihotomic, atribuire). In sfârșit, aceste gânduri induc emoții și comportamente corespunzătoare. O tulburare a prelucrării informației Depresia este astfel văzută ca o tulburare a prelucrării informației în cadrul căreia prezența schemelor negative rigide și excesive sfârșesc prin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nuanțele mai subtile din comunicare și înțelegere, dar, la un nivel de bază, împărtășim destul de multe lucruri comune din experiența noastră ca să facem posibilă o conexiune de bază. Mai și vorbim unul cu altul în lumea asta. Nu avem doar monologuri. Voi aduce un argument similar despre societăți. Tot așa cum reușim să atingem un oarecare grad de înțelegere, mulțumitor la nivelul indivizilor cu perspective diferite asupra lumii, putem să atingem un grad de înțelegere mulțumitor la nivelul a ceea ce am identifica
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și a ororii, a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două scriituri cu narator ubicuu - un realism ironic-sordid al banalității, cu etalonul în Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic, cu bune pagini în
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
31; Voicu Bugariu, Un roman ironic, LCF, 1984, 39; Gh. Iancovici, „Cina cea mai lungă”, ST, 1984, 11; Cornel Robu, Două orientări în anticipația românească actuală, „Almanah «Anticipația»”, 1984, 81-84; Florin Manolescu, Medalion: Mircea Opriță, „Almanah «Anticipația»”, 1987, 135; Steinhardt, Monologul, 193-197; Poantă, Dicț. poeți, 146-147; Cosma, Romanul, II, 267-270; Dicț. scriit. rom., III, 537-541; Dicț. analitic, IV, 477-479, 517-522. C.H.
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
fie încă mai inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero. Despărțirea de viață coincide cu reîntâlnirea, de o clipită, cu sine. „Pretextul biblic” Lui et l’Autre (1992; versiunea în limba română în același an) etalează, cu subțirimi de gând, dar și cu, pe alocuri, mici stridențe, o
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Iarna, vietățile se remarcă printr-o tăietură băiețească. Nimic din scrisul economicos, sobru practicat de P. nu se înscrie pe linia literaturii feminine și cu atât mai puțin feministe. Textul este aproape naturalist în notație, cu o matură stăpânire a monologului interior și a fluxului psihic. Dacă există o posibilitate de afiliere a acestei rețete la proza contemporană, atunci este vorba de scrisul Gabrielei Adameșteanu (printr-o fericită întâmplare, redactorul cărții). Decesul unui pensionar oarecare - un banal Alexandru Ionescu - și circumstanțele
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
ale unei înmormântări de provincie îi prilejuiesc autoarei o incursiune în mediul amniotic al unei faune umane memorabile. Trei bătrâne - Berenice, Paula și Veronica - reconstituie din fragmente incoerente de memorie destinul lor, pe al altora și soarta unei lumi declasate. Monologul interior și discursul indirect liber - unelte clasicizate ale romanului modern - sunt mânuite cu dexteritate pentru a compune profilurile celor trei Parce în mizerie, care nu prezic destinele, ci doar și le reamintesc, deformat și haotic, una dintre ele fiind chiar
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
un fir epic bine definit, iar personajele sunt vagi, în orizontul ales punându-se accentul când pe fenomenul „școlarizării la sate”, când pe întâmplări erotice unde predomină spectaculosul: castrări, violuri, pedepsirea femeilor adultere etc. De multe ori textul este un monolog prin intermediul căruia se încearcă ilustrarea mentalității țărănești: „niciodată nu piere omu’ cu scaun la cap”. Prozatorul, altfel capabil să imprime instantaneelor sale un ritm alert și să revitalizeze cotidianul, face abuz atât de metafore, cât și de cuvinte și expresii
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al visului, monologul interior cu replicile interlocutorului, autorul cu naratorul. Nostalgia, cauzată de „imposibila întoarcere” la mentalitatea și simțirea arhaică, este preponderentă și în romanul Sufletul nostru dintâi (1984), un fel de poem în proză cu alură memorialistică și presărat cu elemente fantastice
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
din turn (1980) ș.a. P. a scris și o piesă de teatru - Zile de toamnă (1961), însemnări de călătorie - Decembrie în Cuba (1973), adunându-și publicistica în Conversații patetice (1976). SCRIERI: Arbori de rezonanță, București, 1963; Itinerar sucevean, București, 1964; Monolog, București, 1965; Vânătoare interzisă, București, 1967; Pasărea vine la noapte, București, 1968; Suceava, București, 1968; Planete albastre, București, 1970; Scara lui Climax, București, 1970; Ore de dimineață, București, 1972; Moartea lui August, București, 1972; Acasă, București, 1973; Aproapele nostru, aproape
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
și la Budapesta în 1985. Pe lângă poezie română contemporană, K. tălmăcește în maghiară din folclorul minorităților etnice din România. Din creația originală a lui K. s-au editat în românește volumele Cai verticali (1969), în traducerea lui Haralambie Grămescu, și Monolog interior cu ușa deschisă (1982), în tălmăcirea lui Paul Drumaru, cu prefețe de A.E. Baconsky, respectiv Ioan Alexandru. Traduceri: Nicolae Labiș, Az őz halála [Moartea căprioarei], București, 1964, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1970; A. E. Baconsky
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
fiind semnul unei maturizări analitice și naratologice. Fiecare dintre nuvele sondează conștiința abisală a câtorva tipuri și utilizează câteva procedee narative moderne. Micuța este cea mai bună nuvelă și, probabil, ceea ce a scris mai bine K. Într-o alternare de monolog interior, confesiune către un terț și descriere de interioare, peisaje și medii sociale contrastante, este construită tipologia femeii bovarice, atrasă de necunoscut, de aventură și libertate, dar prăbușită la moartea soțului acceptat-detestat, în antiteză cu tipul intelectualului superrafinat care muncește
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
că rezultatul întrezăririi libertății este destrămarea personalității într-o lume și ea agonică. Tema morală a existenței autentice din Îngereasa cu pălărie verde revine sub forma întrebării obsedante: „Câți oameni cumsecade ai văzut azi?” Rochia, o altă nuvelă, insistă pe monologul interior al unui profesor de engleză, Dragoș, care dă meditații unui copil de îmbogățiți ai comunismului, un adolescent în aparență semicretin. Numai că profesorul va trebui să descopere că retardatul, școlit în secret chiar de fostul său profesor, un bătrân
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
de inspirație rurală. În Jocul situațiilor dramatice (1978), M. abordează, pe de o parte, chestiuni teoretice specifice genului (definirea poeziei dramatice, raportul între social și individual în structura situațiilor dramatice, condiția scenică și calitatea literară a dramei, despre dialog și monolog, feerie și teatrul de idei etc.), pe de alta, se dovedește un cunoscător avizat al fenomenului teatral românesc și al celui universal (de la Shakespeare și Goldoni la Pirandello, Brecht și Michel de Ghelderode). În preambulul lucrării sale de sinteză Istoria
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
umană, exprimate în eseuri, publicistică, interviuri. Bunăoară, eseurile din Ipocrizia disperării (1972), apărute anterior în „Luceafărul”, evidențiază recurențe semnificative la scara întregii opere, variațiile constând doar în trecerea de la concret la abstract și schimbarea modului de expunere, din dialog în monolog. Există, mai întâi, o serie de teme majore, elemente ale unui registru grav, care se reiau cu obstinență, independent de cadrul referențial: iubirea, singurătatea, frica de boală, moartea. Din grupul acestora derivă toate celelalte „obiecte” ale observației și analizei, dezambiguizate
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul, vaca, vițelul), după cum apar și câteva insecte (fluturi, greieri, lăcuste). În Moldova textul tinde mai mult spre dialog, în timp ce în variantele transilvănene există tendința către monolog. În funcție de deosebirile de nivel artistic, se poate face o sistematizare a variantelor mai importante. Până în 1979 se cunoșteau peste nouă sute de variante și fragmente de variante. Nici una din creațiile folclorice românești nu are o circulație atât de largă. Spre deosebire de celelalte
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
lucrurile prin amintirea despre ele, VTRA, 1986, 12; Eugen Simion, Complicațiile prozei, RL, 1987, 12; Eugen Simion, Jocuri de oglinzi, RL, 1989, 16; Ioan Holban, Exerciții de intuiție, CRC, 1989, 29; Cornel Munteanu, Recursul la real, ST, 1989, 7; Steinhardt, Monologul, 17-21; Țeposu, Istoria, 158-159; Ioan Vlad, „Vocile” naratorului și disciplina nuvelei, TR, 1994, 25-26; Liviu Petrescu, Exerciții parodice, ST, 1994, 9; Mircea Bențea, Arhipelagul prozei, Oradea, 1995, 161-165; Moraru, Obsesia, 55-60; Simuț, Critica, 164-168. C.H.
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
mereu puterea de a surâde în fața zgârceniei sorții. „În partea noastră de lume lucrurile n-au mers prea bine niciodată”, spune o voce. „Nici astăzi”, adaugă o alta, „nu mai e mult până departe”. Probabil că darul popoarelor cufundate în monologul fricii e acela de a-și alunga urâtul prin „țâpurituri”. Când sărăcia lucie te leagă de glie, pofta de a uita rămâne singurul portativ al vieții. Lăutarii din vechii București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
garanțiile perplexității. Numai carnea noastră însuflețită poate face experiența comuniunii și a comunității reale. În micile gesturi de solidaritate și ospitalitate, vom descoperi esența teodramatică a vieții creștine. Atunci, rugăciunea și Liturghia vor apărea într-un alt registru, străin de monologul unei împovărate conștiințe morale. „Un singur lucru trebuiește”tc "„Un singur lucru trebuiește”" Admit încă un lucru: într-o Românie tradițional ortodoxă, vârsta istorică a mitologiei și vârsta teologică a revelației coabitează. N-am putea răspunde provocărilor rezultate din această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teme legate de credință și cunoaștere. Deocamdată, în Biserică, laicul nu are nici un prilej de a fi angajat într-un dialog viu și real, pe temele credinței, cu slujitorii altarului. Câți tineri mai sunt dispuși astăzi să asiste docil la monologul moralist al predicii duminicale? După secole la rând în care pastorația s-a făcut pentru oameni lipsiți, în covârșitoarea lor majoritate, de orice vigilență critică, pasivitatea totală la care rețeta ortodoxă îi condamnă pe credincioșii Bisericii nu poate stârni, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scriitor În ceea ce privește unele personaje pozitive, este caracterul personal, individual al acestora, care apare destul de schematic. Omul viu dispare adesea În dosul paravanului ideologic-politic al gândurilor și vorbelor sale. De aici, o anume răceală, tendința de a Înlocui frământarea sufletească cu monologul de idei (Ă). (Ă). Este inadmisibil, apoi, rolul cu totul episodic și formal pe care-l ocupă În roman personaje ca Irimia, Însărcinat cu educarea tineretului și Natalia Crăciun, având pe seamă munca feminină, ambii din grupul celor șase activiști
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mod misterios de către asasin!) chiar în acel loc. Ce explicație credibilă să găsim faptului că același detectiv, Phillips, îi oferă lui Marlowe, deși îl cunoaște doar de câteva minute, cheia de la apartament? Desigur, acest lucru îi prilejuiește detectivului un scurt monolog ricanant („Ne ocupam amândoi de același caz. Așa că nu voiam să-l trag pe sfoară. Asta era situația. Aveam cheia de la apartamentul lui și puteam intra la el ca la mine acasă. Puteam să-i port papucii de casă, să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]